Un babalau e o chestie nedefinita, buna de speriat copiii, dar care îi sperie în egala masura pe parinti, atunci când trebuie sa explice termenul. Babalaul la moda pe scena politica româneasca în ultimii ani este INSTABILITATE. Definitia stabilitatii, pentru cele mai multe frunti late – numite îndeobste „analisti” si „formatori de opinie” – este un fel de „sa stati cuminti ca vine Mosu”. Cu Uniunea Europeana în rolul lui Mos Craciun. Daca n-as fi fost trist, în fond, m-as fi amuzat teribil de articolele publicate prin presa româneasca de acesti baieti destepti, pe tema creatorilor si a celor care disemineaza instabilitatea politica. E amuzant ca ne limitam, din nou, la a crea si discuta Forme, fara sa atingem, cu adevarat, problema de Fond – cadrul institutional si sistemul puterilor în stat.
Un articol de RÃZVAN PETRE
Presedintele este numarul 1 în statul român. Desi sever restrictionati de Constitutie, toti presedintii de pâna acum si-au permis sa depaseasca cadrul legal si atributiile postului, fara sa sufere repercusiuni. Amintiti-va de iesirile populiste ale lui Iliescu împotriva Dreptului proprietatii, al carui aparator si garant ar fi trebuit sa fie, potrivit legii supreme. Sau momentul în care Constantinescu l-a demis pe Radu Vasile, desi nici o lege nu-i dadea acest drept. De Basescu nu zic nimic – îl vedeti zilnic la TV.
Parlamentul român e o varza. Senatori, deputati dorm la sedinte. No problem – peste tot în Europa se doarme la sedintele legislative. Ce este „problem”? 90% din parlamentari n-au habar despre ce presupune aceasta „meserie”. Locurile din Parlament se cumpara, se negociaza, ticalosi penali si imbecili notorii se duc la Casa Poporului ca sa scape de politie, ca sa se dea smecheri, sau ca sa îsi faca relatii. Cei 10% politicieni autentici sunt prea ocupati cu jocuri politice sau activitatea de partid, ca sa îsi mai bata capul cu activitatea legislativa.
Guvernul este cel care preia rolul legiuitorului, în conditiile unui Parlament de verze. Guvernul român propune si impune legi. La capitolul administrativ, el dirijeaza, discretionar, fondurile si deciziile ce ar trebui sa apartina comunitatilor locale. Primul-ministru român oscileaza între doua modele care nu au nimic în comun cu semi-prezidentialismul: El este fie marioneta presedintelui – un soi de secretar de stat în sistemul prezidential, fie Primul-ministru dintr-o monarhie constitutionala – el face politicile, el conduce tara si partidul de guvernamânt.
Justitia româna tine de Evul Mediu. Nu e nevoie sa fii târât prin procese, sau sa citesti ziarele, ca sa stii ca Justitia noastra e o porcarie. Barouri paralele, militieni resapati în procurori, hahalere de judecatori, nepotism si administratori de sistem judiciar fara notiuni elementare de management sau justitie.
Am un prieten, un tip interesant. Una din metaforele care îl obsedeaza este Principiul Constructiei Instabile. Cu inteligenta nativa a unui naturalist, el urmareste si clasifica toate obiectele si fenomenele din natura dupa propriul set de principii. Încercând sa procedez ca el, mi-am imaginat, dupa propriul meu mod de gândire, sistemul puterilor în statul român – ca un ou. Are coaja tare, dar subtire. În spatele ei se gaseste o flegma eterogena. Forma lui este cea naturala, nici sferica, nici cubica, ce mai! – forma de ou! Întrebarea ramâne aceeasi: Cum faci un ou sa stea drept? Raspunsul lui Columb, ramâne, din pacate, singurul valabil…
Parlamentul român e o varza. Senatori, deputati dorm la sedinte. No problem – peste tot în Europa se doarme la sedintele legislative. Ce este „problem”? 90% din parlamentari n-au habar despre ce presupune aceasta „meserie”. Locurile din Parlament se cumpara, se negociaza, ticalosi penali si imbecili notorii se duc la Casa Poporului ca sa scape de politie, ca sa se dea smecheri, sau ca sa îsi faca relatii. Cei 10% politicieni autentici sunt prea ocupati cu jocuri politice sau activitatea de partid, ca sa îsi mai bata capul cu activitatea legislativa.
Guvernul este cel care preia rolul legiuitorului, în conditiile unui Parlament de verze. Guvernul român propune si impune legi. La capitolul administrativ, el dirijeaza, discretionar, fondurile si deciziile ce ar trebui sa apartina comunitatilor locale. Primul-ministru român oscileaza între doua modele care nu au nimic în comun cu semi-prezidentialismul: El este fie marioneta presedintelui – un soi de secretar de stat în sistemul prezidential, fie Primul-ministru dintr-o monarhie constitutionala – el face politicile, el conduce tara si partidul de guvernamânt.
Justitia româna tine de Evul Mediu. Nu e nevoie sa fii târât prin procese, sau sa citesti ziarele, ca sa stii ca Justitia noastra e o porcarie. Barouri paralele, militieni resapati în procurori, hahalere de judecatori, nepotism si administratori de sistem judiciar fara notiuni elementare de management sau justitie.
Am un prieten, un tip interesant. Una din metaforele care îl obsedeaza este Principiul Constructiei Instabile. Cu inteligenta nativa a unui naturalist, el urmareste si clasifica toate obiectele si fenomenele din natura dupa propriul set de principii. Încercând sa procedez ca el, mi-am imaginat, dupa propriul meu mod de gândire, sistemul puterilor în statul român – ca un ou. Are coaja tare, dar subtire. În spatele ei se gaseste o flegma eterogena. Forma lui este cea naturala, nici sferica, nici cubica, ce mai! – forma de ou! Întrebarea ramâne aceeasi: Cum faci un ou sa stea drept? Raspunsul lui Columb, ramâne, din pacate, singurul valabil…
