Știrea a făcut înconjurul țării în câteva minute: Șefa agenției pentru egalitate de șanse între femei și bărbați s-a plâns că nu există femei motostivuitor! Am râs cu toții – unii cu poftă, alții cu satisfacția că au descoperit încă un prost în guvernul PSD, alții cu tristețe că astfel de oameni ne conduc destinele. Pentru cei care nu au urmărit cu atenție, ar mai fi de remarcat un lucru: Acela că madama în cauză ne-a dat de înțeles, fără să vrea, că este șefa paralelă cu viața a unei agenții de tăiat frunză la câini.
Dacă Aurelia Grațiela Drăghici ar fi înțeles cu ce se mănâncă Agenția pe care o conduce, dacă ar fi vorbit la obiect, nu s-ar fi încurcat în tâmpenii. Însă, întrucât conduce o instituție redundantă, în care principala sa menire e aceea de a ridica lunar un salariu, a picat testul. S-a lansat în aprecieri filosofice, în generalizări și vorbe mari, până s-a rătăcit în meandrele concretului.
Conform regulamentului de funcționare, Agenția pentru Egalitate între Femei și Bărbați face un fel de poliție a egalității – colectează și analizează date statistice, vede ce nu merge bine și unde sunt discrepanțe care pot fi corectate prin strategii și propuneri legislative, amendează legile discriminatorii etc. Grațiela Drăghici nu a citit probabil niciodată regulamentul în cauză. Dacă ar fi făcut-o, nu s-ar fi lansat în întrebări retorice și văicăreli aiuristice, despre faptul că avem prea multe femei pe masa din bucătărie și prea puține pe motostivuitor. Ăsta e exact genul de feminism de paradă la care se gândește Marghioala din piață, atunci când e întrebată cum e cu egalitatea – ca și bărbatul să facă ce face femeia, și viceversa. Egalitatea asta prostească e desființată de realitate. Bunăoară, eu, oricât de tare m-aș chinui, nu aș putea să nasc sau să alăptez un copil, iar de Vasile ar pune-o pe Grațiela să desfunde chiuvete, să sufle în jiglere sau să mute mobila prin casă, sunt sigur că onorabila i-ar băga, prompt, divorț. În realitate, egalitatea de șanse înseamnă altceva – de exemplu, ca femeile să primească salariu egal cu cel al bărbaților, pentru slujbe și timpi de lucru identici. Nu aiureli în genul celor debitate de cucoana de la Agenție… Bașca, afimația cu numărul insuficient de motostivuitoriste e falsă. Cel puțin în Constanța, la Metro și în alte magazine de gen, majoritatea operatorilor de motostivuitor sunt femei, iar în blocul în care am domiciliu e angajată o femeie de serviciu, după pensionarea bărbatului care a îndeplinit vreo 20 de ani aceeași funcție.
Când am auzit știrea cu femeia-motostivuitor, am avut un impuls drăcesc de a scrie o adresă Agenției, în care să aduc în atenție alte inegalități presante, cum ar fi numărul insuficient de femei gunoier, sau discriminarea evidentă din lumea boxului profesionist. Nici nu mai știu când am văzut ultima oară o femeie împingând pubele mirositoare, sau făcând surfing prin trafic, agățată pe platforma de 30 de centimetri pătrați din spatele mașinii de gunoi! O femeie poate fi prim-ministru și conduce țara, deci, prin comparație, să salți un container de gunoi de suta de kile e nimica-toată! Și nici nu e corect ca doar bărbații să aibă nasul, pomeții și tâmplele sparte, să se lupte în chiloți și să scuipe sânge în lighean între runde, apoi să moară prematur, răpuși de Parkinsonul și Alzheimerul prinse de la prea mulți pumni în cap. M-am săturat de Bute și Doroftei! Vreau să le văd în chiloți, cu buza spartă și ochii umflați pe o Angela, pe o Nicoleta! Nu mai zic de K1 – cu ce e o femeie mai prejos, de nu i se permite să încaseze un genunchi la ficat?!?
La o adică, Grațiela Drăghici și-ar lepăda colierul de perle naturale și haina de vulpe polară și ar urca în ring îmbrăcată doar în gogoșari, să le ardă niște picioare-n falcă luptătorilor K1, primind la schimb câțiva pumni în plex și un cot în figură. Dacă nu o face, e doar pentru că agenția de egalitate ar avea astfel de condamnat violența extra-domestică și exploatarea femeilor…
Dar să nu o judecăm aspru pe șefa Agenției de Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați! În definitiv, ea conduce o instituție în care, aparent, nimeni nu știe cu ce se ocupă! Am ajuns la concluzia asta după ce am parcurs toate comunicatele de pe site-ul agenției. Între acestea, nici măcar unul nu are legătură cu activitatea oficială! Circa 50% sunt relatări din locurile în care Grațiela Drăghici a făcut turism pe banii noștri – New York, Bruxelles, Madrid etc. Frumos! Pe locul doi vin vizitele diferiților oameni și organizații la sediul Agenției. Mai e o știre despre participarea Grațielei Drăghici la o conferință despre drepturile tinerilor (n-o fi citit bine invitația și a crezut că e despre femei?) Un alt capitol important e prevenirea și pedepsirea violenței domestice (împotriva femeilor, bineînțeles).
Și aici merită semnalat un lucru – Agenția în cauză e promotoarea întăririi legislației în privința violenței domestice – o temă convenabilă, de vreme ce, de la lungul și de-a latul planetei, nu vei găsi pe cineva care să aprobe (cel puțin oficial) violența domestică. Un alt avantaj e că tema seamănă cu unul din punctele principale de pe agenda ONU privind egalitatea dintre sexe – eliminarea violenței împotriva femeilor. Seamănă, dar nu răsare! Căci în Declarația ONU, violența împotriva femeilor este definită ca fiind violență comisă expres pentru că persoana agresată este femeie, sau din cauza concepției că bărbatul e proprietarul femeii și că femeia e inferioară. Linii principale de acțiune sunt campania împotriva căsătoriilor aranjate și căsătoriei între minori, campania împotriva mutilării genitale (practicată în unele țări africane pe principiul că femeia trebuie să facă copii, nu să aibă plăceri), sau campania împotriva violului în grup ca modalitate de pedepsire a femeilor „nesupuse” (endemic în India și alte culturi de tip patriarhat).
Violența domestică e inclusă pe listă – cu mențiunea că sunt vizate țările în care cultura și educația consacră femeii un rol inferior și bărbatului rolul de șef/patron/stăpân al femeii și în care autoritățile ignoră problema violenței domestice împotriva femeilor tocmai din cauza acestor concepții. Practic, ONU condamnă inegalitatea de drepturi, nu inegalitatea de șanse. De la această definiție și până la măsurile pompieristice de dregere a legislației din România propuse și susținute de madam Drăghici e o cale atât de lungă, încât mai repede ai ajunge pe Marte, cu bicicleta. În România, cauzele principale ale violenței domestice sunt alcoolul, infidelitatea, neînțelegerea și nepotrivirea de caracter ș.a.m.d. – chestiuni care nu au nici în clin nici în mânecă cu scopurile urmărite de ONU. Iar Poliția și Justiția române nu închid ochii în fața violenței domestice. E drept, nici nu fac mare lucru, dar asta din lene, din indolență și incompetență, nu pentru că vreun polițist sau vreo judecătoare consideră că femeia e proprietatea bărbatului.
E ușor să realizezi că Grațiela Drăghici și a sa agenție nu aveau ce căuta în acest domeniu. Să încercăm de exemplu să aplicăm principiul egalității de șanse în cadrul violenței domestice. Ce ar însemna asta? Ca femeia să aibă dreptul să dea tot atât cât încasează? Ca legea să prevadă că – întrucât bărbatul e mai puternic – femeia să aibă dreptul legal să dea la schimb cu satârul, spre a egaliza șansele?
Grațiela e din alt film. Agenția e din alt film. Până și numele agenției e de-a-n-boulea: Peste tot se vorbește de egalitatea dintre Bogați și Săraci, dintre Albi și Negri, dintre Bărbat și Femeie, conotația generală fiind că cei din urmă trebuie să beneficieze de aceleași drepturi și tratamente pe care le au cei dintâi. Ceva mai șmecheri, cei de la ONU au împăcat și capra și varza cu temenul „gender equality” – „egalitate între sexe”. Doar la noi (și în câteva alte locuri dubioase), Guvernul prostiei cu moț Victor Ponta a consacrat „egalitatea dintre femei și bărbați”. Pe principiul – Ce aia-a mă-sii?!? Suntem domni, punem Femeia înainte! (a naibii egalitate, aia în care ori bărbatul, ori femeia e înaintea celuilalt…) Din formularea asta se înțelege că Agenția ar trebui să urmărească ca bărbatul să aibă șanse egale cu cele ale femeii… În realitate, e exact pe dos, un nume mai adecvat realității fiind Agenția pentru Feminism cu Sula. Sau, mai știi, poate că madam Drăghici va lupta chiar de mâine împotriva discriminării bărbaților, cerând, pentru început, ca vârsta de pensionare a acestora să scadă la același nivel cu cel aplicat femeilor…
Paralelă cu viața și cu legea, madam Drăghici conduce o Agenție la fel de paralelă cu realitatea și cu regulamentul de funcționare, în care de cel puțin un an nimeni nu s-a mai ocupat cu ce scrie la lege că ar trebui să se ocupe. Când nu e la vreo sindrofie sau nu visează femei pe motostivuitoare, madam Grațiela are o singură ocupație: Se luptă din greu cu violența domestică – domeniu fără legătură cu misiunea sa, în care încalcă grav competența afacerilor interne și a Ministerului Justiției. Pe lângă diurne și deconturi, încasează aproape 9.000 de lei pe lună. În total, ea și restul angajaților degrabă-de-mentă-frecători din Agenție dau o gaură de peste 1 milion de lei pe an în Bugetul Statului. În România sunt zeci de astfel de agenții redundante, care fie nu fac nimic, fie fac altceva. Sau câteva sute, dacă luăm în considerare și direcțiile în moarte clinică din primării de municipiu și consilii județene. Sute și mii de sinecuri pentru leneși și prostălăi. Sute și mii de găuri în buget.
(PS: Explicație foto. Site-ul Agenției merge la fel de bine ca Agenția însăși. Dintr-o eroare de script, din când în când, site-ul o reduce pe doamna din fotografie la o dimensiune mai apropiata de reala sa anvergură intelectuală. Fotografia nu este trucată!)
Un articol de Răzvan PETRE
