Perioada de pana la 1937 trebuie inteleasa in contextul istoric si socio-politic de dupa Primul Razboi Mondial, ceea ce impune impartirea ei in doua sub-etape mari: prima, aceea a unui nationalism de aparare si a doua aflata sub influenta curentelor politice europene de orientare fascista.
Un articol de CONSTANTIN LAMUREANU
Referitor la prima perioada, amintirile lui Corneliu Zelea Codreanu sunt – cu aproximatie – relevante:
“In primavara anului 1919, iata-ne adunati intr-o dupa-amiaza in padurea Dobrina care sta de straja pe inaltimile din jurul Husului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a. Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi viata noastra abia inmugurea.”
Am subliniat si aici si in continuare sintagmele care scot in evidenta romantismul actiunii intreprinse de studentii adunati la padurea Dobrina. Semnificativ este faptul ca aceste randuri (“Pentru Legionari”) sunt scrie de Codreanu 17 ani mai tarziu, la Carmen Sylva, cind nici varsta lui, nici limbajul epocii nu le mai justificau. Motivul sta in aceea ca, in intreaga ei istorie, Miscarea Legionara – inclusiv in perioada ei de exil, mai putin incercarile de batranete ale lui Horia Sima de a da un caracter stiintific scrierilor sale – foloseste sintagme ce apeleaza la pseudo-sensibilitatea romaneasca fata de idealurile tineretii si ale istoriei, de cele mai multe ori, bine coafate.
“ Ce facem daca vin bolsevicii peste noi?”
Este argumentul nationalismului de aparare ce caracterizeaza perioada. Toata propaganda legionara va avea in prima ei etapa un profund caracter anti-bolsevic si antisemit, de aparare. Abia in a doua ei perioada are sa treaca la atacarea directa a institutiilor statului, inclusiv la atacarea Coroanei, toate facute responsabile de presupusul dezastru al tarii.
Pentru acest moment putem enumera cateva exemple de documente cu caracter propagandistic ce ilustraza intentiile de bolsevizare a Romaniei.
“Dragi tovarasi,
…. Consideram ca momentul actual politic si cel social instabil este deosebit de favorabil, atat pe plan intern, cit si extern, pentru a incepe, in Romania, lupta finala… (Petrograd, 15 dec.1917)” , Scrisoare expediata de catre Mihail Gheorghiu Bujor, Comitetului Politic Central al P.S.D. Rus – arhiva de partid din Leningrad, fond 1, dos.nr.1, pach.nr.2, ed.hr.17, f.1)
“MANIFEST. PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN ROMANIA. Noi, poporul roman social-democrat revolutionar, dimpreuna cu intreaga armata si flota rusa am declarat razboiul sfant regelui Ferdinand si oligarhiei romane, pentru detronarea regelui Ferdinand si dezrobirea scumpului popor roman” (BAR, Arhiva Istorica, cota A-II-21, inv.nr.1383)
“Muncitori… revolutia rusa sa ne fie pilda si model, Romania trebuie sa fie o Republica Socialista… traiasca Republica Romana!… sfatul Muncitorilor si Soldatilor Maximalisti”, 1920 (BAR, Arhiva Istorica, cota A-II-5, inv.nr.15)
Si exemplele pot continua. La ele se adauga pericolul amenintarii cu invazia facuta de Rusia Sovietica si Ungaria Socialista. Sa ne intoarcem la Codreanu si la nationlismul sau de aparare al primei etape.
“Parerea mea, asupra careia au cazut si ceilalti de acord, era aceasta: daca armata bolsevica va trece Nistrul si apoi Prutul ajungand sa incalce si locurile noastre, noi sa nu ne supunem, ci sa ne retragem cu totii in padure inarmati. Aici sa organizam un centru de actiune si de rezistenta romaneasca, si prin lovituri date cu maiestrie sa zdruncinam inamicul, sa mentinem o stare de spirit de neaplecare, si sa intretinem o scanteie de nadejde in mijlocul masei romanesti din sate si orase. Am depus cu totii juramant in mijlocul padurii seculare. Era aceasta padure un colt al acelui vestit codru al Tigheciului, pe cararile caruia, in decursul istoriei Moldovei, multi dusmani isi gasisera moartea. Am hotarat sa ne procuram arme si munitii, sa pastram un secret desavarsit, sa facem recunoasteri si exercitii de lupta in padure si sa gasim o forma care sa mascheze intentia noastra.Forma am gasit-o usor si in scurt timp am pus-o in practica: o societate cultural-nationala a elevilor liceului din Husi, careia i-am dat numele: "Mihail Kogalniceanu".
Iata ca pana si forma de lupta are un caracter romantic si adolescentin: o asociatie cultural-nationala a elevilor.
“Ea a fost aprobata de directiunea liceului. Au inceput sezatori si conferinte in oras. In public tratam obisnuitele subiecte, dar in padure faceam exercitii de lupta.”
Stilul de a avea doua limbaje ale actiunii are sa fie pastrat pe intreaga istorie a Miscarii Legionare, inclusiv in incercarile cotemporane de revigorare ale ei: la suprafata o asociatie cu caracter cultural, sub umbrela ei o actiune cu caracter politic.
“ Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile incat in vreo doua saptamani ne adunasem tot ce ne trebuia.Era in timpul acela o stare de haos in tara, pe care noi desi copii, abia trecuti de 18 ani, o intelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revolutiei bolsevice care se desfasura in toiul ei la cativa pasi de noi. Taranimea din instinct se opunea acestui val distrugator, dar complect dezorganizata, nu prezenta o posibilitate serioasa de rezistenta. Muncitorimea insa aluneca vertiginos spre comunism, intretinuta sistematic in cultul acestor idei, de presa jidaneasca, si in general de toata jidanimea oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, in raza sa de actiune, era un agent al acestor idei revolutionare anti-romanesti.”
Acuzele la populatia evreiasca, facute grosso modo, apar in gandirea lui Codreanu ceva mai tarziu decat momentul descris.Ne aflam acum la momentul scrierii, pe malul marii, in 1936.
“Romanii intelectuali erau indecisi, aparatul de stat dezorganizat. Din moment in moment, te puteai astepta, fie la o izbucnire interna a unor elemente organizate si decise, fie la o navalire de peste Nistru. Aceasta actiune externa coordonata cu aceea a bandelor iudeo-comuniste din interior, care, napustindu-se asupra noastra, distrugand podurile si aruncand in aer depozitele de munitii, ar fi hotarat de soarta noastra ca neam. In atari imprejurari, framantati de ganduri si tremurand de grija vietii si libertatii tarii noastre abia unita, in urma unui greu razboi, a incoltit in mintea noastra de tineri ideea unei actiuni care ne-a adus la juramantul din padurea Dobrinei Facusem cinci ani de liceu militar la Manastirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul si sub ochiul cercetator al lui Nicolae Filipescu. De altfel, educatia militara de la Manastirea ma va urmari toata viata. Ordinea, disciplina si ierarhia turnate la o varsta frageda in sangele meu, alaturi de sentimentul demnitatii ostasesti, vor forma un fir rosu de-a lungul intregii mele activitati viitoare.Tot aici am fost invatat sa vorbesc putin, fapt care mai tarziu ma va duce la ura contra vorbariei si a spiritului retoric. Aici am invatat sa-mi placa transeea si sa dispretuiesc salonul.
Intr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plangand si inchinandu-se, mi-a spus: "Scoala, ca trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August 1916, Sfanta Maria. Am inteles ca s-a decretat mobilizarea si ca in acel moment armata romana a trecut muntii.
Cuprins de emotie, imi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acasa dupa tatal meu, impins de dorul de a fi si eu printre luptatorii de pe front. In sfarsit, dupa multe peripetii, am ajuns la acelasi regiment in care era si tatal meu comandant de companie… Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavand decat 17 ani, comandantul regimentului a refuzat sa ma primeasca voluntar……De aceea educatia ostaseasca si sangele din vine imprimau actiunii de la Dobrina – naiva ca manifestare – o nota de seriozitate pe care varsta noastra frageda n-ar fi presupus-o.”
Tangoul dansat cu miscarea comunista aparea inca din discursurile parlamentare ale Capitanului:
„E rau ca nenorocitii de muncitori au iesit in strada, dar e mai rau si de ei si de neamul nostru, daca in fata nedreptatii strigatoare la cer, n-ar iesi, ci si-ar pleca capul resemnati in jug, lasand tara pe mana unor politicieni exploatatori.
……………………………
Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: D-le presedinte, d-lor deputati, in numele gruparii din care fac parte cer ca, alaturi de ancheta pe care este normal sa o faca autoritatile in drept, sa se faca si o ancheta parlamentara, compusa din reprezentanti ai diferitelor grupari politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentru ca ma indoiesc de exactitatea afirmatiunilor facute de d-l Ministru de Interne; ma indoiesc pentru un motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci cand studentimea romana, nationalista si crestina, mergea sa depuna o cruce la mormantul eroului necunoscut, Siguranta Statului a dat informatia, intr-o foaie din capitala, ca acea actiune a fost pusa la cale si subventionata de Moscova.
Daca tot asa de verosimila este si informatia pe care d-voastra o aveti in afacerea de la Grivita, atunci inteleg foarte bine , cata dreptate aveti ca sa luati masuri de asemenea natura, ca cele pe care le-asi luat ieri si azi. (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu)
In al doilea rand, tin sa afirm ca mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt din aceasta tara, nu ne este frica de comunism sau de bolsevism. Noua ne este frica de altceva, de faptul ca oamenii de la aceste ateliere nu au ce manca; le este foame. (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu)
Unii din acei muncitori au 1.000 lei pe luna si au 5, 6, 7 copii.
Dl. Dr. N. Lupu: Asa este.
Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Avand cinci, sase, sapte copii, aceasta leafa nu le ajunge nici macar pentru painea de toate zilele.Mie, in al doilea rand, mi-e frica si de altceva: de setea de dreptate Atunci, d-voastra va trebui sa satisfaceti acestea doua: foamea si setea de dreptate, (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu) si va fi ordine deplina in aceasta tara.”
(Sedinta de joi, 16 februarie 1933,
M.O. 41 din 23 februarie 1933)”
Lupu: Foarte bine.”
Asa se va intampla ca Victor Dusa secretar al PNT sa devina mambru marcant al PCR primul prefect comunist al Dobrogei si – in acelasi timp – sotul Janei Dusa, fost membru marcant legionar.
Dar despre asta, data viitoare!
“In primavara anului 1919, iata-ne adunati intr-o dupa-amiaza in padurea Dobrina care sta de straja pe inaltimile din jurul Husului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a. Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problema grava, desi viata noastra abia inmugurea.”
Am subliniat si aici si in continuare sintagmele care scot in evidenta romantismul actiunii intreprinse de studentii adunati la padurea Dobrina. Semnificativ este faptul ca aceste randuri (“Pentru Legionari”) sunt scrie de Codreanu 17 ani mai tarziu, la Carmen Sylva, cind nici varsta lui, nici limbajul epocii nu le mai justificau. Motivul sta in aceea ca, in intreaga ei istorie, Miscarea Legionara – inclusiv in perioada ei de exil, mai putin incercarile de batranete ale lui Horia Sima de a da un caracter stiintific scrierilor sale – foloseste sintagme ce apeleaza la pseudo-sensibilitatea romaneasca fata de idealurile tineretii si ale istoriei, de cele mai multe ori, bine coafate.
“ Ce facem daca vin bolsevicii peste noi?”
Este argumentul nationalismului de aparare ce caracterizeaza perioada. Toata propaganda legionara va avea in prima ei etapa un profund caracter anti-bolsevic si antisemit, de aparare. Abia in a doua ei perioada are sa treaca la atacarea directa a institutiilor statului, inclusiv la atacarea Coroanei, toate facute responsabile de presupusul dezastru al tarii.
Pentru acest moment putem enumera cateva exemple de documente cu caracter propagandistic ce ilustraza intentiile de bolsevizare a Romaniei.
“Dragi tovarasi,
…. Consideram ca momentul actual politic si cel social instabil este deosebit de favorabil, atat pe plan intern, cit si extern, pentru a incepe, in Romania, lupta finala… (Petrograd, 15 dec.1917)” , Scrisoare expediata de catre Mihail Gheorghiu Bujor, Comitetului Politic Central al P.S.D. Rus – arhiva de partid din Leningrad, fond 1, dos.nr.1, pach.nr.2, ed.hr.17, f.1)
“MANIFEST. PARTIDUL SOCIAL-DEMOCRAT DIN ROMANIA. Noi, poporul roman social-democrat revolutionar, dimpreuna cu intreaga armata si flota rusa am declarat razboiul sfant regelui Ferdinand si oligarhiei romane, pentru detronarea regelui Ferdinand si dezrobirea scumpului popor roman” (BAR, Arhiva Istorica, cota A-II-21, inv.nr.1383)
“Muncitori… revolutia rusa sa ne fie pilda si model, Romania trebuie sa fie o Republica Socialista… traiasca Republica Romana!… sfatul Muncitorilor si Soldatilor Maximalisti”, 1920 (BAR, Arhiva Istorica, cota A-II-5, inv.nr.15)
Si exemplele pot continua. La ele se adauga pericolul amenintarii cu invazia facuta de Rusia Sovietica si Ungaria Socialista. Sa ne intoarcem la Codreanu si la nationlismul sau de aparare al primei etape.
“Parerea mea, asupra careia au cazut si ceilalti de acord, era aceasta: daca armata bolsevica va trece Nistrul si apoi Prutul ajungand sa incalce si locurile noastre, noi sa nu ne supunem, ci sa ne retragem cu totii in padure inarmati. Aici sa organizam un centru de actiune si de rezistenta romaneasca, si prin lovituri date cu maiestrie sa zdruncinam inamicul, sa mentinem o stare de spirit de neaplecare, si sa intretinem o scanteie de nadejde in mijlocul masei romanesti din sate si orase. Am depus cu totii juramant in mijlocul padurii seculare. Era aceasta padure un colt al acelui vestit codru al Tigheciului, pe cararile caruia, in decursul istoriei Moldovei, multi dusmani isi gasisera moartea. Am hotarat sa ne procuram arme si munitii, sa pastram un secret desavarsit, sa facem recunoasteri si exercitii de lupta in padure si sa gasim o forma care sa mascheze intentia noastra.Forma am gasit-o usor si in scurt timp am pus-o in practica: o societate cultural-nationala a elevilor liceului din Husi, careia i-am dat numele: "Mihail Kogalniceanu".
Iata ca pana si forma de lupta are un caracter romantic si adolescentin: o asociatie cultural-nationala a elevilor.
“Ea a fost aprobata de directiunea liceului. Au inceput sezatori si conferinte in oras. In public tratam obisnuitele subiecte, dar in padure faceam exercitii de lupta.”
Stilul de a avea doua limbaje ale actiunii are sa fie pastrat pe intreaga istorie a Miscarii Legionare, inclusiv in incercarile cotemporane de revigorare ale ei: la suprafata o asociatie cu caracter cultural, sub umbrela ei o actiune cu caracter politic.
“ Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile incat in vreo doua saptamani ne adunasem tot ce ne trebuia.Era in timpul acela o stare de haos in tara, pe care noi desi copii, abia trecuti de 18 ani, o intelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revolutiei bolsevice care se desfasura in toiul ei la cativa pasi de noi. Taranimea din instinct se opunea acestui val distrugator, dar complect dezorganizata, nu prezenta o posibilitate serioasa de rezistenta. Muncitorimea insa aluneca vertiginos spre comunism, intretinuta sistematic in cultul acestor idei, de presa jidaneasca, si in general de toata jidanimea oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, in raza sa de actiune, era un agent al acestor idei revolutionare anti-romanesti.”
Acuzele la populatia evreiasca, facute grosso modo, apar in gandirea lui Codreanu ceva mai tarziu decat momentul descris.Ne aflam acum la momentul scrierii, pe malul marii, in 1936.
“Romanii intelectuali erau indecisi, aparatul de stat dezorganizat. Din moment in moment, te puteai astepta, fie la o izbucnire interna a unor elemente organizate si decise, fie la o navalire de peste Nistru. Aceasta actiune externa coordonata cu aceea a bandelor iudeo-comuniste din interior, care, napustindu-se asupra noastra, distrugand podurile si aruncand in aer depozitele de munitii, ar fi hotarat de soarta noastra ca neam. In atari imprejurari, framantati de ganduri si tremurand de grija vietii si libertatii tarii noastre abia unita, in urma unui greu razboi, a incoltit in mintea noastra de tineri ideea unei actiuni care ne-a adus la juramantul din padurea Dobrinei Facusem cinci ani de liceu militar la Manastirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul si sub ochiul cercetator al lui Nicolae Filipescu. De altfel, educatia militara de la Manastirea ma va urmari toata viata. Ordinea, disciplina si ierarhia turnate la o varsta frageda in sangele meu, alaturi de sentimentul demnitatii ostasesti, vor forma un fir rosu de-a lungul intregii mele activitati viitoare.Tot aici am fost invatat sa vorbesc putin, fapt care mai tarziu ma va duce la ura contra vorbariei si a spiritului retoric. Aici am invatat sa-mi placa transeea si sa dispretuiesc salonul.
Intr-o noapte m-a trezit din somn mama mea care, plangand si inchinandu-se, mi-a spus: "Scoala, ca trag clopotele la toate bisericile". Era 15 August 1916, Sfanta Maria. Am inteles ca s-a decretat mobilizarea si ca in acel moment armata romana a trecut muntii.
Cuprins de emotie, imi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acasa dupa tatal meu, impins de dorul de a fi si eu printre luptatorii de pe front. In sfarsit, dupa multe peripetii, am ajuns la acelasi regiment in care era si tatal meu comandant de companie… Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavand decat 17 ani, comandantul regimentului a refuzat sa ma primeasca voluntar……De aceea educatia ostaseasca si sangele din vine imprimau actiunii de la Dobrina – naiva ca manifestare – o nota de seriozitate pe care varsta noastra frageda n-ar fi presupus-o.”
Tangoul dansat cu miscarea comunista aparea inca din discursurile parlamentare ale Capitanului:
„E rau ca nenorocitii de muncitori au iesit in strada, dar e mai rau si de ei si de neamul nostru, daca in fata nedreptatii strigatoare la cer, n-ar iesi, ci si-ar pleca capul resemnati in jug, lasand tara pe mana unor politicieni exploatatori.
……………………………
Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: D-le presedinte, d-lor deputati, in numele gruparii din care fac parte cer ca, alaturi de ancheta pe care este normal sa o faca autoritatile in drept, sa se faca si o ancheta parlamentara, compusa din reprezentanti ai diferitelor grupari politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentru ca ma indoiesc de exactitatea afirmatiunilor facute de d-l Ministru de Interne; ma indoiesc pentru un motiv bine determinat. La 24 ianuarie, atunci cand studentimea romana, nationalista si crestina, mergea sa depuna o cruce la mormantul eroului necunoscut, Siguranta Statului a dat informatia, intr-o foaie din capitala, ca acea actiune a fost pusa la cale si subventionata de Moscova.
Daca tot asa de verosimila este si informatia pe care d-voastra o aveti in afacerea de la Grivita, atunci inteleg foarte bine , cata dreptate aveti ca sa luati masuri de asemenea natura, ca cele pe care le-asi luat ieri si azi. (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu)
In al doilea rand, tin sa afirm ca mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt din aceasta tara, nu ne este frica de comunism sau de bolsevism. Noua ne este frica de altceva, de faptul ca oamenii de la aceste ateliere nu au ce manca; le este foame. (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu)
Unii din acei muncitori au 1.000 lei pe luna si au 5, 6, 7 copii.
Dl. Dr. N. Lupu: Asa este.
Dl. Corneliu I. Zelea Codreanu: Avand cinci, sase, sapte copii, aceasta leafa nu le ajunge nici macar pentru painea de toate zilele.Mie, in al doilea rand, mi-e frica si de altceva: de setea de dreptate Atunci, d-voastra va trebui sa satisfaceti acestea doua: foamea si setea de dreptate, (Aplauze pe bancile „Garzii de Fier” si ale Partidului Taranesc Dr. Lupu) si va fi ordine deplina in aceasta tara.”
(Sedinta de joi, 16 februarie 1933,
M.O. 41 din 23 februarie 1933)”
Lupu: Foarte bine.”
Asa se va intampla ca Victor Dusa secretar al PNT sa devina mambru marcant al PCR primul prefect comunist al Dobrogei si – in acelasi timp – sotul Janei Dusa, fost membru marcant legionar.
Dar despre asta, data viitoare!
