La un an de la revolutie, când Basescu era secretar de stat la Transporturi, Jercan a înfiintat, împreuna cu fostul deputat FSN Anton Mangiurea (acesta lucra în Departamentul Transporturi Navale la revolutie), prima societate privata ce avea ca obiect de activitate navigatia: „Conav J&T Shipping SRL” (litera „J” provinde de la apelativul popular la care raspunde Ion Jercan, respectiv Jan, în vreme ce litera „T” vine de la Toni, apelativul popular al numelui Anton). Societatea a fost implicata si în ceea ce, popular vorbind, se numeste „distrugerea flotei”, dar a avut si o contributie decisiva la falimentarea Bancorex, de unde a obtinut un credit neperformant. Câteva rotite din mecanismul juridic l-au ajutat pe Jercan sa scape basma curata, desi din afacerea Conav i s-a putea imputa 1,5 milioane de euro, atât cât valoreaza pasivul nerecuperat al societatii.
Afacerea Conav
În 92, firma lui Jan &Toni a semnat primul contract de bare/boat cu una din cele trei companii de navigatie maritima ale statului (Navrom, Petromin, Romline), sub primul mandat de ministru la Transporturi al lui Traian Basescu. Când INC-ul a fost mutat la Bucuresti, în februarie 1990, Jercan a fost „retrogradat” din functia pe care o detinea la aceasta institutie la aceea de comandant al navei Segarcea de 4.500 tdw, aflata în reparatii la Santierul Naval Braila. Jercan nici nu a mai apucat sa coboare de pe aceasta nava, pe care o condusese într-un voiaj dupa finalizarea reparatiilor, preluând-o direct de la Petromin în administrare privata, în anul 1992. Din capul locului, a schimbat numele navei, în Romanati, dupa denumirea judetului desfiintat din care se tragea deputatul Mangiurea. Acesta îsi aminteste ca evolutia comerciala a firmei a fost de-a dreptul spectaculoasa, înca din primul an reusind sa achite datoriile navei de 11 milioane de lei si sa obtina un profit net de 12.000 USD, pe baza a sapte transporturi de minereu catre Rotterdam. În 1993, la ordinul lui Iliescu de separare a politicii de afaceri, Mangiurea s-a retras din firma, cesionându-i oneros partile sociale lui Gheorghe Jercan, fratele partenerului sau. Conavul a continuat activitatea în aceasta formula, prinzând si alte contracte de bare/boat cu Navrom si Romline. Mai mult, deoarece transporta pe rutele internationale otel, aluminiu si bauxita produse la Galati, Tulcea si Slatina, firma a comandat construirea unui împingator fluvial (cel mai mare construit în România, cu o capacitate de 4.800 de cai putere), pe care JJ-ul la botezat „Sfântul Andrei”, dupa numele fiului sau. În 1998, Conav J&T avea sa intre într-o eclipsa totala.
Afacerea Împingatorul
Constatând incapacitatea de plata, un judecator sindic avea sa dispuna intrarea societatii în reorganizare judiciara. În aceasta perioada, Conav a pierdut toate navele închiriate, iar împingatorul a fost pus sub sechestru de catre Romline. Fosta judecatoare a Curtii de Apel Constanta, Alexandra Stamate, a dispus ridicarea sechestrului, printr-o sentinta discutabila, dar definitiva si irevocabila. În 2001, alt judecator sindic dispune instituirea procedurii falimentului si numirea ca lichidator judiciar a expertei Fanica Constantin. Între timp, Alexandra Stamate a demisionat din magistratura, devenind tocmai avocata lichidatoarei, cea care avea sa dispuna acum de soarta Împingatorului Sfântul Andrei. În acelasi interval, Ion Jercan devenise director general la Departamentul Transporturi Navale Maritime, Fluviale si pe Cai Navigabile din cadrul Ministerului Transporturilor (o demnitate pe care o ocupase în trecut si Traian Basescu). Înca din primul moment al preluarii Conav, lichidatoarea a semnat un contract de închiriere a împingatorului catre Galaxia Conti SRL Galati, administrata de Mircea Sârbu, un personaj pe care Ion Jercan îl tolera, din functia sa, la conducerea Capitaniei Fluviale Galati. Mai bine de doi ani, Sârbu a folosit împingatorul, fara sa achite alti bani decât chiria platita în avans. Incidentul a fost de natura sa întârzie procedura de lichidare. Cu toate acestea, lichidatoarea avea sa îsi termine treaba: piesele de mobilier evaluate de Dorin Oprea au fost vândute pentru 14 milioane de lei vechi, în vreme ce împingatorul evaluat de SC Manager SRL a fost vândut catre Mihei Shipping (firma actualului deputat conservator Andrian Mihei) pentru 4,3 miliarde de lei vechi, ceea ce înseamna aproximativ 125.000 de euro. Specialisti spun însa ca „Sfântul Andrei” avea o valoare de piata de cel putin 600.000 de euro. Sumele obtinute au ajuns doar pentru acoperirea a 7% din datoriile acceptate ale Conav de 52 de miliarde de lei vechi, constituite din datoriile catre AVAS (un credit neperformant obtinut de la Bancorex si alte creante în valoare de 2,4 milioane USD), Petromin (70.000 USD din restante bare/boat), Romtrans (compensare 93.000 USD, cu societatea lichidata Navrom), Sidex Galati (2,6 miliarde de lei vechi), bugetul de stat si o puzderie de navigatori ce nu si-au vazut drepturile salariale. Cum creditorii falitei au cerut angajarea raspunderii patrimoniale a administratorului Ion Jercan, instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile din care sa rezulte daca acesta a folosit banii societatii în interes personal. Experta Elena Dobre l-a scos basma curata pe cel care pricinuise un pasiv societatii de 1,5 milioane de euro, eliberându-i un certificat de bun administrator. Dincolo de „sentinta” expertei, din studiul ei reiese ca marele afacerist a vândut catre Tara Shipping si HGT Shipping, pentru suma de 1,1 miliarde de lei vechi, produse siderurgice pe care le achizitionase de la Sidex Galati pentru 1,7 miliarde de lei vechi.
Scurta istorie a lui Jeje
Uns cu toate alifiile, cum singur îi place sa se laude printre prieteni, Jercan este o istorie ambulanta a întâmplarilor mai vechi si mai recente din shippingul românesc. Revolutia l-a gasit drept comandant de cursa lunga, lasat pentru o vreme sa ocupe o functie în Inspectoratul de Navigatie Civila, condus la acea vreme de actualul presedinte al României, Traian Basescu. Aceeasi revolutie i-a consemnat numele pe o lista a Consiliului Frontului Salvarii Nationale, cu drept de legitimatie, care deschidea teoretic posibilitatea unei descinderi în arhivele Securitatii. Interesul unui astfel de gest ar fi existat, de vreme ce o publicatie locala constanteana a acreditat informatia ca, pe una din listele de Securitate care au circulat în mediul underground al politicii apare si comandantul de cursa lunga Ion Jercan, sub numele conspirativ Jeje. Însa, ca si în cazul lui Traian Basescu, atâta timp cât în arhive nu se mai gaseste un angajament sau o nota informativa cu scrisul si semnatura olografa, informatia nu are nici o valoare juridica. Lista CFSN, care contine si numele Traian Basescu, a fost recunoscuta ca veridica, recent, chiar de catre presedintele României, într-o emisiune televizata de la Antena3.
Antigon Shipping si afacerile pe Canal
Din postura de director general al DTN, Ion Jercan a coordonat în interes propriu si de grup transporturile fluviale si cele derulate pe Canalul Dunare – Marea Neagra. La obtinerea acestei demnitati, JJ-ul, care era asociat în firma Antigon Shipping împreuna cu Andrei Sebesan, si-a cesionat partile sociale catre fratele sau Gheorghe. Pe Sebesan l-a cocotat într-un post cheie la Administratia Canalelor Navigabile (director de exploatare), iar prin postura sa la minister a aranjat încheierea unui contract extrem de avantajos cu CNFR Navrom Galati de management al împingatoarelor si slepurilor ce transportau bauxita pe ruta Agigea –Tulcea. În anul 2003, în firma a fost cooptat bucuresteanul Gavril Mihai Copot, cu 50% din partile sociale, un personaj care provenea din cercurile de informatii externe. În acelasi an, Jercan a tras sforile ca ACN-ul sa anuleze licitatia pentru serviciile de paza si protectie si sa încredinteze direct contractul firmei DAVI, cea care mai pazea si conductele de produse petroliere ale Petrotrans. De ce avea nevoie Jercan sa-si aduca la Canal o firma de paza agreata de el – ramâne un mister, dar si o necunoscuta ce determina fel de fel de supozitii.
Acum, când JJ-ul nu mai detine nici o demnitate publica, fostii sai asociati evolueaza spre linistea sa totala. Astfel, Andrei Sebesan a devenit practician în reorganizare judiciara, prinzând contractul de lichidare al firmei Safe Ways Shipping SRL, cea care a preluat navele de bunkeraj de la falimentara Navcom, societate privatizata de iordanianul Yousef Hussein Yousef Odeh pe baza sforilor trase de Ion Jercan. Gavril Mihai Copot a devenit consilier la Camera Deptatilor, sef de birou la Departamentul Secretariatului Tehnic, pozitie de maxima influenta. Revenind la ACN si la firma de paza DAVI, trebuie sa mai spunem ca noul contract, cu multiplele aspecte ilegale prezentate de noi în numarul trecut, ar putea fi înteles si pe baza tranzactiei dintre Conav J&T, lichidatoarea Fanica Constantin si cumparatorul împingatorului, deputatul conservator Andrian Mihei. Aceasta, deoarece directorul ACN este conservatorul Valentin Zeicu.
