Conform unor serii de informatii facute publice saptamâna trecuta de catre autoritatile centrale, începând de azi intrarile în orasul Constanta vor fi “filtrate” de echipaje mixte formate din inspectori sanitari veterinari si politisti de la Rutiera în vederea verificarii tuturor vehiculelor care intra în oras. Aproape identic cu perioada de trista amintire comunista a anilor ’80, autoritatile au decis, chipurile spre beneficiul sanatatii populatiei, sa împiedice introducerea în oras a mieilor deja sacrificati prin gospodariile de la tara. La nivelul judetului Constanta, prin ordin al prefectului Culetu, s-au constituit trei comisii mixte de control, pentru prevenirea toxiinfectiilor alimentare, formate din reprezentanti ai DSVSA, ai Oficiului Judetean pentru Protectia Consumatorilor (OJPC) si ai Inspectoratului de Politie al Judetului (IPJ) Constanta.
Un articol de STEFAN KOSTOFF
Un articol de STEFAN KOSTOFF
Astfel, prin metode aleatorii, vor fi oprite si controlate toate autoturismele sau autoutilitarele considerate „suspecte” ca ar transporta miei sacrificati oriunde în alta parte decât în abatoarele autorizate. Marfa descoperita urmeaza sa fie confiscata.
În acest context, weekend-ul trecut pe la punctele de intrare în orasul Constanta a fost înregistrat un trafic auto extrem de ridicat în comparatie cu alte sfârsituri de saptamâna, orasenii cu rude sau prieteni pe la tara grabindu-se sa-si faca aprovizionarea pentru sarbatorile pascale înainte de „blocada” de va fi impusa de autoritati.
Prefectii din toata tara i-au convocat saptamâna trecuta pe primari pentru a-i informa despre reglementarile impuse în perioada Sarbatorilor de Paste. Astfel, mieii care vor fi comercializati trebuie sa fie sacrificati numai în abatoare sau puncte de sacrificare autorizate si controlate din punct de vedere sanitar, cu respectarea normelor europene.
Cu toate acestea autoritatile sanitar-veterinare au dat o derogare de la normele UE, exclusiv pentru perioada Sarbatorilor Pascale, în cazul animalelor sacrificate doar pentru consumul propriu.
Între procedura de sacrificare din abatoare si cea din gospodarii la miei nu exista riscuri speciale în cazul sacrificarii în gospodarii. În cazul ovinelor, singurul organ care prezinta risc este splina, motiv pentru care aceasta este arsa. În abatoare, exista o procedura care permite taierea fara a chinui animalul. Se face asomarea mieilor alesi pentru sacrificare, adica animalul se curenteaza într-o zona a gâtului care face ca acesta sa nu simta durere când este înjunghiat ulterior. În schimb dupa taierea în aceste conditii, sângele se scurge prea greu din corpul animalului iar aspectul carnii se schimba.
În acest context, weekend-ul trecut pe la punctele de intrare în orasul Constanta a fost înregistrat un trafic auto extrem de ridicat în comparatie cu alte sfârsituri de saptamâna, orasenii cu rude sau prieteni pe la tara grabindu-se sa-si faca aprovizionarea pentru sarbatorile pascale înainte de „blocada” de va fi impusa de autoritati.
Prefectii din toata tara i-au convocat saptamâna trecuta pe primari pentru a-i informa despre reglementarile impuse în perioada Sarbatorilor de Paste. Astfel, mieii care vor fi comercializati trebuie sa fie sacrificati numai în abatoare sau puncte de sacrificare autorizate si controlate din punct de vedere sanitar, cu respectarea normelor europene.
Cu toate acestea autoritatile sanitar-veterinare au dat o derogare de la normele UE, exclusiv pentru perioada Sarbatorilor Pascale, în cazul animalelor sacrificate doar pentru consumul propriu.
Între procedura de sacrificare din abatoare si cea din gospodarii la miei nu exista riscuri speciale în cazul sacrificarii în gospodarii. În cazul ovinelor, singurul organ care prezinta risc este splina, motiv pentru care aceasta este arsa. În abatoare, exista o procedura care permite taierea fara a chinui animalul. Se face asomarea mieilor alesi pentru sacrificare, adica animalul se curenteaza într-o zona a gâtului care face ca acesta sa nu simta durere când este înjunghiat ulterior. În schimb dupa taierea în aceste conditii, sângele se scurge prea greu din corpul animalului iar aspectul carnii se schimba.
Alterarea traditiei prin evolutie
În Vechiul Testament – izvorât din antica Biblie Iudaica – se vorbeste despre faptul ca poporul lui Israel se hranea, în principal, cu carne si lapte de oaie si capra. Episoadele în care Dumnezeu cerea credinciosilor sai ofrande, relateaza deseori despre sacrificarea unui miel. De ce sacrificare? Pentru ca atunci când supravietuirea unei comunitati depindea de o turma de oi, uciderea unui miel (înainte de a atinge maturitatea) însemna un sacrificiu, reducându-se astfel resursele de hrana ale tribului. Aceasta este una din ipotezele care ne determina sa credem ca, la origini, consumul de carne de miel nu era recomandat. Conform izvoarelor culturale ale Extremului Orient, mielul era privit mai putin ca un aliment curent, ci, mai mult, ca baza a unor preparate culinare cu rol terapeutic. Medicii traditionalisti chinezi considerau ca în carnea de miel se gaseste “mireasma dulce si energie calda”, aceasta fiind vazuta ca un aliment tonico-energetic si o sursa de încalzire pentru organele din cavitatea abdominala.
Poetul britanic Shelley era un vegetarian convins. Totusi în eseul sau „În apararea mâncarii naturale” el a scris: „Sa demonstreze mâncatorul de carne convingerea sa prin fapte. Lasa ca el, urmând sfatul lui Plutarh sa rupa în bucati un miel viu, dar numai folosind dintii sai si mâncându-i maruntaiele, sa-si potoleasca foamea cu sângele care se revarsa si atunci, numai atunci el va fi demn de urmat”. Dupa învataturile lui Moise, evreii si-au taiat mielul sau iedul, au însemnat canaturile si pragul usii cu sângele mielului sacrificat si asa au scapat de urgia care a lovit Egiptul si care, ulterior, a dus la eliberarea lor din robie. De atunci incolo, au pastrat sarbatoarea in fiecare an ca si comemorare a eliberarii lor.
La o astfel de sarbatoare tinuta în Ierusalim s-a coborât însusi Isus cu toti discipolii Sai, înainte de Cina Cea de Taina. Iudeii urmau sa sarbatoreasca Pastele prin sacrificarea mielului, Isus s-a dat pe Sine Însusi drept miel de Pasti. Acel Pasti marcheaza pragul dintre Legea Veche si Legea Noua, si este la originea Pastelui nostru de astazi. Din pacate ritualurile de sacrificiu, exact cele care au legatura cu adevarata purificare, sunt din ce în ce mai mult cenzurate, totul reducându-se doar la … indigestie.
Poetul britanic Shelley era un vegetarian convins. Totusi în eseul sau „În apararea mâncarii naturale” el a scris: „Sa demonstreze mâncatorul de carne convingerea sa prin fapte. Lasa ca el, urmând sfatul lui Plutarh sa rupa în bucati un miel viu, dar numai folosind dintii sai si mâncându-i maruntaiele, sa-si potoleasca foamea cu sângele care se revarsa si atunci, numai atunci el va fi demn de urmat”. Dupa învataturile lui Moise, evreii si-au taiat mielul sau iedul, au însemnat canaturile si pragul usii cu sângele mielului sacrificat si asa au scapat de urgia care a lovit Egiptul si care, ulterior, a dus la eliberarea lor din robie. De atunci incolo, au pastrat sarbatoarea in fiecare an ca si comemorare a eliberarii lor.
La o astfel de sarbatoare tinuta în Ierusalim s-a coborât însusi Isus cu toti discipolii Sai, înainte de Cina Cea de Taina. Iudeii urmau sa sarbatoreasca Pastele prin sacrificarea mielului, Isus s-a dat pe Sine Însusi drept miel de Pasti. Acel Pasti marcheaza pragul dintre Legea Veche si Legea Noua, si este la originea Pastelui nostru de astazi. Din pacate ritualurile de sacrificiu, exact cele care au legatura cu adevarata purificare, sunt din ce în ce mai mult cenzurate, totul reducându-se doar la … indigestie.
