Litoralul românesc

Cogealacul lui Cati Hristu, o comună bogată plină de oameni săraci, înconjurați de gunoaie și fără apă curentă

Cogealac, mai 2012. Un frumos panou cu stemele Uniunii Europene şi Guvernului României ţine să ne convingă că problema drumurilor din Cogealac a fost rezolvată încă din 2006. Chiar lângă el, drumul de intrare în comună e blocat de un morman de pământ, pe care două buldoexcavatoare îl tot răscolesc.  
Drumul este deviat pe o uliţă îngustă, plină de gropi, ce pare să se fi bucurat de asfalt, în vremuri pe care nimeni nu le mai ţine minte.
În centru, poţi să juri că te afli undeva în Kosovo, imediat după un bombardament: Gropi peste tot, strada primăriei blocată de o movilă de pietre. Chiar și clădirea primăriei stă să cadă, cu acoperișul găurit și planșeul de la intrare ce se va prăbuși într-o zi în capul vreunui nevinovat venit cu ceva treburi  la edilul șef.
Bate un vânt încăpățânat, care plimbă gunoaie în toate părțile, pe străzi și prin curțile oamenilor. Aflăm și cauza: peste tot, la marginile localității găsim munți pe gunoaie. Pesemne de-aia săracii oameni de la periferie și-au ridicat garduri înalte de plasă: vor ca din grădini să recolteze legume, şi nu gunoaie! Aflăm de la localnici că de ceva timp nici măcar apă nu mai au.

Un articol de Mihai Razvan ROTARU

 

Aceasta este comuna lui Cati Hristu, ajuns celebru pentru dosarele penale pe care le are, din cauza cărora a făcut o vizită şi pe la puşcărie.
O localitate bogată, din secolul XXI, în care uriaşii stâlpi eolieni învârt milioane de euro, dar şi o localitate din Evul Mediu, în care primarul îi ţine pe oameni legaţi de el aruncându-le pâine.

În satul Râmnicul de Jos, oile pasc printre gunoaie

Drumul spre satul Râmnicu de Jos ( sat aparținător cumnei Cogealac) este o adevărată aventură de off-road. Ai nevoie de o mașină bună și de nervi foarte tari. În sat găsim câteva platforme pentru pubele de gunoi. Pubele care nu au mai ajuns niciodată aici. La una dintre ele, hoții au furat și gardul de metal și l-au dus la fier vechi. În lipsa pubelelor, gunoiul zace aruncat pe câmp, lângă șosea. Aici, printre peturi și celofane, pasc oile ce au dus faima acestei comune foarte departe. Câțiva ciobani
ne întreabă de ce facem poze și le răspundem că încercăm să aflăm dacă Cogealacul are sau nu primar. „Are, cum să nu aibă, dar a uitat de noi. Aici suntem rupţi de lume. Autobuzul vine o dată pe zi, uitaţi-vă ce drum e până la Râmnicu de Sus. Mai bun e drumul de pământ, pe unde mergem cu căruţele. Când nu plouă, mulţi o iau cu maşina pe acolo”.
Mergem până în sat pe aşa-zisul drum de asfalt şi ne întoarcem pe cel de pământ şi cronometrăm: 45 de minute pe asfalt, 7 minute pe pământ. Pe o distanță de doar 3 kilometri!
La Râmnicu de Sus, aceiaşi munţi de gunoaie sufocă satul.

Cati Hristu a cheltuit degeaba 800.000 euro pentru problema gunoiului

La întoarcerea în Cogealac, ne oprim la modernul centru de colectare a deşeurilor, realizat tot cu fonduri europene și guvernamentale. În curte, câteva clădiri noi şi două autoutilitare de gunoi, despre care am aflat că stau degeaba. În afara gardului, munţi de gunoaie şi căruţe. Proiectul este intitulat pompos: „Implementarea unui sistem integrat de gestionare a deșeurilor la nivelul comunei Cogealac”, cu o valoare de aproape 800.000 euro. Te întrebi cine pe cine a păcălit în această afacere: Guvernul României a păcălit Uniunea Europeană sau Cati Hristu a păcălit și Guvernul (care a cofinanțat proiectul) și UE (care a dat majoritatea banilor) și pe cetățeni (care plătesc serviciul de gunoi și trăiesc între munți de deșeuri care, atunci când bate vântul, își iau zborul și le aterizează în curți și pe străzi).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

                          

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Actualitate

To Top