Profil de Primar

Comorile ascunse ale primilor creștini din Dobrogea

Paleo – creştinismul dobrogean, condamnat la uitare şi degradare

Basilicile paleo-creştine ale Tomisului, comori ignorate şi lăsate în părăsire, în jungla de asfalt a Constanţei moderne.
Nu se cunoaşte încă locaţia exactă a Episcopiei Metropolitane, instituţia care coordona creştinismul în întreaga Sciţie Minor.
Mormântul Pictat din Zona Zorile este „sugrumat” de clădirile moderne, dezvoltarea regiunii făcând imposibilă o viitoare valorificare turistică a monumentului. Bisericuţele de Cretă de la Basarabi nu pot fi puse în circuitul turistico-muzeal din cauza unor interese obscure.
Conservarea monumentelor paleo-creştine nu este făcută din cauza lipsei fondurilor, finalizarea proiectelor de acest gen fiind mereu blocată de birocraţie, de ignoranţă sau de interese meschine

Un articol de Cristian CEALERA

Basilicile uitate

Puţini constănţeni sunt conştienţi de comorile arheologice care ne înconjoară. În fiecare zi, într-o goană cotidiană specifică vremurilor moderne, paşii ne poartă printr-o junglă de asfalt, care ascunde încă numeroase comori. La câţiva metri sub pământ se ascund vestigii arheologice de o valoare inestimabilă. Din lipsă de bani, şi de spaţiu, ele nu au fost săpate şi dezvelite pentru conservare, ci doar identificate. Este şi cazul basilicilor paleo-creştine, răsfirate de-a lungul Zonei Oraşului Vechi. Două dintre ele, impresionante prin dimensiuni, se află între Bulevardul Fedinand şi strada Traian, ambele fiind ascunse însă în subsolurile unor blocuri de locuit (zona C-uri). Sub blocul C2 există astfel Basilica Mare, a cărei dimensiune a fost estimată la peste 45 de metri lungime, pe aproximativ 20 metri lăţime. De asemenea, în aceeaşi zonă se află Basilica Mică, de peste 35 de metri lungime. O alta (de sec.5-6 ) a fost identificată la intersecţia străzilor Dragoş Vodă – Mircea cel Bătrân, zona Hotelului Ibis şi este cea mai mare dintre toate, având o lungime estimată de 54 de metri, pe 23 de metri lăţime. Un alt lăcaş antic de cult este cel de la Colegiul Mihai Eminescu, din curtea interioară a instituţiei de învăţământ, un alt monument aflat mereu în pericol de degradare. Puţini dintre noi ştiu că în Zona Poarta 1, chiar lângă Vraja Mării, pământul mai ascunde o astfel de comoară creştină a vremurilor trecute. Basilica de secol 5 se află îngropată chiar sub sensul giratoriu, în vremea comuniştilor, (când se lucra la modernizarea zonei şi a liniilor de transport), luându-se această măsură inedită de conservare a sitului.

Unde este Basilica Mitropolitană?

De la începutul veacului al treilea, la Tomis a funcţionat o biserică episcopală. Se mai ştie cu certitudine că în secolul VI – d.H, Tomisul redevenise, graţie împăratului Iustinian, unul dintre cele mai mari oraşe ale Imperiului Roman de Răsărit. Acesta a fost şi motivul pentru care a fost desemnat ca sediu al Mitropoliei Sciţiei Minor, având în subordinea sa 14 episcopii, aflate pe teritoriul Dobrogei (n.r. unele dintre ele, în Cadrilaterul ce aparţine în prezent Bulgariei). Din păcate, Basilica Metroplitană a Tomisului nu a fost încă descoperită. De-a lungul timpului au existat numeroase controverse cu privire la locaţia acestui edificiu, inima paleo-creştinismului dobrogean. S-a vorbit un timp, (ca posibil sediu al Mitropoliei) despre Basilica Mare (cea de sub blocul C2) dar varianta nu a stat în picioare. S-a mai vehiculat ideea că lăcaşul de lângă Hotel Ibis ar fi putut fi sediul Mitropoliei, datorită faptului că este cea mai mare basilică, identificată la Constanţa. Nu este însă o certitudine, mai ales că, în Dobrogea secolelor 5-6, se ştie că existau şi biserici mai mari. Este cazul Basilicii Episcopale de la Histria, cea care avea peste 60 de metri lungime, pe 30 lăţime. În mod normal, Basilica Metropolitană trebuia să fie cel mai impozant lăcaş de cult, mult mai mare decât sediul unei Episcopii din teritoriu. Dezbaterile pe această temă continuă încă, dar este posibil să nu aflăm niciodată răspunsul la această întrebare. Motivul este unul simplu: nu se poate cerceta sistematic Basilica de la Ibis, fiind vorba despre o proprietate privată, unde nu s-a putut face decât conservare.

Primii creştini (Villa Rustica de la Cheia)

Istoria a consemnat numeroase cazuri de martiri în Dobrogea veacurilor 3-4 de după Hristos iar numele celor care s-au jertfit sub Cruce au dăinuit timp de peste o mie şi şase sute de ani. Nu se ştie însă mai nimic despre enoriaşii acelor vremuri. Tocmai din acest motiv, cazul de la Cheia este unul aparte. Aici a fost descoperită, la începutul anilor 2000 o villa rustica, edificiu aparţinând unui nobil bogat, care avea în proprietate şi o suprafaţă importantă de teren. S-a cercetat în hopuri (aşa cum se obişnuieşte în arheologia mioritică), neexistând mereu banii necesari pentru lucrări sistematice. Specialiştii constănţeni au aflat însă foarte multe lucruri. S-a stabilit astfel că edificiul de la Cheia a fost construit în primii ani ai secolului IV şi că, după o existenţă de aproximativ 70 de ani, a fost distrus în jurul anului 380. Este foarte clar că stăpânul acestei ville a fost creştin, întrucât în încăperile clădirii au fost găsite numeroase opaiţe sub formă de cruce. Erau vremuri mai liniştite pentru creştini, întrucât Imperiul era condus în acea perioadă de Constantin cel Mare (cel care a recunoscut creştinismul ca religie de stat în 313) şi de urmaşii acestuia.

O comoară părăsită (Mormântul pictat este în pericol)

Unul dintre cele mai interesante monumente antice ale Constanţei este, fără îndoială, Mormântul Pictat sau Cavoul Hypogeu, cum mai este el numit şi care se află în Zona Zorile, chiar în spatele Restaurantului Irish Pub. Edificiul descoperit în 1988 este deja celebru în întreaga Europă, datorită picturilor sale din interior (peretele de Nord), fresce de o mare frumuseţe şi care cuprind numeroase simboluri creştine. Este vorba despre o masă rituală, la care iau parte doi defuncţi, soţ şi soţie. În acest mormânt, datat secolul IV.d.H, s-au descoperit şase schelete, care, cu siguranţă, au aparţinut unor creştini. Mormântul Pictat a fost conservat, aşa cum s-a putut, dar niciodată nu au existat bani destui pentru ca el să fie scos în circuitul muzeal – turistic. S-au făcut numeroase proiecte, s-a vorbit despre tot felul de soluţii, s-au aşteptat bani de peste tot, dar de rezolvat, nu s-a rezolvat nimic. Cavoul nu poate fi vizitat şi pictura se degradează. Mai mult, monumentul este aproape sugrumat de construcţiile moderne din jur. Terenurile din apropierea sa au fost vândute şi în curând, aici se vor ridica blocuri sau alte clădiri, care vor pune în pericol orice eventuală şi viitoare restaurare a construcţiei.

Bisericuţele de cretă (Un proiect mereu amânat)

Un alt monument creştin, aflat în pericol continuu de degradare este Complexul Rupestru de la Basarabi. Bisericuţele de Cretă descoperite în 1957 sunt şi ele victimele sistemului actual, birocraţia şi ignoranţa autorităţilor, coroborată cu interesele meschine a unor particulari dornici de înavuţire, afectând iremediabil acest patrimoniu naţional. Restaurarea complexului monahal este un vis despre care vorbeşte toată lumea dar problema este departe de rezolvare. Amalia Manolescu Birciulescu (fiica arhitecţilor care au realizat planuri ale Complexului) solicită pentru aceste documente un milion de euro, deşi părinţii săi lucrau la acea vreme în slujba statului. Atitudinea sa tergiversează inutil încercările autorităţilor constănţene de a introduce Amsamblul în Circuitul Turistico-Muzeal. Se pune practic beţe în roate tentativei de realizare a unui Muzeu al Ansamblului Rupestru, un muzeu care ar aduce oraşul Murfatlar (fost Basarabi) pe harta turismului european. Cele două bisericuţe de la Basarabi şi chiliile lor săpate în cretă au o vechime de peste un mileniu, fiind oficial datate undeva în secolele 9-10 (există o inscripţie care menţionează anul 6500 de la facerea lumii, în speţă anul 992 dH) . Cercetările ulterioare au dus însă la o ipoteză foarte interesantă şi anume, aceea că a existat o primă etapă de locuire, undeva în perioada secolelor 4-6. La Basarabi se găsesc numeroase inscripţii cu caractere greceşti, chirilice sau glagolitice dar şi rune, folosite în special de popoarele nordice. Este posibil, ca la Basarabi să fi locuit, la un moment dat, şi vikingi convertiţi între timp la creştinism. Desenele de pe pereţii de cretă (cruci, imagini de oameni şi animale) dau o frumuseţe aparte unui monument, care merită un destin mult mai bun. O situaţie similară este cea de la Dumbrăveni, un alt complex monahal, datat iniţial în secolul X, dar unde s-a descoperit, într-un mormânt, o monedă de veac IV.

Sfinţi, martiri şi moaşte

În primele veacuri de după Hristos, în Sciţia Minor, numeroşi  creştini au fost victime ale persecuţiilor unui Imperiu Roman, care nu se hotărâse încă să accepte creştinismul. Astăzi, pe teritoriul judeţelor Constanţa şi Tulcea, avem numeroase biserici ce adăpostesc moaşte ale acestor mucenici. Celebri sunt preotul Epictet şi ucenicul său Astion, martirizaţi în cetatea Halmyris în anul 290. Moaştele lor au fost descoperite în anul 2001, în situl din apropierea localităţii tulcene Dunavăţ. La câţiva ani după martirizarea de la Halmyris, părinţii tânărului Astion au venit la Tomis, să îşi caute fiul şi au fost creştinaţi de Evanghelicus, primul episcop cunoscut al Sciţiei Minor. Un alt preot important al Tomisului este episcopul Bretanion. Se ştie că în anul 369, împăratul Flavius Valens a venit la Tomis şi a încercat să îl convingă pe Bretanion să îmbrăţişeze erezia ariană. Acesta a refuzat, l-a înfruntat pe împărat şi a părăsit biserica în care se aflau, fiind urmat de toţi enoriaşii, care veniseră în acea zi la slujbă. Revenind la martirii din Dobrogea primelor secole de creştinism, trebuie menţionaţi evident şi Sfinţii de la Niculiţel, Zotikos, Atalos, Philipos şi Khamasis, martirizaţi la Noviodunum (azi – Isaccea), în jurul anilor 303-304, în timpul împăratului Diocleţian. În aceeaşi basilică de la Niculiţel, unde au fost descoperiţi cei patru, se mai află şi moaştele a alţi doi martiri anonimi, ucişi de romani în timpul unei perioade de persecuţii împotriva creştinilor. De altfel, se ştie că la Noviodunum au fost martirizaţi, pe parcursul a 100 de ani, mai bine de 36 de creştini.  

Pământul Sfântului Andrei

Nu putem vorbi despre creştinism în Sciţia Minor, fără să pomenim numele Sfântului Andrei, „Cel dintâi chemat”. Se ştie că la mijlocul secolului I, apostolul lui Iisus Hristos „a vestit cuvântul Evangheliei sciţilor şi tracilor” Documentele antice ne spun că sorţii au decis ca Andrei să îşi ducă misiunea „printre greci şi barbari”, predicând în Pont, Tracia şi Sciţia. Se ştie că el a hirotonit un episcop la Odessos, oraşul grecesc din Nordul Mării Negre (azi Odessa, Ukraina). Legenda spune că, prin peregrinările sale din Sciţia, Sfântul Andrei s-a oprit în peştera de lângă Ion Corvin, unde s-a odihnit alături de ucenicii săi şi unde a săpat în stâncă o bisericuţă. Astăzi, pe acel loc se află deja celebra Biserică Sfântul Andrei, loc de pelerinaj pentru creştinii din întreaga ţară.

 

Actualitate

Director: Mihai Răzvan ROTARU (tel: 0723359775)
Redactor Șef: Ștefan Doru COPOȚ (tel: 0788032808)
Senior Editor: Răzvan PETRE (tel: 0788002941)
Redacția: Viviana MIHĂLȚEANU, Ștefan KOSTOFF, Adresa redacției: Constanța, Bd. Al. Lăpușneanu nr. 1, Casa de Cultură a Sindicatelor, biroul 4 Fax: +40 341 816 200
E-mail: [email protected]

Copyright © 2018 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

Dezvaluiri.ro nu își asumă răspunderea pentru comentariile postate de cititori și conținutul informațiilor preluate din alte publicații.
Dezvăluiri.ro are ISSN 1842-7978, este tipărit la Deasign Print- București Este posibil ca în urma schimbării site-ului, unele articole mai vechi să nu mai apară la data postării inițiale. Pentru a vedea data corectă a publicării, puteți accesa site-ul vechi la adresa http://wwwold.dezvaluiri.ro/

Copyright © 2019 Organizația de Investigații Jurnalistice. Toate drepturile rezervate.

To Top