În Germania, autorităţile încă îl caută pe autorul atentatului de la târgul de Crăciun din Berlin. După ce s-au ars cu ciorbă – arestând aiurea şi dând drept criminal pe primul musulman pe care l-au întâlnit în noaptea atentatului – investigatorii germani suflă şi în iaurt: Tunisianul pe care îl caută acum e prezentat doar ca „suspect”, în timp ce autorităţile orbecăie, în lipsă de indicii. În paralel se petrece un alt eveniment, despre care în presa din România nu apare (până acum) nu apare nicio ştire – Curtea Europeană decide că retenţia în masă a datelor încalcă drepturile omului.
Un articol de Răzvan PETRE
Aparent, cele două ştiri nu au niciun element comun. În fond, însă, ele se completează perfect. Avem, mai întâi, un nou atentat desprins din filmele de groază, asumat – după de trei zile – de ISIS. E vorba de un nou atac comis de un atentator care a acţionat singur – genul de „lup singuratic”, care a ajuns în ultimii doi ani să constituie principalul mecanism de propagare a terorismului în Europa. Ca de fiecare dată, autorităţile au fost luate pe nepregătite – deşi erau conştienţi de posibilitatea folosirii camioanelor în atentate teroriste şi de asemenea erau puşi în gardă de serviciile americane că târgurile de Crăciun pot fi ţinte preferate de atacatori, poliţiştii germani nu au avut niciun indiciu, nimic care să îi prevină. Practic, au aflat de atentat de la ştiri, în acelaşi timp cu restul lumii.
Apoi avem o decizie a Curţii de Justiţie a UE (CJUE) care practic pune cruce „legilor Big Brother”. Procesul, intentat de o serie de politicieni britanici (printre care se află, ironic, şi actualul „ministru pentru Brexit” din guvernul condus de Theresa May) era deschis în 2014 la Curtea Europeană de Justiţie şi viza legislaţia care permite reţinerea în masă a datelor colectate privind cetăţenii britanici. Decizia, care a venit ieri, e în perfect acord cu precedentele luate de CJUE pe această temă – desfiinţează legislaţia respectivă ca fiind un atentat împotriva dreptului la viaţă privată. Noutatea vine din faptul că de data aceasta Curtea apreciază global că „retenţia în masă a datelor este ilegală”. Pentru britanici, care în câteva luni vor declanşa oficial procedura de ieşire din UE, efectele deciziei sunt limitate. Pentru restul Europei (inclusiv România), rezultatul va fi acela că orice nouă lege Big Brother se va naşte moartă. Unele ţări membre UE mai civilizate vor modifica sau abroga legislaţia în vigoare pentru a se pune în acord cu normele de protecţie a vieţii private, iar celelalte (inclusiv România) se vor face că plouă şi vor aştepta ca legile (implicit ilegale) privind retenţia datelor să fie mai întâi atacate la Curtea Europeană. Chiar şi aşa, decizia înaltei instanţe europene e o lovitură cruntă dată serviciilor secrete. Practic, începând de azi, Gigi de la Sculărie, în pauza de prânz, poate ataca la Curtea Europeană legile Big Brother, apoi se poate întoarce liniştit la lucru, ştiind că are şanse de 100% ca legile să fie desfiinţate de CJUE.
M-am lungit aşa de mult cu prezentarea deciziei CJUE pentru că (cel puţin până la acest moment) se pare că prezint un subiect în exclusivitate. Presa din România nu a suflat un cuvinţel despre acest subiect, care a fost considerat „bomba zilei” ieri, în presa din restul Europei, şi care a fost cap de afiş chiar şi în SUA, unde decizia CJUE nu generează niciun efect. La ora la care scriu acest articol, singurul material pe tema deciziei CJUE publicat în limba română, pe tot internetul indexat de Google, apare pe site-ul Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet. Dar şi acela e scris parcă cu teamă, are un titlu evaziv, evită până şi subiectul principal şi citează un alt dosar, în care nu apare negru pe alb declaraţia „retenţia datelor este ilegală”.
Acum, că v-am lămurit cu „exclusivitatea”, pot trage şi concluzia ce leagă cele două evenimente – atentatul şi abrogarea legislaţiei de retenţie a datelor: Am intrat într-o nouă eră a terorismului, iar serviciile secrete sunt incapabile să se adapteze.
Conform statisticilor, atentatele comise de „lupi singuratici” – terorişti ce nu atacă oraganizat, la comandă, şi care nu fac parte dintr-o celulă teroristă – reprezentau în perioada 2001-2007 undeva pe la 2-3% din total. După 2008, numărul acestor atentate creşte brusc, apoi în perioada 2014-2016 circa 55% din atacuri sunt opera atacatorilor singuratici.
În paralel, folosindu-se de impactul emoţional al acestor atentate, serviciile secrete de pe Mapamond îşi impun propria agendă, promovând legi care să le permită spionarea în masă a cetăţenilor. Aşa cum s-a dovedit însă în cazul tuturor atentatelor comise în ultimii ani, retenţia datelor ajută prea puţin sau deloc la prevenirea atacurilor teroriste în general, şi mai ales la prevenirea atacurilor teroriste comise de descreieraţi care acţionează de unii singuri, sub imboldul propriilor manii criminale.
Experienţa atentatelor ce au zguduit Europa in perioada 2013-2016 şi a legilor de retenţie a datelor aflate în vigoare în mai multe ţări europene arată următoarele: 1) Legile Big Brother au eficienţă zero în prevenirea atentatelor comise de „lupi singuratici”. 2) Legile Big Brother au eficienţă foarte scăzută în prevenirea atentatelor coordonate, executate de grupuri de terorişti. Ele pot duce la interpretări de genul „Sunt probabile atacuri în perioada Crăciunului, în Europa de vest”, care concret nu ajută la nimic. 3) Legile Big Brother sunt relativ eficiente în identificarea atentatorilor şi destructurarea reţelelor teroriste – după ce atentatul s-a produs. Orice probă materială – act de identitate, telefon mobil etc. – comparată cu baza de date colectate deja, indică posibilele conexiuni ale criminalilor sau ajută la localizarea lor. Cu menţiunea că în cazul atentatorilor sinucigaşi toate astea nu prea ajută la nimic, iar în cazul „lupilor singuratici” – deloc. 4) Legile Big Brother sunt foarte eficiente în detectarea politicienilor care merg la amante sau în general a oricărui cetăţean care îşi vede de viaţa lui privată. Aşa cum scrie chiar în decizia Curţii de Justiţie a UE, retenţia datelor „permite tragerea unor concluzii foarte precise privind viaţa privată a persoanelor ale căror date au fost stocate”. Curtea continuă prin a aminti că reţinerea datelor şi accesul la ele se fac în mod netransparent şi fără mandat de la judecător, şi că nu există nicio garanţie că acele date nu sunt folosite abuziv.
Spre exemplu, dacă Gigi de la Sculărie accesează de pe mobil site-uri cu negrese, iar localizarea automată a telefonului lui indică numeroase ture pe şoseaua de centură la orele la care el spune că e la piaţă, atunci Gigi are o problemă, iar cel ce are acces la aceste date – o mare putere de a-l „teleghida” pe Gigi, sub ameninţarea că soţia lui s-ar putea să afle ce minuni poate face telefonia modernă. Acum închipuiţi-vă că Gigi nu lucrează la Sculărie, ci la Guvernul României – şi deja implicaţiile folosirii improprii a informaţiilor despre el pot deveni mult mai periculoase decât chiar un atentat terorist.
În timp ce criminalii îşi văd de crime, iar guvernele şi agenţiile de informaţii îşi tratează durerile de cap date de Curtea Europeană, ISIS face ce ştie cel mai bine – publicitate. Lui Bin Laden i-au trebuit aproape 4 ani să recunoască faptul că el a fost în spatele atentatelor de la 11 septembrie. ISIS, dimpotrivă, îşi asumă orice crimă care e sau nu terorism, de îndată ce ştirea atacului le parvine. Ajutată şi de guvernele care au nevoie de un vinovat de serviciu, şi de mass media care înghite rapid orice stereotip, ISIS se prezintă imediat ca fiind purtătorul de stindard al terorismului şi ca o organizaţie capabilă să execute atentate oricând, în orice colţ al lumii – fapt de natură a le spori prestigiul, finanţarea şi capacitatea de a atrage noi recruţi.
P.S.: Iniţial, articolul trebuia să se numească „Serviciile secrete, în epoca terorismului pe persoană fizică”. Între timp, am realizat că sunt cam singurul care scrie despre decizia CJUE şi am schimbat titlul, pentru a pune accentul pe informaţia esenţială. E greu de crezut că presa noastră care se grăbeşte să traducă orice ştire difuzată de marile agenţii de presă multinaţionale a ignorat din greşeală subiectul acesta. Şi, având în vedere de câtă trecere se bucură serviciile secrete în mass media din România, e un semn că pentru Ei, în continuare, e mai important ca noi să nu ştim de legile Big Brother şi de cât de ilegale sunt. Iar ei să le poată utiliza în continuare.
Sper să apară ştirea la emisiunile tv de seară…
