Exclusiv

Culisele victoriei înregistrate de femeia cu barbă, la Eurovision

Strategie și dezinformare:

Concursul Eurovision 2014 a fost câştigat de Conchita Wurst, o femeie cu barbă, sau, mai exact, un bărbat care pe scenă se îmbracă în haine de femeie. Comentariile ulterioare s-au axat pe două teme radical opuse: Unii au deplâns depravarea promovată prin intermediul Eurovision, iar alţii au salutat trimful toleranţei, în detrimentul prejudecăţilor şi al homofobiei.

Un articol de Răzvan Petre

Şi unii şi alţii s-au înselat, însă – succesul femeii-bărbat fiind nimic mai mult decât rezultatul unei politici de marketing şi PR foarte abile, care a reuşit să exploateze emoţiile umane, în folosul Conchitei, al staff-ului ei/lui şi nu în ultimul rând, în folosul Austriei. Vă prezentăm în continuare o selecţie de statistici şi evenimente recente cărora li s-a dat foarte puţină atenţie, şi care demonstrează de ce victoria austriacului nu a fost deloc întâmplătoare.
La polul opus s-a aflat echipa României, care a avut o prestaţie jenantă şi nu a reuşit să strângă voturi nici măcar de la aliaţii tradiţionali din Balcani, din cauza unui program de promovare… inexistent. Mai exact, Ovi şi Paula s-au promovat în Botoșani și Craiova, iar premierul Ponta a investit mii de euro pentru un „selfie” la Copenhaga. Singurul câștigător din această poveste a fost TVR, care a încasat venituri consistente din publicitate, deși practic a sabotat șansele României la Eurovision 2014. Conchita Wurst este produsul unei strategii de marketing. În spatele succesului din finala Eurovision stau luni întregi de pregătire minuţioasă. De la imaginea artistului, atent retuşată pentru maxim efect, la selectarea lui directă ca reprezentant (în Austria nu s-a votat cine să meargă la Copenhaga, ci s-a făcut un concurs de dosare) şi până la scandalurile întreţinute în jurul Conchitei, toate au contribuit la victoria din mai 2014. Cireaşa de pe tort a fost pusă de presupusa campanie dusă împotriva solistului în Rusia, care la o privire mai atentă se dovedește a fi doar o dezinformare grosolană. Dincolo de controverse şi declaraţii false rămâne succesul personal al artistului, precum şi promovarea și eventul profitul financiar acontat de Austria pentru la anul, când va organiza Eurovision 2015.

Sexul vinde?

Una din axiomele de marketing cele mai cunoscute este „Sex sells”, adică „sexul vinde (produsul)”. Chiar şi atunci când nu convinge, inserarea unui mesaj sexual într-o politică de marketing reuşeşte aproape garantat să atragă atenţia. De aici sumedenia de reclame cu conotaţii sexual-ambigue, deja clasicele reclame la Nivea în care femei cel puţin topless se freacă cu diverse produse de igienă ş.a. În cazul Eurovision 2014, acest principiu de marketing şi-a spus cuvântul. Cea mai bună expresie a acestui fapt este topul Social Buzz – al discutiilor purtate pe reţelele de socializare, pe marginea concursului. Agenţiile de monitorizare a acestor discuţii au plasat în top trei pe reprezentanţii Greciei (un boy-band format din trei băieţi frumoşi din ţara faimoasă pentru… băieţi frumoşi) şi pe reprezentantele Poloniei (nişte fete îmbrăcate sexy-porno, însoţite de alte fete costumate la fel şi care în loc de dansuri, practicau nişte mişcări cu tentă sexuală evidentă). Pe locul trei s-a clasat, oarecum surprinzător, reprezentanta Suediei. Însă, dacă luăm în considerare că vorbim despre o domnişoară cu fustă mini, blondă şi suedeză (vezi clişeul suedezelor blonde, impus încă din perioada „revoluţiei sexuale”), nimic nu e întâmplător. La mare distanţă înaintea aceştor competitori s-a clasat, bineînţeles, reprezentantul Austriei. El a adunat a noua parte din toate comentariile, fotografiile şi filmările distribuite pe Facebook şi Twitter, ceea ce e imens, dacă luăm în considerare că în finală au fost 26 de ţări (iar media a fost pe la 3%, faţă de 11% cât a adunat reprezentantul Austriei).
Dacă acest argument nu vi se pare suficient de puternic, iată cum s-au clasat pe reţelele de socializare Armenia şi Olanda (care au terminat pe locul 3, respectiv 2): Cu prestaţii sobre, reprezentanţii celor două ţări au avut doar 5% expunere, ocupând în clasamentul like-urilor locurile 9 şi 10.

Femeia cu cuc

Diferenţa dintre Polonia, care a obţinut pe reţelele de socializare scor dublu faţă de medie (aproape 8%) şi Austria, care a scos triplu (11%, faţă de media de 3-3,5%) a fost făcută de controversă. Dacă în 1998, Israelul a câştigat cu un transsexual (Dana International), acum Austria ne-a propus un travestit. Conotaţiile homosexuale şi fetişiste au fost accentuate de aspectul Conchitei care, prin abatere de la moda travesti, care presupune imitarea cât mai fidelă a aspectului feminin, a propus modelul femeii-bărbat. Deşi iniţial austriacul simula în apariţiile publice nişte sâni babani, „accesoriile” acestea au fost scoase din look-ul său la începutul lui 2014, pentru a accentua imaginea de femeie-bărbat. Mai mult, el şi-a desenat o ditamai barba (cum pilozitatea facială nu îl prea ajută, aceasta este suplimentată de folositea din plin a creionului dermatograf). (vezi foto cu Conchita în octombrie 2013, cu sâni, accesorii feminine şi barbă rară)
Probabil cea mai penibilă scamatorie din arsenalul interpretului austriac ţine de numele de scenă. Acesta combină un prenume exotic (Conchita) cu o aluzie la organul bărbătesc (Wurst înseamnă în germană Cârnat). Interpretul a declarat că alegerea ar fi legată de o expresie care înseamnă „e totuna pentru mine”, dar conotaţia sexuală e mult mai evidentă.

O alegere „inspirată”

Controversele din jurul Conchitei Cârnat au început odată cu selectarea lui ca reprezentant al Austriei. El a fost desemnat pentru această onoare în urma unui „concurs de dosare”. În 2012, cu ocazia preselecţiilor cu televoting, Conchita terminase pe locul 2, calificaţi pentru concursul internaţional fiind nişte rapperi cu cântecul sugestiv intitulat „Woki mit dein Popo” (Dă din fund). Băieţii cu popoul au eşuat lamentabil, clasându-se pe ultimul loc în seminifinale. Şi în 2013 povestea s-a repetat (penultimul loc în semifinale), aşa că televiziunea de stat a Austriei s-a sucit şi a decis ca în 2014 reprezentantul să fie ales direct de șefii televiziunii. Şi aşa a ajuns Conchita, care avea un cântec (dar şi o strategie victorioasă), la Copenhaga. La reuşita lui au contribuit din plin priceperea managerului şi susţinerea financiară consistentă.

Votul geopolitic

Aşa cum ştie deja toată lumea, la Eurovision se votează strategic. Pe baza strategiilor de vot s-a dezvoltat o ştiinţă specială – Eurovisionologia – care combină elemente de analiză matematică, statistică, sociologie şi teoria civilizaţiilor, cu rezultate pertinente ştiinţific. Studiile făcute pe comportamentul de vot la finalele Eurovision au evidenţiat dezvoltarea de-a lungul timpului a unor alianţe, cum ar fi „Imperiul viking” (ţările nordice, Irlanda, Islanda şi ţările baltice), “Crucea Malteză” (Malta, Italia, ţările din Marea Mediterană), sau „Pactul de la Varşovia” (Ucraina, Belarus, Rusia şi ţările satelit).
Conştientă de această realitate, echipa de imagine a Conchitei Wurst s-a axat pe acapararea voturilor din ţările neafiliate alianţelor. În lunile ce au precedat finala, interpretul austriac a susţinut un turneu de promovare. Au fost vizate în special Spania, Marea Britanie, Olanda şi Belgia (ţări care nu fac parte din nicio alianţă de vot) şi Letonia (care oscilează între nordici şi blocul ex-sovietic). Rezultatele s-au văzut: Spania, Olanda, Belgia şi Marea Britanie i-au dat 12 puncte, iar Letonia 6 puncte.

Psihologie inversă şi dezinformare mediatică

Cea mai tare şmecherie de imagine folosită de echipa Conchitului a fost manipularea prin internet şi utilizarea sentimentului anti-rusesc. În timp ce interpretul austriac făcea turul Europei cu un mesaj ce promova egalitatea în drepturi, indiferent de sex, etnie sau orientare sexuală, pe internet au apărut zvonuri privind presupuse presiuni ale Rusiei şi Belarusului pentru ca Wurst să fie eliminat din competiţie, sau măcar să fie cenzurat. În realitate, nicio autoritate din aceste state nu a întreprins nimic în acest sens (doar nu vă închipuiaţi că Putin nu poate să doarmă noaptea de frica Conchitei?)
În cazul Rusiei, a fost vorba de o petiţie ce a strâns online doar 400 de semnături, în numele Asociaţiei Părinţilor Ruşi de Pretutindeni (o asociaţie de care nu s-a mai auzit nimic nici înainte, nici după acest eveniment). Scrisoarea a fost postată pe un site internaţional de petiţii (ceea ce face destul de puţin probabil ca ea să fi fost iniţiată din Rusia). Se spune că iniţiativa ar fi fost trimisă televiziunii ruse, dar această informaţie nu a fost confirmată şi nu există nicio dovadă în acest sens.
Despre Belarus se ştie şi mai puţin. O petiţie ar fi fost adresată Ministerului Informaţiilor, anterior aceasta fiind promovată pe acelaşi site de petiţii – change.org. Textul este identic cu cel din Rusia, iar de promovarea lui s-a ocupat „Legiunea Alexander Lukasenko” (un ID de Facebook fals, ce preia numele preşedintelui bielorus).
Am accesat şi noi petiţia şi am semnat-o cu numele Motanul Vărgat, din Valea Seacă, România. După care am şters memoria cache a programului cu care accesăm paginile de internet şi… am votat din nou petiţia, fără ca acest lucru să fie împiedicat de site. De data aceasta, am folosit numele Artan Varachelian, care se legitimează cu adresa de mail Varan Arachelian @ dezvaluiri.ro. Petiţia este reprodusă pe change.org şi în faximil, dar este doar un text scris la computer, fără semnătură sau ştampilă. Ca o picanterie, notăm că, din cei peste 1.400 de oameni care ar fi susţinut-o, doar 10 au fost de acord să le fie afişat numele. Iar dintre ei, unul singur are vârsta utilizatorului tipic de internet, iar nu mai puţin de şase au vârste de peste 65 de ani – adevăraţi devoratori de interenet sexagenari!

De unde le-a venit ideea

Dacă încă nu v-ați convins că petițiile din Rusia și Belarus sunt făcături, vă oferim exemplul unei petiții autentice, pe același subiect. Aceasta a fost inițiată în Austria, imediat după anunțul că Conchita Wurst a fost selectat pentru a reprezenta țara la Eurovision. În câteva zile, campania „Anti-Wurst” – inițiată și promovată exclusiv pe Facebook, a adunat peste 32.000 de Like-uri. Semnatarii acestei petiții nu îl atacau pe Wurst pentru aspectul său, sau pentru presupusa sa orientare sexuală, ci denunțau modul netransparent în care ORF – televiziunea de stat austriacă – a organizat selecția reprezentantului, în spatele ușilor închise și fără a indica o listă de criterii. Campania începuse să capete proporții și multe voci au cerut oficial ca ORF să anuleze selecția și să organizeze un concurs cu televoting. Exact în acel moment, pe piața media au fost aruncate petițiile din Rusia și Belarus. Atenția a fost distrasă spre aceste noi scandaluri, iar campania Anti-Wurst, care risca mai nou să fie etichetată ca o manifestare de homofobie, s-a stins. Spre deosebire de petiția din Austria, care strânsese peste 30.000 de semnături în câteva zile, cele din Rusia și Belarus abia au reușit să strângă câteva sute, într-o lună – și acelea îndoielnice. Până în mai 2014, când am accesat-o noi, petiția din Belarus strânsese 1.400 de semnături, în șase luni de la inițiere.

Conchita mică răstoarnă Rusia Mare

Aşadar, presupusele acte de homofobie manifestă a regimurilor opresive din spaţiul ex-sovietic împotriva Conchitei Wurst sunt, mai degrabă, nişte dovezi fabricate. Odată zvonurile răspândite pe internet şi site-urile de socializare, echipa de imagine a solistului austriac le-a exploatat din plin, acestuia arogându-i-se un rol de militant pentru dreptate socială, un fel de Bono al homosexualilor.
Turneul de promovare a avut ca laitmotiv conceptul “Conchita – good / Putin – bad!”, iar solistul a dat, în răspuns la presupusele atacuri din Rusia şi Bielorus, o serie de declaraţii graţioase, în care spunea că el nu luptă împotriva Rusiei, ci pentru drepturile minorităţilor sexuale de pe Mapamond.
Alegerea Rusiei pentru postul de Babalau homofob nu e întâmplător. Momentan, sentimentele anti-ruseşti sunt la un maxim istoric, după evenimentele din Ucraina. De asemenea, Rusia a fost ţinta manifestanţiilor anti-homofobie şi pe timpul olimpiadei de la Sochi. Protestatarii au reproşat înăsprirea de către Kremlin a pedepselor pentru propaganda homosexuală către tineri, văzută ca un prim pas pe calea reincriminării homosexualităţii.
După câştigarea concursului, Conchita Wurst nu a scăpat ocazia pentru a lansa în premieră (acum că s-a văzut cu sacii-n căruţă) un atac direct împotriva lui Vladimir Putin. Protestele publice care au urmat acestui atac nu au făcut decât să dea şi mai multă credibilitate teoriei că Rusia e împotriva Conchitei. Punct ochit – punct lovit!

P.S.: Nu scăpați, mâine, un articol despre cum a reușit TVR să saboteze șansele de victorie ale reprezentanților României, și să își maximizeze profitul financiar de pe urma Eurovision 2014.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top