Peste 15.000 de pelerini au urcat vara trecută pe dealul din care izvorăşte apa miraculoasă
Dacă vrei să ajungi acolo trebuie să ştii mai întâi că vei deveni personajul principal în povestea autohtonului ascuns de ochii lumii. Cei care nu ştiu legenda sau istoria împrejurimilor ar trebui să le afle mai întâi şi de-abia apoi să parcurgă traseul deluros. Ascuns de profan, printre tufele sălbatice cusute pe un drum anevoios, din izvorul născut în colinele comunei Crucea curge o legendă pe cât de fascinantă, pe atât de tainică.
Un articol de Andreea PAVEL
Oameni de-ai locului, chiar şi cu un minim interes faţă de istoria comunei, îţi pot povesti detalii referitoare la izvorul despre care se crede că ar fi tămăduitor. Se spune că în urmă cu mult timp un orb a trecut prin zona pe unde curgea izvorul. Omul a auzit clipocitul apei şi însetat fiind s-a aplecat asupra ei. A băut, apoi şi-a trecut palmele prin izvor, a cuprins picăturile acestuia şi şi-a spălat faţa. Miracolul, de care ne-mpiedicăm mai ceva decât un orb într-astfel de legende, a făcut într-aşa fel încât omul şi-a recăpătat vederea.
De atunci izvorul e considerat de localnici, dar şi de miile de pelerini ce vin anual la locul tămăduitor, ca fiind unul binecuvântat.
Prima troiţă după Revoluţie, vandalizată
Prin anii `90, Gheorghe Frigioi a fost ales primarul comunei Crucea. A aflat legenda locului şi n-a ezitat să construiască la poalele dealului ce duce la izvor un fel de troiţă. Mai exact un loc în care pelerinii se pot opri pentru a aprinde lumânări, ori pentru a-şi potoli setea. Inconştienţa şi indolenţa unora, trăsături cu care, din păcate, ne confruntăm zilnic din ce în ce mai des, au făcut astfel încât construcţia să fie azi una fără nici un fel de utilitate, în afară de faptul că te poate îndruma către izvor. Robinetul a fost smuls şi furat, iar pereţii interiori murdăriţi. Pentru a înlesni drumul pelerinilor sau a celor cel puţin curioşi de locul misterios, Gheorghe Frigioi a amenajat şi nişte scări datorită cărora nu te poţi rătăci decât în propria imaginaţie.
Mănăstirea ridicată în patru ani, doar din „bogdaproste”
Pe un platou de verdeaţă, între dealurile comunei Crucea, s-a înălţat o mănăstire. Nimic nou, ar spune oricine. Întrebarea care se ridică este următoarea: câţi cunosc faptul că biserica şi împrejurimile spectaculoase ale acesteia au fost construite în doar patru ani, doar din „bogdaproste”, cum obişnuieşte să prezinte acest aspect Gheorghe Frigioi. Mai pe îndelete, în anul 2005 maica stareţă Teodora a pus, cum s-ar spune, prima piatră la temelia Mănăstirii „Sfânta Cruce”, care are hramul Izvorul Tămăduirii. Din acel moment a urmat mai apoi, ca tot ce se poate admira astăzi la mănăstire să beneficieze de sprijinul altruiştilor, şi să fie finalizat în doar patru ani. Într-un asemenea context nu ne putem gândi decât la faptul că în acel loc nu s-ar fi putut construi niciodată altceva, ca şi cum mănăstirii i-a fost dat să fie acolo, dintotdeauna. Însuşi primarul comunei, un cunoscător de încredere al istoriei comunei, dar şi a legendelor locurilor, are uneori impresia că mănăstirea este acolo dintotdeauna: „Cu cât trece timpul, cu atât am mai des senzaţia că mănăstirea este acolo dintotdeauna. Mi se pare chiar şi că se aseamană cu Putna, ambele fiind plasate între două dealuri şi încununate de un izvor din apropiere. Un alt aspect este faptul că modelul absidei este unic în ţară”.
Izvorul cu acelaşi debit, indiferent de anotimp
Una dintre curiozităţile care se leagă de izvor şi care le întăreşte credincioşilor încrederea că izvorul este unul tămăduitor, este debitul cu care apa curge. Indiferent de anotimp, sau de condiţiile meteorologice, izvorul îşi păstrează, în mod inexplicabil debitul.
Apa izvorăşte aproape din vârful dealului, cu mult deasupra pânzei freatice şi a devenit un loc frecventat de foarte mulţi credincioşi, ori simpli curioşi.
În vara anului 2008, aproximativ 15.000 de oameni au vizitat Mănăstirea Sfânta Cruce şi Izvorul Tămăduirii. Şi pentru că mitocănia umană e în floare, desigur că în urma lor a rămas, lângă dealul pe care l-au urcat, şi un deal de gunoaie. Dat fiind acest fapt, administraţia locală are în plan demararea unei campanii de igienizare a locului, dar în acelaşi timp şi de promovare a zonei, prin colaborarea cu agenţiile de turism.
Lupte tătăreşti lângă Izvorul Tămăduirii
O altă legendă a locului ne dezvăluie o pagină a istoriei comunei din perioada medievală, atunci când localnicii sărbătoreau într-un stil aparte, adaptat tradiţiilor epocii, miracolul izvorului, la o dată fixă în fiecare an. Se face că atunci, pe platoul de lângă izvor avea loc un concurs de lupte tătăreşti.
Gheorghe Frigioi ne-a povestit că reluarea tradiţiilor ar avea o semnificaţie deosebită pentru localnici, drept pentru care, acesta are de gând să reia vechile obiceiuri uitate şi prăfuite de trecerea timpului. Acest lucru, desigur, doar după ce problemele curente ale comunei se vor fi rezolvat. Pentru moment, locuitorii aşteaptă Joia Mare pentru a participa la slujba care, din câte ne arată tradiţia, va fi oficiată de Înalt Prea Sfinţia Sa Teodosie.
