Litoralul românesc

Industria navală românească se scufundă

După marile pomeni în ale privatizării din anii ’90, acum miliardarii parveniţi aruncă la gunoi oameni şi ceea ce a mai rămas din industria românească

Un articol de Ştefan Doru COPOŢ

După ce şi-au umflat conturile personale cu miliarde de dolari, intrând chiar şi în topurile celor mai prosperi oameni de afaceri din lume, miliardarii noştri de carton încep acum să dea bir cu fugiţii. Au profitat timp de 20 de ani de inerţia economică a surselor lor de venit care i-au ridicat pe culmile prosperităţii, fără ca la nici un moment dat să fie obligaţi să-şi pună în valoare spiritul de bun manager. Nici nu era cazul, deoarece uzura imaginii României în lume vizavi de potenţialul economic, s-a produs lent, şi, datorită lor, acum asistăm la o prăbuşire totală. Acum, efectele „priceperii uimitoare” în ale afacerilor în ceea ce-i priveşte pe aceşti falşi „bussines-mani” , sunt evidente. Falimentul a devenit pentru toţi acelaşi numitor comun. Şantierele navale româneşti, erau la un moment dat pe locul trei în lume în ceea ce priveşte construcţiile de nave. Existau şantiere la Orşova, Olteniţa, Turnu Măgurele, Galaţi, Brăila, , Tulcea, Constanţa şi Mangalia. Acum? Toate aceste locaţii amintite mai sus au devenit sau vor deveni cât mai curând fantome ale istoriei construcţiei de nave româneşti.

Şantierele navale cu capital românesc îşi pun problema închiderii

Aruncând iniţial pe piaţă zvonul privind lipsa acută de comenzi noi, imaginea actuală a şantierelor navale din România a devenit tragică. Adevărul este că sunt ineficiente din punct de vedere tehnologic, au costuri de producţie exagerat de mari şi duc lipsă de muncitori specializaţi. Dacă multe din aceste şantiere navale au recurs în timp la atragerea de acţionari străini, doar pentru a scăpa de prăbuşire, acum odată cu declanşarea crizei mondiale, nici această variantă nu mai este viabilă, mai ales că în mai toate situaţiile acţionariatul român sau sindicatele aservite politic, pun de regulă beţe-n roatele afacerilor preluate de străini. Un exemplu în acest caz este şantierul naval condus de olandezii de la Damen la Galaţi. Aceştia  au iniţiat una dintre cele mai radicale schimbări pe care şantierul gălăţean a trăit-o într-un secol de existenţă. Adică au făcut trecerea de la construcţii de nave portcontainer şi tancuri petroliere la nave militare şi la iahturi de lux.
Schimbările propuse sunt radicale şi vizează întregul mod de funcţionare al şantierului: structura organizaţională, sistemul de planificare, modalităţile de plată, controlul calităţii sau poziţionarea directorilor de proiect în raport cu producţia. Punctele-cheie asupra cărora olandezii au început să lucreze sunt comune tuturor şantierelor din România şi sunt specifice unei pieţe confruntate prematur cu o cerere mult prea mare. Situaţia de la Damen Galaţi e însă una fericită, sau ar putea să fie aşa dacă sindicatele de acolo nu ar presa exagerat în ceea ce priveşte menţinerea unei forţe de muncă nejustificată la un nivel salarial la fel de nejustificat.

La SNC, treaba e pe bune, dar chestia-i cu mari probleme

După privatizarea cu cântec făcută de Blănculescu prin anii 2000 şi ceva, Şantierul Naval Constanţa nu a prea sărit în ochii lumii cu mai nimic concret şi senzaţional. Se spera pe atunci într-o revigorare a activităţii şantierului şi într-o relansare de proporţii, dar dezamăgirea generală s-a produs. Scandaluri legate de firme căpuşă care au preluat activităţi importante ce privesc construcţia de nave, nemulţumiri ale angajaţilor, învechirea şi chiar expirarea tehnologiilor, au condus la situaţia de azi, în care, atmosfera de acolo nu este nici pe departe plăcută. Oamenilor le-a fost indusă teama că şantierul s-ar putea închide din lipsă de comenzi şi de activitate. Deja există liste lungi cu personalul ce trebuie trimis în şomaj. Şi asta în contextul în care în urmă cu zece ani, SNC oferea locuri de muncă la mii de oameni. Probabil că atunci managerii SNC-ului erau mai interesaţi de jobul lor şi găseau soluţii la toate problemele. Mai nou, situaţia de criză actuală a SNC este aruncată pe scumpirea tablei navale de către unicul lor distribuitor, Arcelor Mittal Galaţi. Aşa că, Şantierul Naval Constanţa, aflat în proprietatea grupului de firme Histria, controlat de omul de afaceri Gheorghe Bosânceanu, şi-ar putea revizui ţintele de profit viitor, ca efect al scumpirii materiei prime cu aproximativ 20% faţă de valorile negociate iniţial cu furnizorul ArcelorMittal Galaţi. Într-un interviu realizat de cei de la Bussines Standard, Gheorghe Bosânceanu afirma nu demult că: “Dacă preţul la tabla navală, elementele de oţel şi rata de schimb rămân aşa cum sunt astăzi, vom intra pe pierderi”. Alţi oficiali  ai şantierului au declarat aceleiaşi publicaţii amintite că :“Faţă de contractul iniţial negociat cu furnizorul Arcelor Mittal Galaţi, preţul tablei s-a majorat cu aproximativ 20%, ceea ce afectează costurile de producţie (…)”. Interesant este faptul că în astfel de situaţii s-au aflat şi alte şantiere navale din ţară, dar manageriate de străini, şi care au recurs la importuri din Ucraina şi Turcia, unde tabla şi celelalte profile, sunt mult mai ieftine. Bine că aici, „specialiştii” vor avea o explicaţie: taxele vamale! Dar şi pentru aceste materii  prime, ca de altfel şi pentru multe altele, dacă era vreun interes, politicienii sprijiniţi financiar de aceşti industriaşi puteau obţine niscaiva facilităţi vizavi de taxele vamale. Dar, nu a fost interes, şi acum se aruncă vina pe monopolul deţinut de Arcelor Mital Galaţi.

Coreenii de la Daewo Mangalia, singurii supravieţuitori

Fără a ţine cont de şerpăria românească, coreenii de la Daewoo Mangaşia Heavy Industries îşi văd de treabă liniştiţi. Fără a ţine cont parcă de efectele crizei, DMHI a demarat un plan de investiţii de câteva milioane de euro. Investiţiile privesc mărirea potenţialului de producţie prin extinderea halelor industriale de confecţii navale, achiziţionarea de utilaje performante de debitare cu laser şi plasmă, precum şi mărirea docurilor uscate. De asemenea au fost achiziţionate două macarale tip portal din SUA, acestea fiind după montare, cele mai mari asemenea utilaje de construcţii navale din Europa. Extinderea  DMHI, are legătură şi cu planul economic pe timp mediu şi lung, acesta fiind bazat pe comenzi de construcţii de nave până în anul 2015. În altă ordine de idei, coreenii au preluat nu numai activităţile de la Mangalia. Prezenţa lor s-a făcut simţită şi la Tulcea şi Brăila. La Tulcea, fostul şantier naval deţinut de norvegienii de la Aker a fost preluat tot de coreeni, acum şantierul denumindu-se STX Ro Offshore Tulcea, iar la Brăila şantierul preluat tot de la norvegienii de la Aker se numeşte STX Ro Offshore Brăila. În ambele situaţii, şi la Tulcea dar şi la Brăila, corenii au decis să renunţe total la construcţia navelor tip container şi s-au axat pe tancurile petroliere şi chimice, unde deja au ceva comenzi.

Unde s-au dus ajutoarele de la stat?

Încercând să imite modelul asiatic în care competiţia în industria navală este luată în serios, România a încercat la un moment dat să acorde un sprijin industriaşilor navalişti pe baza unui Regulament privind ajutoarele de stat acordate în industria construcţiilor de nave. Consiliul Concurenţei a emis un asemenea Regulament în anul 2004. Majoritatea societăţilor comerciale de profil construcţii nave din România au fost beneficiarele ajutorului de stat. Companiile Navol SA Olteniţa,  Aker SA Brăila, Şantierul Naval Carsinav SA Hârşova, Şantierul Naval SA Constanţa, Shipyard ATG SRL Giurgiu, Metallics&Ships SRL Giurgiu, Şantierul Naval Orşova SA, Aker SA Tulcea şi Severnav SA Drobeta Turnu-Severin au beneficiat de ajutoare de stat în suma totală de 22,7 milioane euro. Cuantumul cel mai mare a ajutoarelor de stat acordate în acea vreme îl deţine Şantierul Naval Constanţa.

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top