- De când a venit șef la Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorului Constanța a început să îi “bubuie” (expresia îi aparține) pe comercianții care nu respectă legea
- A primit amenințări cu moartea și spune că se apără cu un pistol cu apă… sfințită
- Aflat la hotelul unuia dintre cei verificați, Primul Ministru i-a arătat pisica, dar nu a avut curaj să îl schimbe
- Senatorul de Constanța Nicolae Moga l-a avertizat să aibă grijă să nu sfârșească precum procurorul antimafie Corado Cattani, din filmul Caractația
- Este un om dezinhibat, care spune lucrurilor pe nume și nu se ascunde de trecutul său agitat. Când era de partea cealaltă a baricadei (deținea o terasă în București) a fost amendat de OPC și spune că și-a învățat lecția
- A fost asociat cu fiul lui Adrian Năstase, a administrat plaja din Costinești, a avut mai multe firme offshore înregistrate în Panama
- Nu respinge ideea de a candida (din nou) la Primăria Costinești, despre care spune că este cea mai frumoasă stațiune de pe litoral
- „Conglomeratul Horia Constantinescu, are din toate, e așa cum pui sare puțină în dulciuri și zahăr puțin în ciorbă. Eu le-am văzut pe toate, le-am gustat pe toate. Unele cred că au fost bune, unele cred că au fost mai puțin bune, dar ăsta sunt”, spune despre sine
DEZVĂLUIRI: Cum arată o zi de muncă a dumneavoastră? Ce faceți de dimineață și până când se termină programul?
HORIA CONSTANTINESCU: Mapa și planul. O zi de muncă înseamnă că dimineața ne facem planul pentru ziua în curs și apoi mergem pe teren. Un lucru important în munca noastră o reprezintă echilibrarea activității, căci am găsit un comisariat împărțit pe regiuni, aceiași oameni pe aceleași zone de câte zece, cinsprezece ani, lucru care mie mi-a trezit suspiciuni. Suspiciunea unui act relaxat de muncă și atunci am stabilit că întreaga regiune pe care o avem noi în gestiune este Județul Constanța. Și schimbăm echipele, și ne ajutăm și ne învățăm unii pe alții.
Cred că am încercat să aduc puțin din ideea de privat în ceea ce înseamnă activitatea la stat. Asta în primul rând înseamnă rentabilizarea oricărei acțiuni, rentabilizare înseamnă că decât mult și fără rost, mai bine mai rentabil. În loc să am o sută de acțiuni de control la care măsurile sunt mici sau prea mărunte și mai mult alerg și consum din resurse, mai bine mă duc “punct ochit, punct lovit”. Scopul este să aducem firmele înapoi pe piață, după ce am dispus închidere temporară. Cei pe care îi închidem văd ce au de făcut și corectează. Cei care vor să mai rămână pe piață, că sunt și unii care nu își doresc asta.
DZV: Ați avut cumva și suspiciunea că inspectorii deja îi cunoșteau pe comercianți și se mai înțelegeau cu ei?
H.C.: Haideți să vă spun ceva: Ar fi mai mult decât de rău augur să spun așa ceva, mai ales că nu am nimic în susținerea acestei idei, dar cred că împrietenirea excesivă dintre o autoritate de control și comercianți în general nu duce la ceva bun. Cred mai degrabă că oamenii trebuie să ajungă prieteni în două sensuri și nu neg că sunt colegi care au prieteni în sistemul comercial constănțean. Dar cred că și comerciantul trebuie să fie prietenul comisarului și când vine acolo să nu găsească nicio deficiență, tocmai pentru că sunt prieteni. Eu respect munca ta și tu o respecți pe a mea. Cred că în sensul ăsta și ei, comercianții, și noi instituțiile de control, trebuie să fim prietenii turismului românesc. Am uitat lucrul ăsta… În ultimii câțiva ani cred eu că s-a cam uitat care e “azimutul” principal. “Azimutul” principal e Litoralul, Turismul, care aparține a 22 de milioane de români. Constanța nu e numai a constănțenilor, Constanța este una din cele mai importante gazde pentru restul de 22 de milioane de români. Deci Constanța, cumva, este a tuturor, și trebuie să îi respectăm pe toți.
„Eu fac pe Moș Ion Roată în acest județ. Aplicăm aceași <oca> pentru toată lumea”
DZV: Bun… dacă nu e vorba de această prietenie, să o numim, “nefirească”, de ce acum se vede o diferență în activitatea OPC-ului față de trecut?
H.C.: Acum lăsați-mă să apelez puțin la umor: Soția mea a rămas stabilită în București împreună cu copilul nostru, și eu stau foarte mult timp singur. De aceea mă trezesc primul și mă culc ultimul și avem mai mult timp de acțiuni de control (râde-n.red). Dacă aș da un alt răspuns aș pica în partea aia a zugravului: “Băi, ăla care era înainte nu a zugrăvit bine. Dă-mi mie bidineaua să vezi cum o fac eu, că eu sunt meseriaș”. Când, de fapt, toți suntem la fel, o apă și un pământ. Eu cred că am adus acest plus de respect, acțiunile noastre de control sunt mult mai rentabile, de data aceasta sancțiunile sunt gândite, încerc să le fac mai mult decât atât, și unitare. Adică nu îl amendez pe “Nea” că nu avea friteuză în două cuve în Năvodari și pe celălalt, în Mangalia, nu! Trebuie lucrurile judecate cu aceeași “oca” – dacă ne aducem aminte povestea… Eu fac pe Moș Ion Roată în acest județ (râde din nou-n.red). Aplicăm aceași “oca” pentru toată lumea.
În urmă cu câteva zile, de exemplu, am controlat trei unități de alimentație publică, autoserviri din zona Mamaia Nord, “spectaculoase”. Pe cuvântul meu de onoare. Doi dintre ei mi-au dat mesajul că au înțeles din “piață” că s-au schimbat “regulile jocului”. Una dintre ele era la superlativ, fără nicio glumă, iar două dintre ele erau pe drumul cel bun. Când am venit în acest comisariat am spus că că 50 plus 1 îl consider pe drumul cel bun. Unul care în ani de zile nu a înțeles să ajungă până la jumătea drumului, nu mai are de ce să funcționeze. Să se facă popicar, șaormar dar… de ciocolată. Să se apuce de orice altceva decât ce făcea până acum.
DZV: Aveți destui angajați ca să acoperiți tot litoralul?
H.C.: Prefer o echipă omogenă și bună, restrânsă, decât o echipă “pompieristică” de 100 de oameni pe care să nu mai poți să îi controlezi. Am o echipă bună, cred în ei, cred și că cei care în trecut părea că au avut derapaje s-au întors pe drumul cel bun. Iar în momentul în care aceste echipe încep să se omogenizeze, totul decurge foarte bine. Spre exemplu, avem aici o doamnă foarte bine pregătită pe relația controlului cu băncile. Am “lipit” de domnia sa o altă colegă comisar, pentru ca în felul ăsta să încerc să măresc echipele și să le fac plurivalente. Și asta pentru că am găsit echipe fixate pe un tipic de muncă, și mă întrebam ce facem dacă un specialist pe un domeniu se îmbolnăvește sau pleacă în concediu. Cineva trebuie să poată să activeze în acest timp pe domeniul respectiv.
“Dacă tejgheaua asta nu e ca la mine în bucătărie, acasă, eu nu cumpăr!”
DZV: Cum vă alegeți “victimele”?
H.C.: – După “nas”, din păcate… pentru ei! Sunt zodia Fecioară, mi-am terorizat familia (zâmbește-n.red), darămite comercianții din Constanța. Eu intru într-o cameră și văd primele patru deficiențe, nimic din lucrurile neapărat frumoase, văd lucrurile care trebuie îndreptate. Sunt extraordinar de “tipicar”, merg până la amănunt. M-am format, sunt “cârciumar” la bază, nu mi-e foarte greu să mă prind. Știu cum lucram cu ai mei.
Pe de altă parte, profit de experiența colegilor de aici care știu zonele nevralgice. Ne mai luăm și după „sifoane”, și spun lucrul ăsta ca să fie popular, să destindem atmosfera. Contul nostru de Facebook a devenit o sursă inepuizabilă de informații. Sunt oameni care intră în contact direct cu noi și mă bucură acest lucru. Aș vrea ca toți cetățenii să înțeleagă că a-l spune pe vinovat nu înseamnă că ai facut un act nelegiuit, a-l spune pe vinovat înseamnă că te protejezi pe tine și să îl protejezi și pe celălalt. Dacă nu-l lași pe unul să se îmbolnăvească ești mai creștin decât erai cu o zi înainte.
Mai e un aspect pe care vreau să îl aduc în discuție: Nu întotdeauna comerciantul este vinovat și poate unii dintre oamenii pe care i-ai angajat nu își respectă fișa postului. Chiar una din propunerile de modificări de act normativ pe care aș vrea să le fac este aceea de a ne da posibilitatea să amendăm și pe adevaratul vinovat. Nu întotdeauna cel care și-a riscat banii investindu-i într-o locație e vinovat că n-are etichetă pe toate caserolele. Dar cred eu că trebuie “Să dăm cezarului ce-i al cezarului”. Dacă vedem că are utilaje, curățenie, dacă vedem că “moare” acolo angajatorul, haide să-i certăm puțin și pe angajați, dacă sunt vinovați. Și nu au fost puține cazurile în care am invitat în acest birou angajații și am stat de vorbă cu ei. Și i-am întrebat: “V-a învățat angajatorul?” (găsisem la unul niște pachete de cașcaval expirate, iar cașcavalul expiră în ani). Am aflat că nu are cașcaval pane în meniu și nici nu folosește acest ingredient prea des și atunci l-am întrebat de ce a cumpărat atât de mult. “Păi, m-am gândit la un anumit flux”, mi-a răspuns. “Păi tu te-ai gândit și… prostul de propietar le-a plătit. El ți-a făcut și bucătăria, îți dă și salariu. Salariul l-ai luat? L-ai luat la zi. Și atunci de ce îți bați joc de omul ăsta?”, l-am întrebat. Pe de altă parte, vinovat pentru ceea ce se întâmplă în piața de alimentație publică, o să se supere poate destui pe mine, este și consumatorul.
„E ca la fetițele de pe DN 39: Dacă n-ar opri nimeni, nici ele nu ar mai sta acolo”
Cel care uitându-se peste tejgea face rabat la calitate. În mod normal, ar trebui să spună: “Dacă tejgheaua asta nu e ca la mine în bucătărie, acasă, eu nu cumpăr!”. Și atunci, lipsa cozilor interminabile în fața “minigogoșilor”, “minizbârciurilor”, “mininimicurilor” de pe litoral, l-ar face pe comerciant să plece acasă. Dacă nu mai cumpără nimeni gogoșele cu nisip, șaorma în bătaia soarelui, maioneză pe trotuar, comerciantul respectiv închide afacerea și îi lasă pe alții care știu și vor să respecte consumatorul.
Uneori îi mai întreb pe oameni: ”Dar vă uitați de unde le cumpărați copiilor?” Hamsie ipotetică, în realitate șprot în tăvi râncede, pe trotuare și alte nenorociri. Dacă n-ar mai opri nimeni să cumpere? Și acum… nu știu dacă o să puteți da în publicația dumneavoastră, dar e cam ca la fetițele de pe DN 39: Dacă n-ar opri nimeni la ele, nici ele nu ar mai sta acolo.
DZV: – Există senzația ca ați ales câțiva “pești mari”, pentru publicitate…
H.C.: Hadeți să vă zic ceva: și șprotul îmi place, fără discuție, însă nu cel gătit în condiții impropri. Am dat un mesaj de fermitate în “piață”. Nu aleg nici “peștii mari” nici “mici”, nu mă raportez în felul acesta la cei pe care îi controlez. Eu îi numesc, “pești viețuitoare ale marelui ocean al turismului”.
Horia Constantinescu, greu de ucis (Die Hard în 12 episoade)
Poate vi se se pare o infatuare ceea ce spun, dar pentru mulți dintre cei “bubuiți”, că să spun așa, nu sunt “Die Hard (Greu de ucis) 1”, ci sunt “Die Hard 1, 2, 3, până la episodul 12, sau câte părți a avut filmul “Die hard”. Deci e greu pentru ei, să încerce să mă schimbe pe mine sau să mă “bubuie” politic, sau să-mi întindă capcane, să încerce să ne dea șpagă. Nici nu îmi trebuie, nici nu am ce să fac cu ea, nu în sensul că nu îmi plac banii, că nu sunt ipocrit să spun asta. Dar am suficient de mulți bani. Mai bine s-ar ocupa să se primenească, să-și cheltuie banii și energia în interiorul afacerii lor, să se reîntoarcă pe piață, căci nu puțini sunt cei care s-au întors pe piață după ce au fost controlați și închiși de noi. Am solicitat deja colegilor comisari să ia legatura cu cei cărora de-a lungul timpului le-am oprit temporar prestarea de servicii și să înceapă să ne comunice care a fost valoarea investițiilor pe care le-au făcut după ce ne-am cunoscut și cât a durat să se reîntoarcă pe piață.
Vreau ca la sfârșitul acestui comandament “Litoral 2017” să arăt că nu numai am aplicat sancțiuni, dar am determinat schimbări care nu s-au produs în ani, zeci de ani.
„Am găsit undeva saltele de vârsta mea! Astăzi au schimbat 400 de camere”
Un lanț hotelier nu a facut investiții în ceea ce privește camerele de când a preluat hotelurile. Am cerut “off the record” unei doamne din structura de contabilitate a lor să-mi spună de când are fișa de inventar pentru saltele. Am găsit saltele de vârsta mea! Astăzi au schimbat 400 de camere.
DZV: – Deci dumneavoastră vedeți asta și ca pe un act, să spunem, de educație prin coerciție?
H.C: Bineînțeles. Eu prefer să nu mai am de muncă în doi ani, când ies din comisariat și să zic că: “Acolo e bine, dincolo e bine, hai să vedem dacă nu a venit unul de prin altă țară să facă urât în Constanța”. Acesta este target-ul meu, nicidecum să strâng bani într-un mod samavolnic la buget, numai ca să fiu eu tartorul județului. Vreau să am atâția prieteni și atâția oameni pregătiți încât să ne plimbăm liniștiti pe faleza acum erodată a Mamaiei.
DZV: Dar pe Mohammad Murad (deținătorul unui lanț de hoteluri și restaurante-n.red.) l-ați contolat? Vă întreb asta pentru că Primul Ministru a făcut acea declarație negativă legată de activitatea dumneavoastră exact când se afla la inaugurarea unui hotel ce îi aparține omului de afaceri Murad.
H.C.: Haideți să vă spun ceva: Deși domnul Murad a fost destul de vocal împotriva mea, cred că până la urmă a înțeles că trebuie să ne respectăm reciproc, fiecare pentru ce face în activitatea lui. Dânsul a generat întâlnirea pe care ulterior am avut-o cu cei din Federația pentru Turism și atunci am dat exemplul lanțului hotelier de care v-am spus că a schimbat 400 de camere. Și i-am întrebat pe cei prezenți: “Nu asta reprezintă starea de normalitate? Împreună, să îi determinăm și pe cei codași să evolueze?”. Cunoașteți probabil proverbul rusesc: “Nu știi? Te învățăm! Nu poți? Te ajutăm! Nu vrei? Te obligăm!”. Până la urmă, în situația asta suntem.
Într-o structură enormă ca investiții, cum e a cea a domnului Murad sau a altora, ne așteptăm să găsim doar derapaje minore. Nu cred eu că unul care investește 10 milioane de euro într-un hotel zice: “Bine mă, la bucătărie mai băgăm bani? Nu tată, atunci ce le vindem? Semințe prăjite!” Nu există povestea asta.
DZV: Și atunci de ce era supărat pe dumneavoastră Mohammad Murad?
H.C.: Pentru că foarte mulți dintre cei controlați au zis: “Domne’ ăsta distruge litoralul românesc!” Dar întrebarea mea este: “Nu mai bine le dădeam ușa de perete la fiecare dintre cei închiși și-i găseam în ordine?”
Nu cumva mai bine, aveau ei curat în unitate decât să ne plângem că cineva a ridicat covorul și ne-am uitat la jegul de sub covor? Acuma facem curațenia aia “de Paști”!
Sper ca sezonul 2018, în colaborare cu celelalte autorități, să înceapă mult mai bine. Eu cred că împreună cu toate autoritățile, la finalul acestui sezon trebuie să ne așezăm la masă, fiecare să pună pe masă ce deficiențe a găsit, să facem un raport comun și să nu o mai luăm de la capăt în primăvara lui 2018.
Am fost acuzat că nu am luat măsuri de prevenție. Cu cine? Marea majoritate în 15 iunie-30 iunie nu erau deschiși. Ce să le spun? Cu cine să iau măsurile? Ne-am trezit cu ei deja în sezonul început, cu deficiențe majore. Am crezut că nu au deschis ca să se pregatească de sezon. Ei bine, nu! Ei din lene au așteptat direct “cheagul”, ca să bage mâna adânc în buzunarul turiștilor și să mute banii în buzunarul lor. .
„Am pistol cu apă. Cu apă sfințită!”
DZV: Ați fost comparat de către senatorul Moga cu procurorul Corado Cattani. În urma controalelor, ați primit amenințări cu moartea. Cattani avea pistol, dumneavoastră aveți?
H.C.: – Cu apă. Cu apă sfințită!
DZV: – Și la ce îl folosiți? Intrați prin bucătării și stropiți cu apă sfințită?
H.C.: Dau cu apă sfințită în stânga și în dreapta, și mă ajută (râde copios). V-am spus, povestea aceea cred eu că a fost interpretată greșit! Celelalte amenințări pe care le-am primit sunt hilare. Eu sunt un om care trăiește liniștit. Mă duc acasă, nu mă uit peste umăr. Am deasupra mea pe unul prea tare pentru oricare dintre cei care cred că mă pot amenința și pe Acela îl cheamă Dumnezeu. Dacă vrea “Doamne, Doamne” ți se întâmplă și cu cărămida, nu trebuie cu paru’.
DZV: – Ați făcut controale pe plaje?
H.C.: – Da, fără discuție ca da!
DZV: – E o problemă aproape generalizată cu șezlongurile așezate aproape de malul mării, în zonele unde plajele au fost refăcute pe fonduri europene și este interzisă desfășurarea activităților economice.
H.C.: Asta e problema “Apelor Române” mai mult decât a noastră. Noi nu suntem chemați decât să verificăm respectarea unor anumite acte normative și anume că 30% din plajă trebuie lăsată liberă, de semenea culoarele la apă, că sunt dotări așa cum spun exigențele legale, toalete. De restul se ocupă colegii de la sănătate publică, cei de la sanitar-veterinar, care veghează asupra curațeniei în tot ceea ce înseamnă alimentație publică. În zona de plajă suntem împărțiți cât de cât echilibrat. Dar povestea cu lățirea plajelor, a activităților comerciale, sigur nu intră în sfera noastră de analiză.
DZV: – Când activați în privat ați fost controlat de OPC? Ați fost amendat?
H.C.: – Cum să nu? Tocmai de aceea am o “oca” pentru mine atunci când eram agent comercial. Și știu că unele derapaje trebuie readuse în atenția inclusiv a comercianților, a angajatorilor cât și a angajaților și cred eu că nu am facut nicăieri abuz, mi-am sfătuit pe oamenii care i-am lăsat în urmă în activitățile pe care le desfășuram să nu aducă atingere muncii pe care o fac acum.
„Când eram comerciant am fost amendat de OPC și mi-am învățat lecția”
Prima bucătărie adevărată pe care am facut-o în urmă cu opt ani, am făcut-o împreună cu un om care astăzi nu mai este printre noi, pe care eu îl respectam foarte tare, domnul Dumi Economu, împreună cu niște medici de la sanitar-veterinar de la București. Am construit după sfaturile lor un bloc alimentar așa cum trebuie, după care am rămas în contact numai cu profesioniști, pentru că mi-am învățat lecția sancțiunilor din trecut.
Îi rog pe toți cei pe care îi controlez și îi văd că au bunăvoință, să apeleze cu încredere. Am colegii de la sanitar-veterinar care sunt mai pregătiți în domeniul acesta, colegii de la sănătate publică. Trebuie să fie încurajați cumva și determinați, trebuie să comunicăm cu ei pentru că turismul e un organism viu. Turistul își schimbă opțiunile, e din ce în ce mai exigent, ofertele de pe piețele internaționale sunt din ce în ce mai tentante și atunci fără discuție și noi trebuie să fim în pas cu ei, iar asta nu pot să o facă decât profesioniștii.
Am găsit o șaormerie în Eforie Sud, unde am “bubuit” două terase. Lângă aceste terase, am văzut o șaormerie și am fost acolo. Utilajele spuneai că-s noi și nu erau noi… Cu lămpi speciale de prins muștele, cu dezinsecție făcută cu niște copii bine îmbrăcați. Deci se poate! Deci există, și nu puține, locuri pe litoral în care oamenii au înțeles că trebuie să respecte consumatorul. Și asta nu neapărat de când a venit Horică, ci pur și simplu sunt comercianți care au o altă perspectivă asupra turismului. Aceia sunt cu toții prietenii mei, chiar fără să ne cunoaștem! De aceea, îi rog pe colegi, când merg în acțiuni de control, să filmeze, să fotografieze în permanență, să putem avea o adevărată evaluare a ceea ce se întâmplă în “piață”.
DZV: – Ați fost în control și pe plaja din Costinești? Înțelegeți sensul întrebării…
H.C.: – Bineînțeles că îl înțeleg. Este o plajă pe care eu am operat-o timp de patru ani de zile. Este, spun eu și astăzi, și vă rog să cereți referințe celor de la “Apele Române”, o plajă model. Oamenii pe care i-am lăsat în urmă și cu care am muncit foarte mulți ani (eu cred că în felul ăsta îți recompensezi oamenii care ți-au fost fideli la un moment dat, împarți cu ei sau le împarți lucrurile la care au pus și ei umărul) sunt niște tineri mai mult decât devotați muncii. Mai ales acum, că aceasta este afacerea lor. Acolo nu există nicio sesizare, și vă rog să verificați informația, nu avem nicio sesizare pentru plaja din Costinești. Mă mai întâlnesc cu colegi de la “Apele Române” astăzi și îi întreb: “Băi, cum merg lucrurile acolo. – Domne’, e curat, e tot ce trebuie!”.
DZV: Apropos de curățenie în general, ce notă ați da stațiunii Costinești? De la 1 la 10, plecând de la ideea că ați și candidat pentru funcția de primar al acestei stațiuni?
H.C.: Aș vrea să spun 8, dar cred că mai corect este un 7,5
„Nu vizez funcția de primar al Constanței și nici pe cea de șef al Consiliului Județean”
DZV: Dacă tot vorbim de administrație, să ne ducem puțin și spre politică. Unii spun că vreți să candidați la Primăria Constanța sau la Consiliul Județean, alții că vizați o funcție guvernamentală. Ce funcție vizați în viitor?
H.C.: – Haideți să ajung să nu mai lucrez aici! Nu vizez sigur fotoliul de la Constanța. În ceea ce privește stațiunile turistice, că tot vorbeam de Costinești, cred că trebuie aduși specialiști, cum erau pe vremuri directorii de stațiuni. Nu vizez nici Consiliul Județean – Consiliul Județean nu mai este un post pentru un unic candidat și eu mă consider un om pragmatic, adică nu pot să îmi fac planul cu atâtea necunoscute.
Nu am niciun război personal cu nimeni din politică, administrație publică. Am un război cu deficiențele. Imi place scaunul pe care îl ocup, cred că din această postură pot face la fel de multe ca un primar, dacă la un moment dat ranchiunile personale, neînțelegerile și orgoliile vor putea fi lăsate deoparte. Ar trebui să colaborăm foarte bine, noi, cei din OPC cu cei din administrația publică locală, să fie o poveste de asumare: “Uite asta facem, asta nu mai facem…” și să le discutăm împreună. Cred că într-un moment, și ăsta să fie finalul acestui sezon, trebuie să avem încredere mare unii în ceilalți și să ne pregătim să administrăm mult mai bine ceea ce înseamnă sezonul 2018.
DZV: – Da, dar poate că până la următoarele alegeri această funcție va fi un jalon depășit pentru dumneavoastră din punct de vedere profesional, poate veți dori altceva
H.C.: – Nici nu o să mai conteze cine e primar, dacă pentru mine acesta o să fie un jalon depășit, că înseamnă că stațiunea asta va fi atât de tare și orașul ăsta atât de bine pregătit pentru a întâmpina turiști încât, poate scaunul ăla va trebui să fie liber, dacă lucrurile merg atât de bine. Va trebui să avem doar o societate de salubrizare care să curățe ceea ce nu au reușit să curățe comercianții de exemplu. Eu cred că primarul este un post de execuție în primul rând, dar trebuie să execute activități în folosul dezvoltării și primenirii.
„Nu știu și nu-mi place să dau din codiță”
Cred eu că un “cerber” așa cum mă consider eu pe acest scaun, e mai bun decât de primar.
Nu știu să dau din codiță, nu-mi place să dau din codiță, nu-mi place să fac lucruri de amorul artei și atunci nu cred că m-aș potrivi foarte tare într-o zonă care presupune și diplomație. Cred că mă potrivesc mai tare într-o zonă de fermitate. Mulți mă acuză de răutate și de faptul că sunt prea dur, dar în realitate este o poveste de fermitate. Oamenii sunt obișnuiți probabil, unii dintre ei, cu “săru’mânica”. Dar autoritatea de control nu trebuie să intre cu “săru’mâna”. Autoritatea de control intră și își face treaba, iar la sfârșit putem să și glumim dacă este cazul. Cred că nu sunt puțini cei cu care am râs chiar și după ce le-am oprit temporar activitatea.
Mi-aduc aminte, la o patiserie din zona Gării unde am fost în control, angajatele se uitau la TV, la o emisiune de modă în care o fină de a mea este în juriu și le-am zis: “Ca să fiți mai puțin supărate, v-o dau la telefon, dar voi faceți curat acic”. Le-am dat-o la telefon pe fina mea, au stat de vorbă, erau încântate. Ne-am întors acolo după trei zile, aveau utilaje noi, făcuseră un flux tehnologic nou, lucrurile erau curate și am redeschis acea unitate. Deci se poate. Și nu puțini sunt cei care vin aici stau de vorbă cu mine, le-am desenat, le-am explicat cum ar fi de făcut. Ne depășim uneori obligațiile de autoritate de control, devenind puțin adviserul lor.
N-am nici un interes să dau câte 500 de lei amendă aceleiași societați comerciale, la infinit. Prefer la un moment dat să se termine. Îi dau 5000 de lei și i-am potolit, după aia stăm de vorbă, remediază deficiențele și se întoarce pe piață. Mai bine te bubui odată bine și la reîntoarcerea ta pe piață ai ințeles cum trebuie să fii și să o duci până la capăt.
„Am candidat pe bune la Costinești, am vrut să câștig. Dar nu e timpul pierdut!”
DZV: Atunci când spuneți că scaunul de primar nu e ceva care să vă atragă…
H.C.: Spun că nu al Constanței!
DZV: Și când mă gândesc la Costinești, la faptul că ați candidat, mi-aduc aminte de “o bârfă” care spune că acolo a fost blat, ca să iasă același primar la Costinești.
H.C.: – Haideți să vă spun ceva: “Trecutul din păcate… “
DZV: – Nu ați vrut să câștigați?
H.C.: – Eu n-am vrut să câștig? În acel moment în timp și spațiu, am avut împotriva mea toți candidații din Costinești, eu nu pot fi acuzat de niciun fel de înțelegeri cu nici unul din ei. Eu sunt la fel de prezent pe piața din Costinești, încerc din răsputeri să mențin o legătură cu actuala administrație publică locală. Din pacate, sunt tinerei acolo care nu-și înteleg lungul nasului și mă refer la cei care se ocupă de emiterea autorizațiilor de funcționare. Sunt deja două săptămâni de când încerc să aflu pentru ce societăți au emis autorizații. Noi mergem în acțiuni de control și găsim autorizații emise fără a fi achitate. Îl întreb pe respectivul și îmi răspunde: ”Trebuie să le dau o șansă”. Păi tu nu le dai o șansă, de fapt îți bați joc de banul public.
Cred că lucrurile acolo trebuie să se așeze. Costinești și toate celelalte stațiuni sunt stațiuni turistice de interes național. Ele trebuie să exceadă puțin autorizarea tarabelor cu porumb, autorizarea excesivă a comerțului pe trotuar. Trebuie cumva să se pregătească pentru a întâmpina turiști din toate zonele de interes, oameni care ne lipsesc astăzi. Turiștii nordici care veneau cu predilecție pe litoralul românesc lipsesc cu desăvârșire aproape, s-au dus către piețele din Turcia, către piețele din Spania, noi cumva trebuie să îi întoarcem.
Eu nu aveam cum să abandonez lupta acolo, pentru că interesul meu legat de Costinești în acel moment era major. Eram unul dintre investitorii principali. Interesul era să ridicăm acea piață pentru noi toți din comunitatea de acolo, deci eu nu puteam să lupt împotriva mea, că nu sunt idiot. Decât să cheltui într-o campanie electorală mai bine stăteam și îi susțineam pe alții, nu m-aș fi erijat în a fi chiar candidat. Puteam să mă duc să susțin direct pe unul dintre candidați, pe cel cu cele mai mari șanse, să mă lipesc financiar de acea direcție și teoretic îmi rezolvam la fel de bine problemele. Cred că dacă reușeam să câștig, veneam cu o experiență de cinsprezece ani de alimentație publică și comerț de întâmpinare și aș fi adus odată cu mine ceea ce fac aici. Dacă am putut cu OPC Constanța să rentabilizez actul de control și să fim unul dintre cele mai puternice județe la amenzi încasate (nu doar aplicate), același lucru l-aș fi făcut și acolo. Dar nu-i timpul pierdut! Sincer, eu vedeam cumva mersul la pensie în a fi primar la Costinești. Localitate mică, ușor de administrat, într-o comunitate frumoasă, multe prietenii pe care le-am legat acolo… Cred eu că mi s-ar fi potrivit. Mi-am luat un teren foarte frumos pe malul mării, înainte să ajung la OPC, după ce am ratat postul de primar, pentru a nu naște nici o discuție că mi-am construit casa din banii primăriei. Chiar din dragoste pentru Costinești am făcut ce am făcut, o consider încă cea mai frumoasă stațiune de pe litoralul românesc, pentru ce i-a dat Dumnezeu în primul rând.
„Fiul lui Adrian Năstase îmi e ca un frate mai mic. Am învățat multe de la el, la fel cum el a învățat de la mine”
DZV: Înțeleg că încă nu-i timpul pierdut să candidați la Costinești, corect? Ca o ipoteză de lucru.
H.C.: Distanța pentru oricare dintre scaunele de primar este de trei ani. Încerc să-mi conving cu greu nevasta să rămânem pe litoral. Dar da, Costineștiul, rămâne o piesă importantă pe “tabla de șah” a vieții mele.
DZV: În perioada campaniei ați fost atacat în mediul on line cu niște povești legate de firme offshore din Panama, relații de afaceri cu familia Năstase…
H.C.: Andrei Năstase este finul meu, este nașul fetiței mele, am mai spus-o și în alte interviuri. Fetița mea s-a născut în 2007. Nici în 2000 și nici între 2000 și 2004, ci în 2007, când tatăl lui Andrei nu mai era Premier. Andrei este fratele meu mai mic, sunt părintele lui spiritual, cred eu că am participat la creșterea, educarea și suportul important pe care i l-am dat eu lui și el mie. Cu toate că e mult mai tânăr decât mine, îi datorez foarte mult din ceea ce înseamnă șlefuirea mea în sens diplomatic. Am fost mult mai incisiv decât sunt astăzi, iar faptul că astăzi sunt mai echilibrat îl datorez și educației și felului lui de a fi. Exact ceea ce spuneam, prietenia dintre noi e în două sensuri: “Eu te învăț pe tine, tu mă înveți pe mine”, “Eu te ajut pe tine, tu mă ajuți pe mine”. Noi îi spuneam lui Andrei încă de mic, și repet în fiecare interviu în care mi se pune întrebarea asta, “micul lord”. Asta e atitudinea lui, de lord în sensul educației pe care a primit-o, în sensul felului diplomat în care tratează lucrurile. El se consumă mult în interior și mai puțin în exterior. Eu mă consum foarte tare în exterior, ca o petardă, după aia îmi trece. El se consumă in interior, dar m-a învățat multe.
„Firmele din Panama sunt la vedere, nu le-am ascuns niciodată, totul este legal”
Despre povestea cu firmele din Panama, ele sunt în declarația mea de avere și de interese încă de la momentul la care am candidat la Costinești. Trăim într-o piață de comerț liberă, țările offshore oferă o posibilitate în plus și anume aceea a acțiunilor la purtător. Eu am traversat niște probleme foarte grave de sănătate. Nu ascund că m-am gândit la final și atunci mi-am dorit ca în câteva plicuri să am împărțite lucrurile pe care le am, pentru familie, copii, ca să nu înceapă după mine o sumă de procese și de neînțelegeri. Asta am avut în vedere, iar părțile sociale deținute în companiile românesti s-au mutat unor societăți, care la rândul lor sunt împărțite în acțiuni la purtător. Nici măcar nu au conturi, nici măcar nu au trimis bani din România acolo, nu există nimic în acest sens. Firmele sunt înregistrate transparent la registrul comerțului, nu am ascuns niciodată că le am, nu am făcut niciodată pe prostul, să mă dau că am angajat un panamez și că de fapt nu sunt aceste firme. Departe de mine aceste lucruri. Astăzi companiile pe care le am sunt conduse de soția mea și de mama mea, Indiferent cât m-ar amenința cineva ca să gasească un strop de ilegalitate în acestă poveste, nu există! Nu sunt obligat să aduc în ce am muncit o viață pe alții decât pe cei care sunt parte din viața mea: mama, soția, copiii. Ar fi culmea să zic: “Gata, de azi sunt funcționar public, atunci hai să dăm firmele de pomană în fața Patriarhiei”. Nu! Trebuie să rămână celor pentru care am muncit o viață, copiii mei în primul rând.
Prin aceste atacuri s-a încercat discreditarea mea! Dar altceva n-au putut să spună. Horia Constantinescu nu e acuzat de furt, Horia Constantinescu nu e acuzat de nimic, și atunci ca să putem să îl acuzăm, ne-am legat repede atunci de scandalul “Panama Papers”. Nu o să mă dezic nici de Andrei, nici de tătăl lui, care mi-a fost de la profesor la facultate până la mentor în multe dintre lucrurile pe care le-am început în viață. Consider că Adrian Năstase este una dintre inteligențele politice pe care le avem. Nu o să ascund asta, indiferent ce o să își dorească alții. Vă spuneam mai devreme că nu sunt foarte bun politician, nu știu să dau din codiță, nu știu să mă gudur, și spun lucrurilor pe nume. Da, Adrian Năstase, după părerea mea, este unul din oamenii cei mai importanți pentru politica românească și este o somitate la nivel intelectual.
DZV: – Am văzut că aveți un stil mai nonconformist. Există niște fotografii cu dumneavoastră din trecut, când aveați restaurantul acela în București… Cum se potrivește imaginea de șef la OPC cu trecutul?
H.C.: Într-o fotografie tăiam un sutien (râde cu poftă-n.red.)
DZV: Da, da
„Dacă eram ipocrit, lăsam pe Facebook doar fotografiile cu biserici, muzee, înmormântări”
H.C.: Al unei domnișoare care îmi este foarte bună prietenă și astăzi. Vă dați seama că dacă aș fi fost un ipocrit, aș fi rugat pe cineva ca înainte de a candida la Costinești să îmi treacă în revistă întreg contul de Facebook și să lase numai fotografiile în care am biserici, muzee, înmormântări și… întreruperi de sarcină. Nu sunt genul ăsta! Da, am dat un interviu, nu știu dacă la fel de amplu ca cel pe care vi-l dau dumneavoastră astăzi, în care am spus: “Horia Constantinescu a fost și băiat de cartier, Horia Constantinescu a făcut și tâmpenii în viață, Horia Constantinescu a trăit!”. Am plecat din marginea Bucureștiului, până în Centru. E un drum destul de anevoios. E distanță pe care o faci în atâtea ore cât ajungi până la mare. Din Drumul Taberei, de la Frigocom unde stă mama, până în centru faci două ore și jumătate, cât faci și până la mare. E un drum anevoios, pe care l-am presărat cu toate picanteriile, nu mă ascund, nu mi-e rușine de ceea ce am făcut. Unele, cred eu cu mintea pe care o am acum, n-ar fi trebuit să le fac, dar nu aveam mintea de astăzi. Ăsta e Horia Constantinescu, cu bune și rele. Horia Constantinescu e un om care știe să și râdă, să se distreze.
Tata care este geolog, m-a învățat că conglomeratul este o sudură de pietre, cimentată natural. Conglomeratul Horia Constantinescu, are din toate, e așa cum pui sare puțină în dulciuri și zahăr puțin în ciorbă. Eu le-am văzut pe toate, le-am gustat pe toate. Unele cred că au fost bune, unele cred că au fost mai puțin bune, dar ăsta sunt. Important este, cred eu, modul în care îmi privesc fiecare activitate pe care am făcut-o. Nu le-am confundat niciodată, dar la momentul la care vă referiți trebuia să fiu sufletul petrecerii, pentru că asta îmi era menirea. Trebuia să mă inconjor de oameni care ulterior ne deveneau clienți fideli și prieteni și împreună cu ei veneau alți prieteni de-ai lor, și ne distram toți și lucrurile mergeau. Ei știau că vin în casa unui prieten și că primesc lucruri certe, sigure, conforme, ca să mă exprim așa, fără potențial periculos. Iar eu mă înconjuram de oameni de calitate. Faptul că mă prefăceam că tai un sutien, fata aia merita să i se taie sutienul de tot și, dacă mă întrebați pe mine, să nu mai poarte niciodată nimic (râde cu poftă-n.red.). Uitați-vă că nu m-a reclamat nici pentru hărțuire, e prietenă cu soția mea. Soția mea este unul dintre cei mai minunați oameni, suntem de cincisprezece ani împreună, de cinci ani căsătoriți.