O reţetă europeană de succes: carnea de pasăre din Brazilia
Este sau nu de actualitate tema crizei alimentare iminente, pe plan mondial şi, implicit, în ţara noastră? Începând cu numărul trecut, ziarul DEZVĂLUIRI a demarat o amplă anchetă, pe această temă de mare impact la nivel global, într-o lume care la momentul actual îşi pune întrebări existenţiale grave, despre soarta sa pe termen scurt, mediu şi lung. Ne concentrăm, în demersul nostru jurnalistic, pe situaţia din Dobrogea, cu accent pe judeţul Constanţa. Ne propunem informarea, analizarea, sintetizarea şi exemplificarea fiecărui aspect al problemei abordate. De acestă dată, ne ocupăm de industria alimentară, exemplificând cu o afacere care pare a avea perspective de dezvoltare: procesarea cărnii de pasăre. La nivelul judeţului, singura fabrică procesatoare şi exportatoare de semipreparate din pasăre se află în Portul Liber Constanţa Sud-Agigea. Aceasta produce pentru consumul intern şi exportă circa 80% din marfă în Uniunea Europeană (Italia, Marea Britanie, Olanda ş.a.) Ca o specificitate, livrează preparate „halal” pentru comunitatea musulmană.
Un articol de Paul PÂRVU
Ştefan Doru COPOŢ
În Dobrogea, ca şi în restul ţării, ultimii 21 de ani au însemnat tranziţia de la sistemul centralizat de decizie şi coordonare, şi în industria alimentară, la iniţiative private, încununate cu mai mult sau mai puţin succes. S-au distrus, rând pe rând, infrastructurile vechi, fie cu bună ştiinţă, fie din delăsare şi neprofesionalism. În locul lor, uneori chiar pe vechiul amplasament, s-au organizat scheme de producţie care, în mare parte, au fost închise, chiar înainte de venirea crizei. De rezistat au rezistat cei care s-au orientat spre importul de materie primă, în condiţiile în care producţia animalieră internă a avut adânci căderi, fermele autohtone mari desfiinţându-se rând pe rând. Un exemplu este centrul de producţie de semipreparate din carne de pasăre, în special pui, care îşi desfăşoară activitatea în fosta Zonă Liberă Agigea: Fattoria Terrantica. Curiozitatea ne-a fost strârnită şi din anumite semnale apărute în presă, care aruncau suspiciuni vizavi de calitatea biologică a materiei prime folosite, de provenienţă sud-americană în proporţie de 80%. Cel mai competent în a descrie situaţia ni s-a părut a fi, logic, chiar directorul fabricii, Adriana Opreanu (foto). Aceasta ne-a pus la dispoziţie toată documentaţia probatoare a afirmaţiilor sale.
DSV ţine sub control toată activitatea
Primul lucru pe care l-am dorit a fi lămurit a fost cel referitor la calitatea materiei prime procesate. Ne-au fost prezentate toate documentele legate de provenienţa cărnii de pasăre, congelate, sosite din Brazilia. Furnizorii sunt atent selectaţi, aceştia trebuind să întrunească toate criteriile legate de legislaţia europeană şi calitate. Actele şi avizele, pentru fiecare transport, sunt concepute, respectiv eliberate, de Direcţia Sanitar Veterinară si Pentru Siguranta Alimentelor a judeţului Constanţa. De altfel, DSV are un birou chiar în incintă, pus la dispoziţie de procesator. Lucrurile se desfăşoară astfel: când vine transportul de carne, se fac două controale sanitar-veterinare. Unul este efectuat de către procesator, aşa cum este prevăzut în Programul de Autocontrol, în laboratorul propriu, avizat şi controlat de DSV. Procesul continuă pe tot parcursul producţiei, până la expedierea mărfii. Pe lângă acest filtru permanent, asigurat prin obligaţie legală de producător, reprezentantul DSV prelevează şi duce la analiză, în laboratoarele instituţiei. Nu se începe, practic, producţia, până la momentul în care se primeşte avizul DSV. În plus, medicul DSV supervizează şi el întreg procesul de fabricaţie.
Toate ţările UE importă carne din Brazilia
O altă foarte discutată şi disputată problemă este cea a hranei proteice, adică de origine animală, administrată, după unele surse, puilor exportaţi de ţările din America de Sud şi de SUA, în Europa. Abordând acest subiect cu directorul fabricii, acesta ne-a pus la dispoziţie, şi în acest caz, documentele care atestă faptul că păsările livrate în ţările UE, deci şi la fabrica din Agigea, sunt hrănite conform standardelor stabilite de Comisia Europeană. Iată care sunt argumentele scriptice ale fabricantului:
1. Abatoarele din Brazilia deţin un aşa numit „număr de agreere”, eliberat de organismele specializate ale UE. Prin acest număr se atestă că produsele intrate în UE sunt 100% în acord cu normele acesteia. La fel, şi procesatorul are un astfel de număr, care trebuie să fie vizibil pe ambalaj: cunoscuta „ştampilă ovală”. Fabrica de la Agigea are alocat numărul 141, repartizat de CE în anul 2000. De altfel, numărul a fost obţinut înainte de intrarea României în Uniune, fiind menţinut până astăzi. Modul în care se face atribuirea este conform regulamentelor CE. Se trimite o documentaţie la DSV Bucureşti, acesta o analizează, realizează inspecţii la faţa locului şi elaborează un dosar, care este trimis la Bruxelles. Abia după avizul CE se poate trece la fabricarea produselor ce conţin materie primă animală, indiferent de provenienţa acestora.
2. Fabrica de la Agigea deţine şi alte două certificate de management al calitatii, de asemenea obligatorii: ISO 9001/2008 şi ISO 22000. Acesta din urmă este corespondentul, mult augumentat ca standard, al certificatelor HACCP
(Analiza Pericolelor în Punctele Critice de Control), auditate şi recunoscute de respectabilul Lloyd’s, care sunt şi ele necesare, în continuare.
3. Toate procedurile de „trasabilitate”, aplicate de organismele UE şi naţionale, sunt de asemenea obligatorii. Acest sistem de verificare periodică sau la cerere (un client) înseamnă că se fac verificari ale documentaţiilor, inclusiv pe linie sanitar-veterinară şi de calitate biologică, în sens invers, de la produsul comercializat în magazine, până la crescătorul de animale din ţările de origine.
Brazilienii dansează samba pe piaţa Europei
4. Un lucru foarte important: fabricantul din Agigea nu este importator direct. Dar cel care îi livrează marfa, cunoscuta firmă „Kuhne & Heinz”, din Belgia, unul dintre cei mai mari importatori şi distribuitori de carne din Europa, este obligat şi el să respecte toate normele şi avizele amintite, fiecare transport fiind însoţit de toate documentele doveditoare şi pe linie sanitar-veterinară. În cazul Agigea, singura sursă externă este Brazilia, nu şi SUA, care are o politică mai relaxată în domeniu. Din ţara latino-americană, carnea de pasăre este livrată de coloşii „Macromex”, „Perdigao” şi „ Sadia”, care trimit cantităţi imense de carne, de orice fel, în absolut toate ţările Uniunii Europene. Cei mai mari importatori ai lor sunt: Marea Britanie, Germania şi Olanda. Principalul procesator de carne de pasăre din UE, „PlusFood”, cu sediul central in Olanda şi o fabrica similara în Anglia, la Wrexham, este chiar iniţiatorul fabricii din Agigea, cumpărată între timp de un întreprinzător român.
5. În privinţa cărnii de pasăre livrată de piaţa românească (circa 20% din materia primă folosită la Agigea), toţi furnizorii au, de asemenea, numărul de acreditare emis de CE. De exemplu, Avicola Braşov are numărul 144.
6. Niciodată, în UE, nu s-a pus problema neconcordanţei dintre normele proprii şi carnea din Brazilia. Mai mult, când s-au sistat importurile de carne de pasăre din China şi Tailanda, în timpul epidemiei de gripă aviară, nu a existat, nici un moment, indiciul că ar fi vreun pericol epidemiologic legat de importurile din America de Sud.
La final, câteva cifre relevante pentru ancheta noastră: Fattoria Terrantica a exportat, în 2010, aproape 6.000 tone semipreparate, toate în UE. Restul de 20% din producţie s-a livrat în ţară, fiind comercializat în hipermarketuri, sau a fost preparată în unităţi de alimentaţie publică. Producţia este în extindere, şi cantitativ şi din punctul de vedere al diversificării gamei de marfă. Ca şi alte câteva firme dobrogene, cum ar fi Gepeto din localitatea Lumina, sau Tabco, Campofrio, Carniprod din Tulcea, afacerea de la Agigea demonstrează că psihoza crizei alimentare poate fi combătută, prin iniţiativă, tenacitate şi spirit de afaceri.
