If you want to be a hero just follow me.
„Cel mai mare partid din România” a intrat în descompunere. Rapus de problemele interne si de campania de demascare dusa de adversarii sai, PSD se cauta pe sine. Daca duminica ar fi alegeri, partidul ar putea conta doar pe electoratul septuagenar si pe voturile aduse de unii alesi locali. Chiar si asa sunt semne de îngrijorare: În 2004, la Constanta, „Echipa Mazare” a câstigat batalia alegerilor locale, dar a pierdut razboiul legislativelor.
Revolutia de la centru a început si s-a terminat cu fata lui Mircea Geoana. Dupa nici doi ani de sefie, acesta apare îmbatrânit, buhait, cu cearcane adânci. Sub poalele lui baronii zburda nestingheriti si politrucii fac manevre. Mereu obosit, Geoana recicleaza poantele lui Adrian Nastase pe un ton artificial, care nu-l prinde. Fata de obida studiata a noului presedinte, Nastase avea, totusi, stil, suplete si originalitate.
Revolutia de la centru a început si s-a terminat cu fata lui Mircea Geoana. Dupa nici doi ani de sefie, acesta apare îmbatrânit, buhait, cu cearcane adânci. Sub poalele lui baronii zburda nestingheriti si politrucii fac manevre. Mereu obosit, Geoana recicleaza poantele lui Adrian Nastase pe un ton artificial, care nu-l prinde. Fata de obida studiata a noului presedinte, Nastase avea, totusi, stil, suplete si originalitate.
Un articol de RÃZVAN PETRE
Schimbarea PSD este în momentul de fata o necesitate. Partidul este la cea mai joasa cota istorica si nu da semne ca ar putea sa se redreseze. Putinii oameni cu o imagine curata sunt pierduti în masa de personaje controversate, care nu vor sa renunte la politica si partid, chiar daca astfel condamna partidul la disparitie. În disperare de cauza, se folosesc fel de fel de solutii de criza: Autosuspendari, restructurari, schimbari de brand. Masuri pompieristice, ele au efecte limitate în timp si în spatiu.
La începutul secolului XX, toata lumea astepta revolutia. Nu o asteptau în Rusia, acolo unde a venit, ci în Germania sau în Anglia, de unde veneau teoreticienii ei. Pentru toata lumea, concluzia logica este ca revolutia rosie, a muncitorimii, nu se poate face decât acolo unde aceasta clasa este cel mai bine reprezentata: În tarile industrializate. Dar nu a fost asa… Acum la începutul secolului XXI, revolutia a trecut, ultimii dictatori comunisti se pregatesc sa traga cortina; socialismul politic este într-o continua redefinire. Pentru cei tineri, însa, el este la vârsta maturitatii. Pornind de la generatia utopistilor „flower power”, doctrina socialista a îmbracat multiple forme. Ea a fascinat multi tineri din vest ajungând sa trezeasca suspiciunea serviciilor secrete. Acesti tineri si profetii lor (cântaretii de folk, rock, si, mai târziu, rap si pop) au intrat în atentia FBI si CIA. Când m-am prezentat la un interviu pentru o bursa în SUA, mi s-a recomandat sa nu mentionez nici o trupa rock, pentru ca rock-ul este o „muzica socialista”.
Mesajul tinerilor din ziua de azi este unul al dezamagirii, al deprimarii, ecou al „alienarii omului capitalist” al lui Marx. Este usor sa-l recunosti în versurile tandre ale galezilor Manic Street Preachers, dar si în acordurile dure ale americanilor Rage Against the Machine. Versurile lor sunt pline de citate din teoreticienii egalitarismului de moda noua. Nu toti tinerii asculta aceste formatii, nu toti simt lucrurile acestea, dar exista o baza populara imensa neexploatata de politicieni. Pentru PSD, poate fi sansa întoarcerii catre popor, a întineririi partidului. Dar pentru a realiza asta, amice Ponta, nu e suficient sa-ti îmbraci colegii în tricouri cu Che Guevarra…
La începutul secolului XX, toata lumea astepta revolutia. Nu o asteptau în Rusia, acolo unde a venit, ci în Germania sau în Anglia, de unde veneau teoreticienii ei. Pentru toata lumea, concluzia logica este ca revolutia rosie, a muncitorimii, nu se poate face decât acolo unde aceasta clasa este cel mai bine reprezentata: În tarile industrializate. Dar nu a fost asa… Acum la începutul secolului XXI, revolutia a trecut, ultimii dictatori comunisti se pregatesc sa traga cortina; socialismul politic este într-o continua redefinire. Pentru cei tineri, însa, el este la vârsta maturitatii. Pornind de la generatia utopistilor „flower power”, doctrina socialista a îmbracat multiple forme. Ea a fascinat multi tineri din vest ajungând sa trezeasca suspiciunea serviciilor secrete. Acesti tineri si profetii lor (cântaretii de folk, rock, si, mai târziu, rap si pop) au intrat în atentia FBI si CIA. Când m-am prezentat la un interviu pentru o bursa în SUA, mi s-a recomandat sa nu mentionez nici o trupa rock, pentru ca rock-ul este o „muzica socialista”.
Mesajul tinerilor din ziua de azi este unul al dezamagirii, al deprimarii, ecou al „alienarii omului capitalist” al lui Marx. Este usor sa-l recunosti în versurile tandre ale galezilor Manic Street Preachers, dar si în acordurile dure ale americanilor Rage Against the Machine. Versurile lor sunt pline de citate din teoreticienii egalitarismului de moda noua. Nu toti tinerii asculta aceste formatii, nu toti simt lucrurile acestea, dar exista o baza populara imensa neexploatata de politicieni. Pentru PSD, poate fi sansa întoarcerii catre popor, a întineririi partidului. Dar pentru a realiza asta, amice Ponta, nu e suficient sa-ti îmbraci colegii în tricouri cu Che Guevarra…
