Consiliul European

Iluzia izbăvirii prin DNA

Am auzit de nenumărate ori în ultimele luni teoria potrivit căreia România va deveni o ţară mai bună în urma asaltului DNA. Procurorii vor cerne corupţii şi penalii, iar în urmă vor rămâne cinstiţii şi conştiincioşii. Prin urmare, corupţii vor fi eliminaţi, meritocraţia va prevala, cei care se gandeau sa profite ilegal de pe urma funcţiilor îşi vor muta gândul, iar în România va curge lapte şi miere. Ei bine, eu nu cred asta.

Un articol de Răzvan PETRE

În ianuarie, la reunirea redacţiei după Revelion, îi spuneam unui coleg că eu m-am plictisit de şirul infinit de anchete televizate, de ştirile cu DNA şi corupţi. Voiam să deschid televizorul sau ziarele naţionale şi să văd şi citesc alte ştiri. Între timp, asaltul DNA s-a intensificat, iar plictisul pe care mi-l provocau ştirile servite despre faptele măreţe ale procurorilor s-a transformat în greaţă. „Prea mult! Prea ca la ţară!”
Cu siguranţă, nu sunt singurul care şi-a pierdut interesul în campania de dărâmare a statuilor pornită de DNA. Însă mulţi dintre concetăţenii mei, la fel de plicitisiţi sau de scârbiţi ca mine, tolerează spectacolul plimbării la DNA al monştrilor sacri ai corupţiei, cu speranţa că aceştia sunt zorii unei noi ere. Cea a României corecte şi eficiente.
Eu nu cred în asta. Nu cred, în primul rând pentru că prinderea vechilor hoţi nu poate reprezenta decât închiderea unui capitol, şi pentru că nu ne spune nimic despre cei ce vin în urma lor.
Despre aceştia ne spune mai multe Victor Ponta. Pentru el, rămâne definitoriu schimbul de replici pe care l-a avut, demult, cu mama sa: „Bine, mai Victor, pentru asta am luat noi bătaie pe 13 iunie (n.r. – la mineriadă)?” „Mamă, ei (n.r. – PSD şi Adrian Năstase) au fost singurii care mi-au dat o şansă…”
Astfel, Victor Ponta se făcu frate cu dracul. Şi nu doar până trecu puntea, ci până deveni, el însuşi, dracul. Nu a urmat linia pe care îl înscrisese mama sa, ci exemplele oferite de societate. Şi-a lăsat tot – buna creştere, principiile, soţia – pentru a parveni profesional, social şi politic. În câţiva ani a ajuns mare procuror, şef în guvern şi aproape a reuşit să devină preşedinte. În tot acest timp, a minţit, a parvenit prin plagiat, prin sforării, prin împroşcarea cu noroi şi fugă de responsabilitate. Cele trei guverne pe care le-a condus au avut în poziţii fruntaşe o seamă de tineri din aceeaşi generaţie şi din acelaşi aluat ca Ponta – mulţi dintre ei clasaţi (sau arestaţi) între timp ca traseişti, mincinoşi, corupţi, arivişti, plagiatori, incompetenţi, infractori.
Speranţele privind „generaţia X” pălesc dacă ne uităm la mândrii ei exponenţi. Dar nici în continuare lucrurile nu stau bine.
În urmă cu doi ani investigam acţiunea unui grup de studenţi Erasmus care, după ce s-au dat ecologişti pe plaja din Vama Veche, au organizat o lansare de lampioane care urmau să plutească graţios şi poluator, direct în rezervaţia marina 2 Mai – Vama Veche. Anterior, mă documentasem – nu aveau autorizaţie de mediu, sau de la autorităţile aeronautice. Pentru a încerca să împiedic poluarea şi ilegalităţile, am contactat-o pe studenta care răspundea de organizarea evenimentului. Mă aşteptam la ceva de genul: „Aaa, nu ştiam că avem nevoie de autorizaţie…” Însă răspunsul primit de la aceasta m-a descumpănit şi mai mult. Fără nicio ezitare, juna studentă-eminentă m-a minţit în faţă că avea toate autorizaţiile necesare, scornind şi autorităţi inexistente de la care ar fi procurat respectivele autorizaţii. Cu tupeu, nesimţire şi minciuni, ea mi-a descris credo-ul noii generaţii: „Dă-l dracului de mediu, dă-le naibii de legi! The show must go on!”
Scăpăm, deci, de corupţii bătrâni. Dar ce ne facem cu tinerii de azi – corupţii de mâine? Îi arestăm şi pe ăia? Şi după ei, pe ăilalţi? În ritmul ăsta, or să fie mai mulţi români în puşcării, decât pe afară…
Tinerii şi copiii din ziua de azi cresc într-un sistem de valori care le inoculează germenii corupţiei. Acelaşi sistem care l-a pervertit pe Ponta (din studentul ciomăgit de mineri şi care îl vota pe Raţiu, în prim ministrul PSD care încuraja ciomăgirea ţăranilor de la Pungeşti), mutilează personalităţile tinerilor de azi. Ca cetăţean cinstit, plăteşti taxe peste taxe, pentru care trebuie să îşi petreci jumătate din viaţă în faţa unor ghişee. Ştiţi câte hârtii trebuie depuse pentru indemnizaţia de creştere a copilului? Vreo 24 – nu glumesc – douăzeci şi patru de hârtii, adeverinţe, fişe şi timbre fiscale, cereri şi acte doveditoare.
În timpul ăsta, mafioţii se pupă pe bot cu preoţii, şmecherii îţi rânjesc din bemveu, pipiţele cu fundul prestatoare îţi zâmbesc din paginile revistelor şi din ecranul televizorului, iar topul bogaţilor e populat de indivizi care au făcut avere din banii plătiţi de tine ca taxe şi impozite. Cum să nu ia şpagă ca doctor, studentul care a trebuit să dea şpagă ca să treacă examenul? Cum să îţi educe bine copilul profesorul care a fost titularizat prin intervenţii şi nepotism?
România are nevoie de o nouă revoluţie. Dar nu e vorba de o furtună de arestări, sau de o domnie a terorii. Ci de o revoluţie a bunului simţ. Noi, toţi cei trecuţi de 30 de ani, suntem (aproape?) compromişi, pentru că am crescut în România spăgii, pilelor şi intervenţiilor, în România statului la ghişeu (dar şi a intratului peste rând). „Tradiţiile” astea mor greu, iar cu o floare DNA nu se face primăvară.

Actualitate

To Top