Cazul familiei Sârbu din Constanta, confirma regula care sta la baza justitiei din România, regula ce defineste sistemul abject prin care oamenii au deseori ocazia sa spuna ca pot muri cu dreptatea în mâna. Timp de mai bine de sapte ani, familia Sârbu s-a luptat sa-si redobândesca în instanta dreptul de proprietate asupra unei palme de teren din comuna Seimeni. Având la îndemâna documente originale si concludente care atestau dreptul de proprietate, acestia au reusit sa piarda totusi procesul. Si asta în contextul în care partea adversa a prezentat la dosar documente îndoielnice, daca nu chiar false.
Un articol de Stefan KOSTOFF
Povestea are la baza o mostenire care în mod normal ar fi trebuit sa poata fi împartita în mod egal si fara scandal între urmasi. În anul 1933, conform unei carti de judecata, se dezbate o mostenire între bunicul Mariei Sârbu, Tudor Dumitru, si sora acestuia. Mostenirea consta într-un teren intravilan în satul Dunarea, comuna Seimeni. În 22 februarie 1942, tatal Mariei Sârbu, Tudor D. Gheorghe, cumpara mostenirea de la matusa sa. Pe acel teren construieste o casa. Dupa decesul lui Tudor Dumitru, fiul acestuia împreuna cu sotia, vinde casa batrâneasca unui nepot pe nume Tudor I.Petre, pe baza unei simple chitante de mâna. Casa a fost vânduta fara teren. În perioada 1965-1970, Tudor I. Petre ridica fara nici un fel de autorizatie o constructie provizorie pe terenul aferent casei. Ulterior pe terenul acela apare si un gard care delimita efectiv doua asa zise proprietati. În anul 1968, Tudor I.Petre decedeaza, vaduva acestuia, Tudor Georgeta, facând ulterior tot felul de demersuri prin care a obtinut acte de proprietate asupra terenului si constructiilor de pe acel teren. Actele de proprietate au fost întocmite pe baza unei simple chitante de mâna întocmite de ea personal. În acea chitanta mentiona ca a cumparat terenul cu tot ce se afla pe el de la defunct. Chitanta era semnata exclusiv de ea. În anul 1997, odata cu aparitia Legii funciare, Tudor Georgeta a dat o declaratie în contul si în defavoarea familei Sârbu, în care specifica faptul ca terenul din Seimeni ce-i revenea familiei Sârbu, si-ar fi diminuat suprafata în favoarea ei. În acelasi an, au fost ridicate si titlurile de proprietate pentru posesiunile respective. În acest moment au aparut pentru aceleasi portiuni de teren doua titluri de proprietate diferite. Unul pe numele de Tudor I.Gheorghe, celalalt pe numele de Tudor D.Gheorghe. Pentru a putea intra în posesia suprafetei de teren pe care pusese ochii, Tudor Georgeta s-ar fi folosit de o modificare grosolana al titlului proprietate. Astfel, o functionara din cadrul biroului de cadastru Constanta, pe nume Lilica Didina a modificat grosolan cu pixul initiala tatalui din titlul de proprietate de pe numele lui Tudor I.Gheorghe. Din litera I prin modificare a facut litera D. Pe baza acestor documente, au fost obtinute si alte acte, cum ar fi un certificat de mostenitor se pare fals, din care nu reiese cine si pe cine a mostenit. Acestor documente mai mult sau mai putin adevarate se adauga alte si alte manevre puse la cale cu sprijinul unor functionari publici din primaria Seimeni, procurori din Parchetul Constanta si Medgidia, notari publici etc. În baza acestor „facaturi”, sotii Sârbu au pierdut definitiv si irevocabil procesul. La putin timp dupa sentinta data la începutul acestui an, sotul Mariei Sârbu moare din cauza agravarii, si pe fond psihic, a unei boli interne mai vechi. În urma procesului vaduva Maria Sârbu, a fost obligata sa plateasca, tot ea, cheltuieli de judecata de 20 de milioane de lei vechi. Si asta dintr-o pensie de 3 milioane.
