Frânturi de poveşti de pe urma cutremurului din Japonia. Ştiri. Comentarii. Cică Yakuza – temuta mafie japoneză, distribuie hrană şi alte ajutoare sinistraţilor. Japonezii stau la cozi de sute de metri, cu o disciplină de invidiat. Dacă mega-cutremurul ar fi lovit în România, mai mulţi ar fi murit în bătaia pe ajutoare, decât cu ocazia dezastrului propriu-zis. Niponii aduc la Poliţie seifuri şi bani găsiţi în moloz, după care se apucă de reconstrucţie, fără să pretindă ajutorul financiar al Statului. Japonezii sunt ordonaţi, civilizaţi, umani, buni. Noi, românii, nu suntem.
Un editorial de Răzvan PETRE
După cutremurul din 11 martie, despre japonezi nu s-a vorbit decât de bine. Ca şi cum ar fi murit cu toţii. Iar de morţi – se ştie – se zice numai de bine. Oarecum opus zicalei, japonezii ridicaţi în slăvi de mass media şi de românul de rând nu au fost cei morţi, ci viii, care se comportau într-un mod de neconceput în ţara noastră. Pierduţi în clişee şi antiteze, am uitat, o secundă, că japonezii au introdus în cultura modernă, pe lângă termenii haiku, ikebana şi sushi, cuvinte ca sepuku şi kamikaze – simbolice pentru gesturile deplasate la care un om poate ajunge din prea multă seriozitate, înţeleasă greşit.
Sigur, japonezii au dus la poliţie munţi de bani şi de obiecte valoroase, chestie care, cel mai probabil, nu s-ar fi petrecut în România. Dar unul din motivele posibile este acela că niponii învaţă, de mici copii, că păstrarea unui obiect găsit pe stradă înseamnă puşcărie. Cu executare. La fel de adevărat este că, în zona calamitată, numărul furturilor raportate în luna martie a fost cu 60% mai mare decât cel din martie 2010. Dar asta, nefiind o ştire care să cadreze cu imaginea japonezilor oneşti şi civilizaţi, nu a fost propulsată în prim-plan.
Un alt exemplu de distorsionare este acela al prezentării cu titlu laudativ al acţiunilor umanitare şi al declaraţiilor şefilor mafiei japoneze, care au pus şi ei mâna la ajutorarea sinistraţilor. „La ei, până şi Mafia e mai umană, mai civilizată”, s-ar fi putut înţelege. Nu ştiu cum văd alţii povestea asta, dar eu unul îi prefer pe mafioţii noştri, ce roiesc prin şi pe lângă Parlament, furând din banii Statului, mafioţilor din Yakuza, care se clasează adesea, în topurile violenţei şi ale crimei organizate, undeva în apropierea Mafiei napoletane.
Nu în ultimul rând, o altă chestie importantă a scăpat proaspeţilor japono-fili: Centrala de la Fukushima, cu tot cu sistemele ei de răcire, a fost construită şi este operată de japonezi. Într-un raport făcut public în urmă cu vreo săptămână, s-a arătat că majoritatea centralelor nucleare japoneze au grupurile electrogene, ce asigură răcirea de urgenţă a reactoarelor, mult sub nivelul la care a ajuns tsunami-ul din martie. Mutarea generatoarelor de la Fukushima pe dealul din imediata apropiere a centralei era o măsură ce se impunea, în ţara care înregistrează cel mai mare număr de tsunami-uri devastatoare. Operaţiunea ar fi costat câteva sute de mii de dolari. Dar proprietarul, japonez, nu a făcut această manevră de siguranţă, preferând să economisească banii…
Undeva, în spatele ceţei mediatice despre cataclisme şi supra-oameni super-civilizaţi, un român expatriat în Ţara Soarelui-Răsare a scris, zi de zi, pe blogul lui, cum arată dezastrul nipon – fără machiaj – cum japonezii sunt şi ei oameni şi cum clişeele sunt modul simplu în care oamenii proşti îşi ascund limitele. 10.000 de kilometri mai încoace, pe forumurile patriei, românul devenit japonez a fost făcut prompt cu ou şi cu oţet, etichetat „ţăran prost”, „gherţoi” şi „figurant care se dă peste cap, pentru a atrage atenţia asupra lui”.
N-or fi japonezii aşa de buni cum ni se spune, şi poate că nici noi nu suntem aşa de răi, sau proşti, cum ne place să ne portretizăm, prea adesea. Aşa, de încheiere, vă reproduc o zicală coreeană. Când un coreean nu se omoară cu munca, altul îi zice: „Eşti leneş ca un japonez!” Vă las să descoperiţi singuri dacă această zicală e reală, sau e doar un mit urban…
