Cazul Argintaru, tânărul din Ostrov acuzat de lovire, sechestrare şi violarea a două minore se complică. Mama lui Alin Argintaru (condamnat la opt ani de închisoare pentru faptele de mai sus), Dorina Argintaru, acuză un comisar de poliţie că face presiuni asupra sa pentru că a îndrăznit să prezinte cazul unor reprezentanţi ai mass-media şi ai unor ONG-uri ce au ca scop apărarea drepturilor omului.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
În acelaşi timp, procurorul care l-a anchetat pe Alin, Theodor Niţă, a deschis un dosar împotriva avocatului condamnatului, Dan Sorin Dăscălina, pe care l-a şi reclamat la Consiliul Baroului Tulcea (din care acesta face parte). În acest document, procurorul Niţă îl acuză pe avocat că ar fi chemat-o la el la birou pe una dintre presupusele victime ale violului, a înregistrat discuţia pe care a purtat-o cu acesta, a dat înregistrarea în presă şi a depus-o şi la dosar, ca probă. În condiţiile în care în înregistrarea cu pricina “victima” Iordănica Cântăbine povesteşte că nu a fost violată şi că ar fi fost pusă să declare acest lucru de către avocatul Ion Cristian, Dăscălina consideră că dosarul şi plângerea depusă împotriva sa la Baroul Tulcea reprezintă încercări de intimidare pentru a renunţa la dosar.
“Martorii” nu erau martori, iar „avocaţii” erau… jurnalişti
Dorina Argintaru a trimis şefului IPJ, Aurelian Zaheu, o sesizare în care solicită declanşarea unei anchete interne împotriva comisarului Ion Florea de la Poliţia Băneasa. Reclamanta spune că pe 17.09 a.c., Comisarul Florea s-a prezentat la Poliţia Ostrov şi i-a pus pe lucrătorii secţiei să aducă la sediu mai multe persoane (în general minori, elevi la şcoala din localitate), fără mandat de aducere sau altă formă legală, cărora le-a luat declaraţii. În baza unor “informaţii certe şi indicii temeinice”, comisarul Florea s-a apucat să ancheteze dacă avocaţii şi membrii familiei Argintaru ar fi încercat să îi determine pe martorii din dosarul “violatorului” Alin Argintaru să îşi schimbe declaraţiile.
În fapt, aşa cum am arătat şi noi într-un articol anterior, tinerii audiaţi de Florea nu aveau nicio calitate în dosar, iar “avocaţii” familiei cu care aceştia stătuseră de vorbă erau, în realitate, jurnalişti! Tinerii în cauză fuseseră păcăliţi de rudele “persoanelor vătămate” să semneze un tabel fără a li se spune că în baza acelor semnături anchetatorii îi vor elibera lui Alin Argintaru mandat de arestare preventivă, pe motiv că reprezintă un pericol public. Ba mai mult (aşa cum a reieşit în urma unei discuţii purate de reporterii DEZVĂLUIRI cu câţiva dintre ei), unora dintre tineri li se spusese că semnăturile servesc la eliberarea lui Alin. Cel mai probabil antentul care preciza că semntarii susţin că Alin Argintaru şi familia sunt persoane violente şi reprezintă un adevărat pericol public a fost adăugat ulterior, profitându-se de neatenţia şi lipsa de informare a oamenilor.
Poliţistul Florea este deranjat de libertatea presei
Cert este că Florea s-a inflamat foarte rău aflând că aceşti tineri au recunoscut în faţa unor jurnalişti că au fost păcăliţi.
Dorina Argintaru afirmă că în aceaşi zi a fost chemată şi ea la postul de poliţie: “M-a chemat şi pe mine, la telefon, pentru a da explicaţii, cum imi permit să chem mass-media şi mai multe organizaţii nonguvernamentale care au ca scop apărarea drepturilor omului. Am întrebat în ce calitate sunt chemată, dacă este pornită cercetarea premergătoare şi există vreun dosar penal privitor la aceste fapte, moment în care domnul comisar mi-a spus că sunt chemată să dau numai nişte lămuriri şi o declaraţie”.
În consecinţă, Dorina Argintaru îi solicită şefului IPJ Constanţa să ancheteze acest caz pentru a afla dacă comisarul Florea a respectat legea şi regulemantele interne ale Poliţiei. Se pune astfel întrebarea care sunt informaţiile şi indiciile în baza cărora a acţionat comisarul de la Poliţia Băneasa, dacă este procedural ca persoanele să fie chemate la declaraţii prin apeluri telefonice şi dacă nu cumva tocmai el este cel care încearcă să pună presiune şi să influenţeze “martorii” cu care a discutat.
Avocatul: Nu voi ceda presiunilor procurorului Niţă
Aşa cum spuneam mai sus, procurorul Theodor Niţă s-a autosesizat şi a deschis pe numele avocatului lui Alin Argintaru, Dan Sorin Dăscălina, dosarul penal nr. 3261/P/2008, în care acesta este acuzat că a înregistrat “în mod ocult” discuţia purtată cu “violata” Iordănica Cântăbine, înregistrare ce a fost prezentată în mass media şi apoi depusă la dosar.
Concomitent, Niţă a trimis preşedintelui Baroului Tulcea o sesizare, în care îi cere să ia măsuri disciplinare împotriva avocatului Dăscălina.
În replică, Dăscălina se apără spunând că minora a mers de bună voie la biroul său de avocatură, iar discuţia s-a purtat relaxat, nimeni nu a făcut presiuni asupra ei ca să declare un anumit lucru. Pe de altă parte, avocatul consideră că aceasta era singura şansă pentru a putea demonstra că violul nu a avut loc şi a putea întoarce o sentinţă profund incorectă la adresa clientului său.
În ceea ce priveşte dosarul pe care i-l instrumentează procurorul Niţă, Dăscălina spune că e vorba de încercarea de a pune presiune pe el, eventual de a-l intimida pentru a renunţa la acest dosar. “Ştiu că nu am comis nicio ilegalitate cu acea înregistrare şi sunt hotărât să merg mai departe, până când se va da o soluţie corectă în acest dosar”, ne-a declarat avocatul Dăscălina.
Alin Argintaru acuză Justiţia într-o scrisoare trimisă din penitenciar
Condamnatul Alin Argintaru afirmă răspicat că nu este vinovat de viol şi că totul este o înscenare la adresa sa. Alin acuză Justiţia de imparţialitate în judecarea cazului său. El a trimis o scrisoare din penitenciarul de maximă Siguranţă Poarta Albă, din care prezentăm mai jos un fragment.
“Mi-am dat seama că Justiţia asta din Constanţa nu vrea să se facă lumină şi dreptate în cazul meu. Am aproape un an de când sunt ţinut aici pe nedrept, la fel cum am fost şi arestat, de acest procuror de care am auzit şi am văzut că nimeni nu îi poate face nimic. Am crezut în judecătorii de la Medgidia şi m-am ales cu opt ani condamnare cu executare. Am aşteptat să ajungă dosarul pe rolul Tribunalului Constanţa. Fiind o instanţă superioară, am crezut că acesta va citi dosarul, se va uita în el şi vor vedea toate neregulile comise de acest procuror Niţă şi părţile aşa-zis vătămate şi îmi vor face dreptate.
Am aşteptat câteva luni bune şi… de unde?! Aceeaşi sentinţă şi soluţionare ca şi cea de la Judecătoria Medgidia. Păi atunci ce să cred eu şi în cine să mai am încredere când două instanţe nu s-au uitat în dosarul meu, ori au văzut ce trebuia să vadă şi le este teamă sau frică să se facă dreptate?!
Oare pot să mai am încredere în Justiţie, în Curtea de Apel, acolo unde îmi este acum dosarul… dacă e cum am auzit în penitenciar, că acest procuror Niţă Theodor are relaţii peste tot şi, obligat, vor încerca să îi acopere gravele greşeli pe care acesta le-a înfăptuit în dosarul meu?! Dacă acum le este frică că eu voi ieşi de aici şi mă voi adresa presei şi televiziunii şi se va dovedi că aşa este cum spun şi susţin eu de la începutul acestui calvar, acestui complot care mi-a fost pus la cale şi plănuit de către aceste fete, de avocatul acestora, Ion Cristian şi de cea mai importantă piesă din acest <joc>, Theodor Niţă. Mamă, crede-mă că şi mie îmi este frică şi te rog să apelezi unde crezi tu că mai e de cuviinţă, că eu personal în instanţele din Constanţa nu mai cred. Vor cu totdinadinsul să muşamalizeze tot ce a făcut acest procuror Niţă, fiind un magistrat de-al lor şi poate le va strica imaginea şi aşa şifonată de mult. Am înţeles că Niţă a fost avocat înainte de a fi procuror şi şi-a făcut o groază de relaţii prin toate instanţele de judecată din Constanţa, luând bani grei de la clienţii săi să-i scoată basma curată, dar de când este procuror a întrecut orice măsură. Să ştii mamă că nu sunt singur în acest caz, mai sunt şi alţii băgaţi aici tot de Niţă şi li s-au pus o groază în cârcă. Se foloseşte de haina pe care o poartă, de instituţia unde lucrează şi de incultura persoanelor pe care le anchetează într-o manieră tragică şi învechită. Atât am avut de spus şi sper că într-o zi, cât mai curând, cineva nu va mai primi telefoane sau nu va avea frică de nimeni şi îmi va citi dosarul şi va scoate la iveală toate neregeulile comise”.
