Consiliul European

Cine seamănă Gâdea, nu va culege în veci Tucă

Unul din momentele cele mai confuze ale jurnalismului românesc a avut loc, în urmă cu câţiva ani, pe platoul ştirilor de la Antena 1. Oamenii de la Jurnalul făcuseră o anchetă profesionistă pe tema firmelor care importaseră în România pui cu aviară, iar redactorul şef al publicaţiei (Marius Tucă) fusese chemat să prezinte cazul. Însă, Mândruţă – port-stindardul Antenelor, pe vremea aceea – avea altă temă: Să demonstreze implicarea „portocaliilor” şi a „serviciilor secrete – slugile lui Băsescu” în această poveste. Scena următoare nu a avut istoric – Marius Tucă, supărat că ancheta jurnalistică a fost trunchiată şi pervertită (în detrimentul gogoşilor inventate la departamentul Ştiri) l-a luat la rost pe Mândruţă. A dat de pământ (metaforic) cu prezentatorul, pe care l-a acuzat că umblă cu minciunele şi că îi lipsesc noţiuni de bază în materie de jurnalism.
Anii au trecut. Marius Tucă a fost retras pe o linie moartă, apoi a dispărut de tot din peisaj. În schimb, Antenele lui Voiculescu au devenit mai importante pe piaţa media. În prim-plan au fost propulsate noi persoaneje – Badea, Gâdea etc. – care au ajuns să fie nu doar printre cele mai influente din mass-media românească, ci şi printre cele mai bine recompensate financiar.

Un editorial de Răzvan PETRE

Vara lui 2012. Campanie pentru demiterea preşedintelui. Antenele, în prima linie a războiului informaţional. Conducând asaltul, generalul Gâdea. Dar, vai!, armata a plecat la război fără muniţie. În aşteptarea raportelor de audit al guvenărilor precedente (care nu prea au mai venit deloc), oamenii din studiourile Antenei aruncă în Băsescu şi ai lui cu ce au la îndemână. Pe ultima sută de metri, când, tradiţional, sunt lansate bombele grele, tot ce au mai bun de pus pe tapet e povestea cu Vila Dante, o abureală leşinată, pe care nici măcar soborul de „analişti” de pe platourile televiziunii nu o poate transforma într-o ştire de senzaţie.
Episodul 2: Asalt împotriva popularităţii crescânde a lui Mihai Răzvan Ungureanu. Actul 1 – deodorantul cumpărat din sudoarea poporului. Chin şi ignete, creiere încordate pe platoul Antena 3, în încercarea disperată de a transforma o banală cheltuială de protocol, de doi bani (şi ca valoare, şi ca subiect de presă), într-un mare afront adus cetăţeanului plătitor de taxe. O altă poveste dezumflată – căci nicăieri în lume un şef de stat sau de guvern nu opreşte avionul de la decolare, pentru a da iama în duty-free să îşi ia deo, spumă de ras şi lame de ciunga (de treburile astea se ocupă personalul administrativ, care decontează totul la Protocol).
Venind cu genul ăsta de povestioare, Antenele riscă să cadă în ridicol şi să piardă audienţă. Şi mai rău, riscă să nu îşi atingă scopul – erodarea prestigiului anumitor personaje politice, până la punctul în care acestea să poată fi „reciclate” fără mare deranj. Dar, dacă e să spunem lucrurilor pe nume, la Antene nici nu s-ar putea face mai mult. După ani buni în care artiştii de platou au fost promovaţi, în detrimentul jurnaliştilor de meserie, nu trebuie să ne mire că nu mai are cine să vină cu o poveste nouă.
Şi de astfel de poveşti, să fim sănătoşi, ar fi loc berechet. După ani buni la Putere, şi cel mai sfânt guvern face ceva-cumva ilegal, sau măcar imoral. Pentru ca reţeta să fie completă, ar mai trebui 5-10 ziarişti isteţi şi experimentaţi, care să scoată gunoiul de sub preş. Dar, când înlocuieşti jurnaliştii cu pastori adventist, rişti să descoperi că redacţia se populează cu enoriaşi.

Actualitate

To Top