Consiliul European

Cum a căzut Ponta în capcana lui preferată

Premierul Ponta are un dosar. DNA-ul îl acuză de o sumedenie de fapte, legate de implicarea lui, alături de Dan Șova, în afacerile Complexelor Energetice. Din nefericire pentru DNA, din dosar lipsesc dovezile-cheie, care să demonstreze manevrele oculte ale lui Ponta la Rovinari. Din nefericire pentru Ponta, în dosar există dovezi destul de clare privind alte greșeli penale, comise de frica fiscului. Soarta e ironică – omul care a transformat ANAF-ul în Bau-Baul agenților economici e doborât de greșeli comise tocmai de frica acelui Bau-Bau.

Un articol de Răzvan PETRE

Pe vremea când Ponta era în Opoziție, una din țintele predilecte ale campaniei actualului partid de guvernământ era Sorin Blejnar, care era acuzat că era dispecerul banilor negri colectați din șpăgi, dar și promotorul unei campanii de prigonire a actualului Prim ministru. Blejnar a fost dat jos, dar prigoana a rămas – fiind mai nou direcționată împotriva agenților economici. Fosta Gardă Financiară – care era mai eficientă în colectarea șpăgilor, decât în colectarea taxelor – a fost reșeapată în Controlul Antifraudă. Astfel s-a intrat într-o nouă epocă – era controalelor pe șest, la „mica înțelegere” apunând, pentru a face loc descinderilor cu girofaruri și care de reportaj. Efectul de Bau-Bau al Antifraudei s-a simțit imediat, mii de agenți economici abandonând, pentru ceva vreme, practicile evazioniste. Totul – de teama descinderilor.
Ca să înțelegem cum și-a băgat Ponta singur capul în laț, trebuie să facem o mică istorie. Povestea, relatată pe larg, printre alții, de către colegii de la Kamikaze, este cam așa: Complexele Energetice Rovinari și Turceni ar fi încheiat contracte astronomice cu Dan Șova, care, la rândul lui, ar fi direcționat o bună parte din bani către Victor Ponta. Direct – prin onorariul plătit lui Ponta – și indirect – Șova l-a sponsorizat pe Ponta cu o mașină de raliu. Unele aspecte din această poveste se pupă: Ponta era cel mai influent parlamentar de Gorj (unde se află Turceni și Rovinari), iar după accederea în funcția de prim ministru, el a dat undă verde conducerii Complexelor Energetice și undă roșie planurilor de privatizare a celor două termocentrale cvasi-falimentare.
De aici mai departe, lucrurile se complică. DNA-ul nu poate proba mituirea lui Ponta de către cei de la Rovinari și Turceni, prin intermediul lui Șova. Nu poate proba nici măcar o eventuală intervenție abuzivă a lui Ponta în favoare conducerii de la Rovinari și Turceni, sau împotriva privatizării celor doi mastodonți energetici. Cât despre acuzația de conflict de interese în numirea lui Șova ca ministru (pentru care i se cere ridicare imunității lui Ponta) – aceea e o decizie pur politică, iar demonstrarea conflictului de interese – în lipsa unui autodenunț sau a unei interceptări ambientale (pe care DNA nu le are) – e, de asemenea, imposibil de probat.
Argumentele DNA-ului privind onorariul exagerat primit de Ponta, chiar dacă sunt indicii temeinice că el lua bani de pomană, pot ține cel mult într-o instanță morală – un fel de „Judecata de Apoi”. Este treaba lui Șova dacă a angajat pe cineva să taie iarbă la câini, și nicio autoritate din lumea asta nu îi poate reproșa faptul că plătea salarii astronomice unui om care nu făcea nimic. Deci atâta timp cât asociații lui Șova nu depun plângere împotriva lui Șova (pentru că l-a retribuit aiurea pe Ponta, cu bani care ar fi putut intra altfel în buzunarele lor), marele dosar de corupție e bun de hârtie igienică. Dinspre partea asta, Ponta poate să doarmă liniștit.
Dar acum ajungem la partea aia unde se manifestă ironia sorții. Povestea cu Turceni a început prin 2010-2011, cu un control al ANAF-ului și niște informații sifonate în presă de Sorin Blejnar. Dosarul care îl apasă acum pe cap pe Ponta e cel „croit” de ANAF – care avea, și atunci, o serie de dovezi de circumstanță, dar nimic concret. Dar lucrurile nu au rămas așa: Speriați de Bau-Baul ANAF, Ponta și Șova au comis greșeala fatală – au fabricat (așa cum zic acum cei de la DNA) niște rapoarte de activitate, care să probeze faptul că Ponta chiar a prestat pentru banii primiți. Dacă nu „apăreau” rapoartele alea, firma lui Șova risca o amendă de 1.000 RON de la inspectorii fiscului. Speriați de Bau-Bau, ei au evitat amenda, dar au comis la schimb – zic procurorii – o faptă penală, falsificând și antedatând rapoartele. Iar pentru asta care există deja dovezi și declarații de martori.
Și uite așa deveni Ponta, dintr-un răsfățat al sorții, care a încasat bani fără să se rupă cu munca, un prim ministru cu cheiță. Ca să vezi – ce poate face frica din om!

Actualitate

To Top