De luni de zile, Guvernul României și Ministerul Culturii ne înnebunesc cu iubirea lor de Brâncuși. Sau, mai exact, de „Cumințenia Pământului”. În același timp, la casele mari de licitații s-au vândut mai multe lucrări ale lui Brâncuși, fără ca Guvernul României să-i pese. Pe 4 octombrie 2016, la New York, este scoasă la licitație o lucrare a sculptorului. La Ministerul Culturii, nimeni nu știe de această tranzacție, iar toți angajații cu care am luat legătura s-au speriat când au aflat că ne interesăm de Brâncuși, și nu au mai răspuns la telefon.
Un articol de Răzvan PETRE
După luni de zile în care au vorbit numai de Brâncuși, te-ai fi așteptat ca oficialii Guvernului și ai Ministerului Culturii să fie extrem de preocupați de operele marelui sculptor. În realitate, când angajații aud de Brâncuși, fug ca dracul de tămâie. Nimeni nu știe nimic, suntem trimiși de la un birou la altul, iar în final ni se transmite că nu e treaba Ministerului Culturii. Sâcâită de zecile de telefoane primite de la noi, angajata de la Relații cu Presa – Mirela Sandu – a găsit soluția ideală pentru a evita un răspuns: Ne-a trântit telefonul.
Licitație
Marți, 4 octombrie 2016, la casa de licitații Christie’s din New York este scoasă la vânzare o lucrare a marelui artist român. Este vorba de o fotografie realizată de Brâncuși însuși, în atelierul său. Artist complet, Brâncuși este cunoscut atât pentru sulpturi, cât și pentru schițe, picturi și fotografiile operelor sale, care sunt căutate atât de colecționarii particulari, cât mai ales de marile muzee ale lumii. De altfel, prima expoziție fotografică solo a lui Brâncuși a fost inaugurată în 1914, la New York.
Artistul își amenajase un studio fotografic într-un colț al atelierului, unde își developa și printa fotografiile el însuși. Practic, în felul acesta, fiecare din fotografiile sale este „100% Brâncuși”. Colecționarii și muzeografii din întreaga lume au un interes dublu în cazul fotografiilor lui Brâncuși din a cărei serie face parte cea vândută de casa Christie’s diseară: Pe de o parte, pentru valoarea imaginii în care tot procesul fotografic, de la compoziție și fotografiere, și până la retușuri și imprimare, este controlat de artist (prin comparație, unele din bronzurile lui Brâncuși erau turnate de alte persoane, după indicațiile maestrului, iar el era responsabil doar de alegerea materialului și de șlefuire). În același timp, fotografiile transpun exact viziunea creatorului și reprezintă un fel de manual de expunere a sculpturilor, Brâncuși experimentând cu lumini și umbre și cu diferite unghiuri de vizualizare a operelor sale, pentru a obține efectul vizual maxim.
Fotografia scoasă la vânzare în 4 octombrie prezintă viziunea artistului asupra sculpturii „Pasărea de aur”, fotografiată în lumină naturală – ceea ce îi dă o strălucire aproape mistică. Fotografia a fost realizată de Brâncuși în atelierul său, fiind datată „cca1920”. (vezi foto stânga – click pentru a mări foto)Prețul estimat este între 30.000 și 50.000 de dolari americani (fotografii similare, realizate de Brâncuși și vândute tot de Christie’s în februarie 2016 s-au dat cu 40.000-100.000 de dolari). Exemplare ale aceleiași fotografii sunt expuse în Muzeul Metropolitan din New York și în Muzeul de Artă Modernă din New York.
Un Brâncuși mic, o ratare mare
Ministerul Culturii nu știe nimic despre Brâncuși… cu excepția campaniei „Cumințenia Pământului”. Site-ul ministerului este ticsit de știri despre campania respectivă și nimic altceva. Deși nu au reușit să strângă nici 20% din fondurile pe care doreau să le atragă prin subscripție publică, oficialii ministeriali se dovedesc maeștri ai publicității gratuite – o căutare pe site cu termenul „brâncuși” întoarce o grămadă de articole de publicitate mascată, prin care ministerul promovează o serie de bănci, ONG-uri, magazine on-line, societăți de asigurare și altele, care s-au implicat în sprijinirea campaniei (cu rezultate nule, așa cum s-a văzut ulterior).
După lupte seculare, am reușit să localizăm pe site-ul instituției numărul de contact al serviciului de relații cu presa. Doamna sau domnișoara care a ridicat receptorul a fost inițial foarte deschisă – la salutul „Bună ziua!” ne-a răspuns jovial: „Hei!”. Când am adus vorba de Brâncuși, și-a adus aminte brusc că nu lucrează la departamentul relații cu presa și după ce s-a sfătuit cu cineva din alt birou, ne-a recomandat să încercăm la relații cu publicul. Aici – alt eșec! Persoana care ne-a răspuns s-a blocat la auzul numelui lui Brâncuși. Nu ne putea comunica nimic și ne-a dat un alt număr de telefon și numele persoanelor care răspund de mass media.
La telefon ne-a răspuns Mirela Sandu. Am întrebat despre licitația de la New York și ni s-a comunicat că Ministerul Culturii nu este implicat în achiziționarea lucrării scoase la vânzare. Când am cerut mai multe detalii, inclusiv despre licitațiile precedente la care au fost vândute opere ale lui Brâncuși și modul în care Statul Român s-a implicat (sau, mai corect, nu s-a implicat) în achiziționarea lor, Mirela Sandu ne-a aplicat manevra clasică de evitare a răspunsului: „Scrieți dvs. un email și eu o să-l dau persoanelor care se ocupă”. La insistențele noastre, ne-a comunicat de toată tărășenia cu Brâncuși se ocupă un domn Niculușcă, dar că acesta e indisponibil, fiind prins într-o misterioasă conferință de presă, ce urma să dureze până la orele 13. Am lăsat un număr de contact, având asigurarea că vom fi sunați ulterior. Cum numitul Niculușcă (evident că) nu ne-a mai sunat, am revenit la telefon, în mai multe rânduri, până la ora 16.00. Mirela Sandu nu a mai catadicsit să răspundă. În schimb, în câteva rânduri, a ridicat receptorul, doar pentru a închide imediat apelul.
„Brâncuși e al meu” – o campanie mincinoasă
Iubirea Statului Român pentru Brâncuși pare a se limita doar la disperarea de a achiziționa prin subscripție publică faimoasa deja Cumințenie a Pământului. În ultimii 15 ani, câteva zeci dintre operele lui Brâncuși au fost scoase la licitație, fără ca guvernul, președinția sau altă instituție să arate vreo preocupare. Numai în ultimul an, în plină desfășurare a campaniei „Brâncuși e al meu”, la Christie’s și Sotheby’s au fost scoase la vânzare o serie de opere ale artistului, iar alte câteva sunt oferite spre vânzare direct din galerie, prin cerere de ofertă. Cu toate acestea, Statul Român nu a dat doi bani pe lucrările lui Brâncuși (altele decât Cumințenia Pământului).
În februarie 2016, de exemplu, la Christie’s au fost scoase la vânzare 5 fotografii marca Brâncuși, iar în octombrie 2015 s-a vândut o schiță a marelui artist. Printre operele tranzacționate în februarie s-a numărat un autoportret al lui Brâncuși, în atelierul său. (vezi foto dreapta – click pentru a mări foto) Lucrarea, care a atras cel mai mare preț al zilei, s-a dat pe 100.000 de dolari. Guvernul Cioloș, care în aceeași perioadă acoperea sediul din Calea Victoriei cu un banner de neam-prost privind subscripția pentru Cumințenia Pământului, nu a fost interesat. Asta deși prețul de achiziție al fotografiilor era mult mai mic decât cel al Cumințeniei și ar fi putut fi acoperit direct din fonduri bugetare, fără ca cineva să aibă de comentat. Pe 3 octombrie, Dacian Cioloș a anunțat pentru anii următori o finanțare de 900 de milioane de euro – ajutor de stat pentru marii investitori. Pentru Cumințenia Pământului, guvernul va plăti între 5 și 10 milioane. Dar pentru celelalte opere ale artistului nu s-au găsit 50-100.000 de euro…
La „Ministerul Snobismului”, oamenii lui Ponta au stins lumina
Site-ul Ministerului Culturii este o adevărată bătaie de joc la adresa contribuabilului. Zeci de pagini lipsesc cu desăvârșire. Galeria foto este prezentată ca fiind „pagină în contrucție”, deși site-ul a fost lansat în urmă cu mulți ani. La secțiunea Contact, utilizatorii sunt retrimiși în pagina de start – semn că funcționarii de la Cultură nu vor să fie deranjați cumva.
Majoritatea anunțurilor de pe site sunt din perioada 2012-2014, de pe vremea lui Ponta. Ultimul comunicat de presă este – ironic – unul despre Brâncuși, fiind datat 11 februarie 2014. Declarațiile de avere ale secretarilor de stat sunt tot din 2014-2015, iar – în cazul a doi secretari de stat – ele lipsesc cu desăvârșire.
Asemeni unui cocalar ce-și poartă hainele cu eticheta pe afară ca să vadă dușmanii că are țoale de marcă, site-ul Ministerului Culturii ne întâmpină, la secţiunea Conducere, cu o fotografie a ministrului – preluată cu permisiunea autorului, din ziarul New York Times. (vezi foto stânga – click pentru a mări foto) Avem două variante de lucru: Fie Corina Şuteu nu prea dă pe la muncă (deci e greu de prins şi fotografiat). Fie Ministerul Culturii a ţinut să arate prostimii că ministrul a avut onoarea de a fi trasă-n poză de ditamai ziarul american.
