Consiliul European

diSimularea Națională

Care naiba a fost deșteptu’ care a inventat și tâmpenia asta de Simulare Națională? La câți debusolați s-au perindat pe la Ministerul Educației, e și greu să pun degetul și să zic: Ăsta! De curând, am avut iar simulare națională, la Bac, pesemne. Rezultatele au fost – cum altfel? – foarte proaste. În definitiv, dacă elevilor și elevelor Patriei li se rupe-n paișpe’ de examenul adevărat, cu atât mai abitir „li se fâsâie” de simulare. Dovedind maxim profesionism în materie de simulare, Ministerul a făcut prompt o sumedenie de statistici și analize, a dat recomandări peste recomandări, cea mai stupidă fiind propunerea ca sistemul simulărilor să fie extins și pentru ciclurile primar și gimnazial.

Un articol de Răzvan PETRE

Ca să vă lămuresc ce rol are simularea exemenului de Bac în țara lui „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc”, e cazul să o luăm de la Adam și Eva. Sau, mai exact, de la doamna educatoare și domnul director – păstori ai unui sistem debil, întors cu susu-n jos. Dacă în țările Europei și Americii luminate, aceștia au tot interesul să dea patriei promoție după promoție de elevi talentați și capabili să ia viața în coarne, la noi e invers. Școala primară și gimnazială e garantată și etatizată. Nu se teme niciun director că elevii îi vor migra spre altă școală mai bună, decât dacă are prea mulți minoritari în clase, sau dacă instituția pe care o conduce e situată într-un cartier rău. Concurența între școli, atâta cât este, nu vizează atragerea unor elevi capabili (intelectual), cât a unor părinți cu dare de mână. Piramida e cu vârful în jos – în loc să se bată pentru subvenții mai mari de la Stat (Statul Român oricum își bate joc de finanțarea învățământului), sau pentru includerea în fel de fel de finanțări și programe educaționale, școlile sunt împinse de Sistem să mulgă, în cel mai fanariot stil, resursele financiare ale părinților. La fel cum statul preferă să mărească taxele, în loc să facă investiții, și școala preferă fondul clasei, finanțărilor strategice.
Intrat în școală, elevul se dă cu capul de programă – acea chestie stufoasă, complicată inutil, axată pe memorare și teorie sterilă. Ce învățam eu în clasa a V-a se predă azi la a III-a, mâine la clasa a II-a. De partea cealată, copilul are la îndemână un milion de tentații, plus una bucată cuplu părinți stresați, care bagă ca disperații de dimineața până seara ca să acopere costul întreținerii și care uneori uită că mai au acasă pe unul mic pe care trebuie să îl verifice la teme. Cu așa contrast, dezastrul e garantat. Până ajunge prin clasa a IV-a, elevul fie a devenit o mașinărie debilă de memorat manuale și scuipat comentarii literare prefabricate, fie e un candidat cu șanse mari pentru postul de pițipoancă/șmecheraș.
Cu cât numărul elevilor proști e mai mare, cu atât mai bine pentru Sistem. Elevii proști au corijențe, absențe, probleme de comportament – care pot fi șterse, toate, cu șpăgi proporționale cu problemele. Avea formația Sarmalele Reci o melodie în anii ’90 – „Țara te vrea prost”. Dacă nu ar fi vorba de o piesă cu efect de „Trezește-te române!”, ea ar fi decretată imn, la Ministerul Educației.
Revenim. Elevul prost plătește. Dacă nu o șpagă, atunci măcar o „meditație”. Meditația, în loc să ajute la aducerea pe linia de plutire, nu face decât să ridice artificial ștacheta. Degeaba ai un copil cuminte, care buchisește manualul. Ăilalți fac meditație, câte 8 ore pe săptămână. La admitere, copiii ălorlalți o să meargă la un liceu cu ștaif, iar pentru al tău se va găsi, poate, o „profesională” (că tot au reînființat guvernanții școlile de meserii). Ți-ai dat ciutanul la meditație, acum mănâncă geometrie, literatură și fizică pe pâine și îți închipui că ai intrat în rândul lumii? Atunci ești un prost! Când tocmai te-ai liniștit, afli că ăilalți se meditează la profesori universitari, care cer dublu, dar le toarnă elevilor în cap exact ce o să le ceară ei la admitere. Și iar dai în fandaxie.
Dacă șpaga (concretă sau disimulată sub forma unei meditații) e un mod de a ne fura singuri căciula, mai există și un mod în care furăm Sistemul – fițuica. Copiuța. Privitul peste umărul colegului. Dictarea subiectelor pe hands-free ș.a.m.d.
Până ajunge la maturitate, elevul român e deja familiarizat cu sistemul furtului intelectual. Dacă unii copii, prin talente moștenite genetic și antrenate pe parcursul vieții, se pot lipsi de acest circuit al prostiei, Sistemul, ca ansamblu, e dependent. Atunci când procentul promovabilității devine periculos de scăzut pentru liniștea ministrului educației, singura soluție este să umbli la butoane – se scot camerele de la examen, se aleg supraveghetori „înțelegători”, se reduce baremul, sau sunt extrase „aleatoriu” subiectele cele mai ușoare. Și ca să fim siguri că toată lumea știe exact ce trebuie să facă, o punem și de o simulare. La care elevul își poate testa metodele de fentă, iar ministerul verifică dacă subiectele sunt OK. Sau dacă trebuie alese altele (de nivel mai „mediu”), astfel încât procentajul de loaze promovate să dea bine cu strategia și cu ambâțul ministerial.

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana ROTARU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top