Despre câinii maidanezi s-a vorbit şi se va mai vorbi mult luna aceasta. Subiectul a bătut în popularitate orice: politicieni, mondeni, oameni de televiziune şi de presă scrisă, băgători de seamă, artişti, specialişti şi nespecialişti, toţi se înghesuie să ne prezinte planurile lor, ideile lor, sau măcar umila lor părere. Se discută proiecte, se propun legi, dar nimeni nu spune lucrul cel mai important: Nu se va face nimic. Să facem un mic calcul: În zilele imediat următoare tragicului eveniment, hingherii bucureşteni, cu presa după ei, au raportat 31 de câini pe zi. Fără atenţia mass media probabil ar fi “produs” doar vreo 20. Dacă luăm în considerare sâmbetele, duminicile şi sărbătorile legale, faptul că iarna nu-i ca vara ş.a.m.d., evoluăm spre o medie de 15 câini pe zi. Ca să se vadă o diferenţă, Oprescu ar trebui să dubleze numărul hingherilor (plus dotările lor – maşini, cuşti etc.) Asta ar presupune, din start, o investiţie de vreo 0,5 milioane de euro. Rezultatul (strict statistic) ar fi de 30 câini/zi.
Un articol de Răzvan PETRE
La o populaţie de 50.000 de maidanezi (majoritatea surselor spun că cifra reală a câinilor din Bucureşti este mai mare), le-ar trebui vreo 5 ani să îi prindă pe toţi. Dacă luăm în calcul că aceştia se reproduc, orizontul de timp se lungeşte undeva la 10 ani. Primii vor cădea pradă căţeii, câinii bătrâni şi bolnavi. Vor rămâne cei în putere, cei isteţi, care vor fi prinsi greu, greu de tot. Câinii dintre blocuri vor pica uşor, cei din parcuri şi de pe maidane se vor topi în boscheţi şi vecinătăţi. Prin suburbiile rurale, vor dispărea prin garduri. Din aceste locuri şi casele în care miloşii îi vor ascunde până trece urgia, ei se vor întoarce să reia în stăpânire oraşele.
Ca să poată rezolva câinilor (nu mâine, ci într-un timp rezonabil de 1-2 ani), primăria Bucureştilor ar trebui să investească vreo 10 milioane de euro, doar pentru capturare, plus ucidere pe loc prin clasica lovitură cu lopata, fără bătăi de cap şi fără cheltuieli cu hrană, adăpost, injecţie letală etc. Nu e mult pentru un oraş de talia Capitalei, dar tot face cât asfaltarea unui bulevard de la un cap la celălalt. Nici nu e de mirare că primarul Oprescu nu s-a grăbit să anunțe un termen pentru finalizarea operațiunii “maidanezul” – pentru că dincolo de promisiunile guvernanților, el, ca primar, trebuie să găsească fonduri ca să le transforme în realitate.
Situaţia se complică în cazul celorlalte zone ale Patriei, multe dintre ele aflate în buza falimentului. Pentru un oraş mare, 5 milioane de euro pică greu la un buget care abia iese tanda pe manda. Pentru oraşe mici şi comune, care oricum depind de ajutor de la Guvern şi Consilii Judeţene pentru plata salariilor, alocarea a sute de mii de euro, sau crearea de la zero a unui serviciu de ecarisaj ţine de zona SF-ului. Doar un singur hingher, platit cu salariu minim, presupune cheltuieli de 10.000 RON pe an. Dotarea lui, crearea unui adăpost pentru câini, plata contribuțiilor sociale, a sporurilor de muncă riscantă, a vaccinurilor ș.a.m.d. duce cheltuielile la 20.000 RON/an minim. Ori, în Județul Constanța, jumătate din comune au buget până în 200.000 RON/an…
Cine îşi închipuie că maidanezii vor dispărea peste noapte, se înşală. Asta pentru că, şi de ar exista bani, ei nu ar putea fi daţi pe lichidarea patrupedelor, pentru că nu au fost prinşi în bugete. Trebuie rectificări, trebuie alocate zeci-sute de milioane de euro de la Guvern.
O lege de ochii publicului
Legea promovată săptămâna aceasta în Parlament nu este un proiect nou. Trecută prin Legislativ în 2011, ea a fost atacată la Curtea Constituțională de PSD și PNL. Din zecile de argumente ale contestației, unul singur a stat în picioare – acela că nu se preciza clar când și cum să se recurgă la eutanasiere – dar acest lucru a fost suficient pentru ca legea să fie respinsă. Pentru a da impresia că se mișcă repede, parlamentarii USL nu au mai făcut o lege nouă (care ar fi trebuit să treacă printr-un îndelungat proces de consultare și verificare), ci au promovat exact proiectul pe care l-au trântit în decembrie 2011. Exceptând articolul privind eutanasierea maidanezilor, “noua” lege este copie xerox după cea promovată de guvernul Boc. Șansele de rezolvare a problemei câinilor fără stăpân sunt dinamitate încă de la articolul 1, unde se scrie că “în termen de 60 de zile Cosiliile Locale au obligația de a organiza serviciu de ecarisaj”. Mai departe, singura sursă clară de finanțare este “din resurse proprii”. Ori, așa cum arătam mai sus, majoritatea comunelor și o bună parte din orașele patriei nu își pot permite această cheltuială (semnificativă) în plus.
Chiar și prevederile privind eutanasierea sunt ambigue și lasă loc de numeroase interpretări. Acolo unde Boc pasa responsabilitatea primăriilor și comunităților (chemate să se decidă pro sau contra eutansierii), actuala lege o pasează și mai departe. Acum, executarea câinilor trebuie decisă individual (pentru fiecare câine în parte), de o persoană mandatată în acest sens de primar. Termenul eutanasierii nu poate fi mai devreme de 14 zile de la capturare, și poate fi prelungit la infinit, cu condiția prezentării “unor motive întemeiate”.
Victime colaterale
Totul se rezumă la o cursă a câştigului imediat, pentru că atât politicienii, cât si oamenii din mass media ştiu că într-o săptămâna (maxim o lună) subiectul se va fâsâi, lumea va uita, sau va vorbi de altceva. Pentru actorii politici implicați, scopul e acela de a câștiga imagine, sau de a distruge imaginea adversarului, iar maidanezii cad victime colaterale în acest război.
La campanie (electorala) pozitivă, avem: Băsescu ne aduce aminte că el a fost primul primar care a luat taurul de coarne; Ponta ne asigură că legea maidanezilor se va vota la urgenţă în Parlament; Oprescu pasează problema bucureştenilor, dar e singurul care avansează o dată concretă (cea a referendumului); PNL i-o ia înainte şi forţează în Consliul Local al Capitalei aplicarea legislaţiei privind eutanasierea câinilor. Până şi oportunistul de serviciu al politicii româneşti, Remus Cernea, între două postări pe blog şi o vizită în Piaţa Universităţii, avansează un proiect de lege făcut pe genunchi, de un comic involuntar debordant. El propune “închiderea robinetului de câini” (obligativitatea ca toţi (!?!) proprietarii să îşi sterilizeze câinii) şi “destructurarea haitelor” (ca la Crimă Organizată…)
La campanie negativă: Băsescu îi pasează responsabilitatea lui Ponta (care s-a angajat, ca preşedinte USL în Opoziţie, să elimine eutanasierea din legislaţie până în 2020); Ponta îi trage un bobârnac lui Băsescu (care a fost primar în Bucureşti şi nu a rezolvat problema) şi pasează responsabilitatea Parlamentului; Crin Antonescu nu doarme – pune tunurile pe Oprescu (posibil candidat la Prezidenţiale anul viitor). Presa centrală îl bubuie pe Oprescu, sau zdrăngăne pe lângă subiect, ca să prindă cât mai multă audienţă.
Adevărații vinovați
Maidanezii nu au picat din cer. Nu au fost aduși de o malefică civilizație extraterestră. Ei au fost aruncați pe stradă de locuitorii orașelor și satelor, care se declară acum terorizați de patrupede. Noua lege ar putea (cu investiții de sute de milioane de euro), să înlăture efectul, iar nu cauzele fenomenului. Asta pentru că nu se aduce nimic nou în privința abandonului. Și fără legea actuală, în România mor sau sunt eutansiați zilnic mii de maidanezi. Dar când e ultima oară când ați citit o știre despre cetățeanul X, amendat pentru că a aruncat un câine în stradă? Practic, vinovată de actuala situație a maidanezilor e mentalitatea românului, de a trece cu vederea, de a nu raporta delicte minore ca abandonarea unui cățel, de a tolera indolența autorităților care nu se implică în pedepsirea celor ce abandonează animale și de a se lăsa manipulat de politicienii ce promit rezolvarea peste noapte a unei probleme înrădăcinate adânc în felul de a funcționa a societății românești.
Așadar, vom omorî cîinii existenți, dar, nepedepsindu-i drastic pe cei care aruncă animalele în stradă, ne vom trezi că mâine vor apărea maidanezi noi, în locul celor uciși ieri. Și atunci o vom lua de la început – politicienii se vor bate pentru capital de imagine, câinii vor fi măcelăriți, ONG-urile vor protesta etc.
