În data de 18 decembrie 2006, Traian Basescu a prezentat în fata camerelor reunite ale Parlamentului raportul comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste în România, cunoscut public sub denumirea raportul Tismaneanu. ”Am gasit în acest document ratiunile pentru care pot condamna regimul comunist (…) care a calcat în picioare legea si a obligat cetatenii sa traiasca în minciuna si frica”, spunea Basescu în discursul sau. Una din ”actiunile criminale”, mentionata în raport si citata de Basescu, a fost abandonarea intereselor nationale prin servilism fata de URSS. În mod evident, producerea unui asemenea document public trebuie urmata de o lege a lustratiei, ceea ce ar adânci si mai mult conflictul public generat deja de desecretizarea dosarelor de Securitate initiata de Traian Basescu în calitate de presedinte al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. Poate tocmai din aceste considerente, sedinta Parlamentului a fost un veritabil bâlci national, mesajul presedintelui fiind întrerupt de fluierele PRM, în frunte cu liderul Corneliu Vadim Tudor, si de tropaiturile PSD, în frunte cu liderul informal Ion Iliescu. Reprezentantii societatii civile, prezenti la sedinta, au fost insultati de alesii care protestau împotriva condamnarii comunismului. În zilele urmatoare, ca din senin, în tinutul secuiesc a fost relansata tema ”autonomiei culturale”, acelasi Vadim Tudor declarând ca va lua câteva sute de membri de partid si va merge în Ardeal pentru a-i potoli pe secui. Rupta din context, declaratia liderului PRM pare doar o mostra de demagogie sovinista, însa integrata agendei publice deschise de prezentarea raportului Tismaneanu îsi dezvaluie resortul intim, de instrument de presiune politica împotriva presedintelui.
Ca urmare a declaratiilor sale în care acuza existenta grupurilor de interese ilegitime care actioneaza chiar si la nivelul Parlamentului în vederea promovarii unor acte normative care sa acopere fapte de coruptie, în data de 14 februarie a.c., Traian Basescu a prezentat un mesaj camerelor reunite ale Parlamentului, ca urmare a solicitarii exprimate prin presa de catre birourile permanente reunite ale Senatului si Camerei Deputatilor. În mesajul, Basescu afirma ca a avut o relatie institutionala si corecta cu Parlamentul si ca nu a acuzat aceasta institutie ca ar face legi pentru infractori, referindu-se strict la politicieni care fac acest lucru. „Va voi da doar câteva exemple pentru a va convinge ca de multe ori si Parlamentul a fost atras în aceste realitati ale coruptiei, desi cea mai mare parte a parlamentarilor nu au avut nici informatiile necesare, dar nici vointa de a se documenta pentru a vota în cunostiinta de cauza:
– Din 2000 pâna în 2007, s-au emis frecvent ordonante prin care agenti economici sunt scutiti sau amânati de la plata obligatiilor catre stat. Niciodata nu a existat o explicatie de ce pentru unele societati s-au aplicat aceste scutiri, iar pentru altele nu.
– Anul acesta a fost o puternica dezbatere privind privatizarea Petrom, aprobata prin lege de Parlamentul României. Este inacceptabil faptul ca parlamentari care voteaza nu stiu continutul legii de privatizare, nici detaliile acestei privatizari.
– Legea initiata de un parlamentar pentru gratierea a circa 5000 de infractori.
– Legea initiata de alti trei parlamentari pentru modificarea Legii 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie si a celor conexe acesteia. Am returnat Parlamentului aceasta lege pentru ca dezincrimina utilizarea pentru alta destinatie a creditelor angajate si în acelasi timp dezincrimina nerespectarea normelor bancare. Aceasta lege ar fi anulat practic cercetarile penale privind 80 de persoane trimise în judecata si ar fi anulat pentru totdeauna responsabilitatea celor peste 300 de firme si persoane fizice care au luat credite de la Bancorex si Banca Agricola si nu le-au mai returnat. Am convingerea ca Parlamentul va raspunde pozitiv observatiilor pe care le-am facut la trimiterea pentru reexaminarea legii.
– Un alt exemplu, mult discutat în aceste zile, este Legea trimisa înapoi la reexaminare, semnata de 7 parlamentari, prin care se creau facilitati fiscale producatorilor de bere autohtoni, iar seria acestor exemple este lunga si sunt convins ca analizând-o puteti evalua foarte bine ca afirmatia nu a avut nimic incorect. Mai ales ca este sustinuta de peste 100 de interpelari si declaratii ale parlamentarilor, legate de coruptie, din 2005 si pâna acum.
Prin aceste exemplificari este evident ca astfel de acte sunt transpartinice si beneficiaza de sustinerea întregului spectru politic de cele mai multe ori. Veti vedea ca la initiatori sunt reprezentate toate partidele.” – se arata în mesajul presedintelui. Cu ocazia prezentarii mesajului, Basescu a îndeplinit si formalitate de consultare a Parlamentului în privinta organizarii unui referendum pentru introducerea votului uninomial, lansând astfel oficial procedura, pe deciziei Curtii Constitutionale.
Implicarea lui Voiculescu în anchetarea presedintelui era un gest firesc, dupa ce Traian Basescu, prin declaratiile sale, a impulsionat demararea unei anchete penale în privinta privatizarii Petrom si a contractelor anticoncurentiale din domeniul energiei. Dosarul energia a culminat prin punerea sub acuzare a fostului ministru conservator al industriilor Codrut Seres, pentru subminarea economiei nationale, o acuzatie gasita de avocatul acestuia drept anacronica si potrivita mai degraba regimului comunist. Cu toate acestea, acuzatiile sunt de o gravitate incredibila, iar o parte din dovezile produse public demonstreaza elemente de spionaj economic pe fondul unui razboi informatic pentru acapararea resurselor energetice, între serviciilor secrete ruse si occidentale. Mai mult, pentru a tempera presiunea publica asupra partidului, Dan Voiculescu a decis iesirea de la guvernare, tocmai în toiul scandalului generat de dosarul energia. Trebuie sa mai spunem ca antagonismul dintre Voiculescu si Basescu a fost adâncit de-a lungul timpului. În 2005, Basescu a numit PUR-ul lui Voiculescu drept solutia imorala a primului cabinet Tariceanu. Un an mai târziu, vicepremierul conservator (PUR devenise între timp PC) George Copos a fost obligat sa-si prezinte demisia din guvern datorita unui dosar instrumentat de DNA pentru o serie de tranzactii ilegale efectuate de firma acestuia Ana Electronic în parteneriat cu Loteria Nationala. Ultimele persoane puse sub acuzare în acest dosar sunt Dan Voiculescu si fiica sa Camelia, pentru spalarea banilor obtinuti de Copos prin tranzactiile imobiliare cu Loteria Nationala. Tot în 2006, când Voiculeascu îsi anuntase intentia de a ocupa postul de vicepremier ramas vacant dupa demisia lui Copos, CSAT-ul a desecretizat dosarul Felix, iar CNSAS a publicat în Monitorul Oficial hotarârea prin care se arata ca Dan Voiculescu a facut politie politica. La scurt timp a urmat punerea lui Seres sub acuzare si retragerea PC de la guvernare, asa cum am aratat mai sus. În data de 28 februarie 2007, camerele reunite ale Parlamentului au audiat „rechizitoriul” PSD pentru suspendarea presedintelui Basescu, încuviintând crearea unei comisii de ancheta, prezidata tocmai de senatorul Dan Voiculescu. Pe 21 martie, raportul Voiculescu îl acuza pe presedinte de insultarea Parlamentului si de încalcarea Constitutiei (în raport se face citire despre 19 încalcari ale Constitutiei). De aici si pâna la suspendare mai ramasese un singur pas.
Întreaga perioada de activitate a comisiei Voiculescu a fost dublata de un razboi al declaratiilor împotriva presedintelui si a Partidului Democrat. Atât PSD-ul, cât si PC-ul au somat public Partidul National Liberal sa se prezinte în fata Parlamentului cu un Guvern restructurat, din care sa fie exclus PD-ul. Acest lucru s-a si întâmplat în data de 3 aprilie a.c., când o larga majoritate parlamentara, alcatuita din PSD, PNL, UDMR, PC si PRM a votat un nou guvern format din PNL si UDMR si condus de Calin Popescu Tariceanu, ca premier, si Marko Bela, ca vicepremier. Functii cheie din nou guvern sunt detinute de fosti angajati, colaboratori si apropiati ai omului de afaceri Dinu Patriciu, personajul de biletel pentru care a fost construit întregul scenariu al suspendarii. În data de 19 aprilie a.c., Parlamentul reunit în sedinta extraordinara a decis cu o majoritate zdrobitoare suspendarea lui Traian Basescu din functia de presedinte al României, chiar daca, anterior, Curtea Constitutionala se pronuntase asupra concluziilor raportului Voiculescu, stabilind ca seful statului nu se face vinovat de încalcarea grava a Constitutiei, asa cum fusese acuzat.
Desi declarase în presa ca îsi va prezenta demisia în urmatoarele cinci minute dupa votul de suspendare, Basescu s-a razgândit în aceasta privinta, anuntând ca va urma calea fireasca a refendumului pentru demitere. „Din pacate, ceea ce am vazut ieri în Parlamentul României, m-a convis ca, în niciun caz, larga majoritate antiprezidentiala nu ar fi acceptat alegerile anticipate. Mai mult decât atât, probabil într-o scapare generata de emotie si tensiune, primul-ministru a afirmat ieri ca demisia presedintelui ar fi proba ca presedintele si-a pierdut dreptul moral de a mai candida. Mai mult decât atât, astazi, presedintele Camerei Deputatilor, domnul Bogdan Olteanu, a declarat fara ezitare ca se prefigureaza schimbarea Legii electorale. Toate acestea ma îndreapta catre o concluzie, si anume aceea ca suspendarea era doar un punct în programul de eliminare a politicianului Traian Basescu din competitia politica.”, se arata în ultimul comunicat de presa al presedintelui suspendat.
Resortul aparent al acestui razboi incredibil, unic în istoria politica a României, este un banal biletel scris de premier pentru prietenul sau afacerist, pastrat la doseala si folosit ca mijloc de santaj de presedinte (pentru ca aceasta este termenul cel mai potrivit) la momentul considerat oportun. Ei bine, daca ar fi doar atât, ar trebui sa acceptam ad-literam ca razboiul Troiei a fost generat de frumusetea Elenei. În realitate însa, ambele razboaie, si cel mitologic si cel politic actual, s-au dat pentru alte motive, cele invocate oficial în Iliada sau în raportul Voiculescu având mai degraba un rol pur literar. Iar pentru a vederea resorturile intime ale conflictului, este suficient sa urmarim o serie de actiuni si declaratii, în paralel, emanate de la cele doua tabere. Sâmburele conflictului se gaseste în Strategia de Securitate Nationala, elaborata la initiativa presedintelui Basescu de catre CSAT, precum si în declaratiile de politica externa promovate de seful statului si criticate de oponentii sai. Axa Washington –Londra – Bucuresti a fost criticata voalat sau explicit atât de PSD, cât si de PNL, PRM sau PC. Mai mult, PNL-ul a initiat proiectul politic al retragerii trupelor românesti din Irak si Afganistan, la care s-au raliat toate fortele politice care au votat suspendarea, fapt care decapiteaza toate proiectele strategice ale lui Basescu, inclusiv cel legat de jucarea unui rol de arbitru în bazinul Marii Negre. De altfel, aceasta pretentie de a juca un rol care în trecut a fost rezervat Federatiei Ruse a generat o serie de declaratii antiruse din partea lui Basescu, dar si de opozitii fatise din partea clasei politice românesti. În acest sens, Dan Voiculescu, Vadim Tudor, Mircea Geoana, Cozmin Gusa l-au taxat pe Basescu aproape de fiecare data ca declaratiile sale antiruse reprezinta mostre de prostie politica. O prostie care a ajuns suspendata.
Politica antirusa a presedintelui Traian Basescu a generat din partea oficialilor Federatiei Ruse de o serie de declaratii si presiuni adiacente. Sosit în vizita la Bucuresti pe 8 noiembrie 2005, sub pretextul semnarii unui acord privind regimul juridic al mormintelor militarilor din fiecare stat pe teritoriul celuilalt, seful diplomatie ruse Serghei Lavrov a tinut sa mentioneze în legatura cu situatia din Transnistria ca „toti cei care sunt interesati de rezolvarea pasnica a conflictului, trebuie sa sprijine sederea în continuare a acestui contingent”. Cu alte cuvinte, Rusia nu intentioneaza sa-si retarga trupele dislocate în zona, impedimentul invocat de Lavrov fiind schimbarea de pozitie a Moldovei, fapt ce ar împedica în viziunea rusilor, înca din 2003, retragerea armamentului. Ulterior, în decembrie 2005, Serghei Ivanov, ministrul rus al Apararii, a declarat ca va analiza situatia bazelor americane de pe teritoriul României si va hotarî daca Moscova va mai ramâne parte a “Tratatului de Reducere a Armelor Conventionale în Europa” – adica înca un avertisment.
În octombrie 2006, o delegatie a Senatului României, condusa de liderul PRM Corneliu Vadim Tudor, efectueaza o vizita oficiala la Moscova, pentru a discuta ,,Rolul partidelor politice în faurirea democratiei”. Cu acest prilej, senatorul Vadim a avut un “rodnic dialog” cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Federatiei Ruse, caruia i-a daruit antologia sa ,,Aforisme si Maxime”, tiparita la Sankt-Petersburg. Rezultate vizitei întreprinse de C.V. Tudor la Moscova pentru a discuta despre “democratie” nu s-au lasat asteptate, iar pe 7 februarie 2007 în cadrul unei conferinte a Uniunii ruse a industriasilor si antreprenorilor, Serghei Lavrov declara: „Îngrijorarea noastra se concentreaza în principal asupra unor subiecte cum sunt exporturile de produse de otel în UE si de masurile anti-dumping impuse de UE pentru unele dintre produsele noastre, care vor fi aplicate si de România si Bulgaria, precum si problema productiei fara licenta, în cele doua tari (România si Bulgaria), de armament rusesc si echipamente militare“. În felul acesta, administratia de la Kremlin, îsi manifesta îngrijorarea fata de aderarea României si Bulgariei la Uniunea Europeana acuzând cele doua state de contrafacerea armamentului rusesc. Iar declaratiile veneau dupa o vizita facuta la Washington, unde tentativele de a-i face pe americani sa fie favorabili pozitiilor ruse privitoare la Kosovo au esuat, Serghei Lavrov declaratând atunci ca „niciodata pozitiile Rusiei si ale SUA nu au fost mai îndepartate“. Vizita lui C.V.Tudor la Moscova venea dupa ce, gând-la-gând, liderul Partidului Initiativa Nationala, cunoscatorul pe probleme externe Cosmin Guta, tot în urma unei vizite la Moscova efectuata în iunie 2006, avertiza ca “pentru România ar fi mai important sa se orienteze pe Axa Bucuresti- Washington-Moscova decât pe asa-zisa Axa Bucuresti- Washington- Londra. Guta a mentionat ca România nu poate ignora zona politica si nici faptul ca tara noastra este dependenta de Moscova, iar în acest caz problema trebuie abordata cu “multa diplomatie”. De altfel, plimbarile lui Gusa in Rusia s-au îndesit dupa iunie 2006, motivele invocate de acesta fiind chipurile obtinerea unor angajamente, fara sa precizeze însa care sunt acestea sau ce va câstiga România în urma vizitelor lui. Astazi însa, rezultatele plimbarilor la Moscova ale diferitilor lideri politici români sunt observabile de la distanta, politica interna a României fiind teleghidata de la Kremlin spre colaps general cu importante repercursiuni asupra economiei si a securitatii nationale.
