Casa Modei a încăput pe mâna unor țepari

De trei ani de zile, Casa Modei din Constanta, fanionul cooperatiei mestesugaresti, a intrat pe mana unor afaceristi din domeniul imobiliar, care datorita unor tertipuri juridice trag toate foloasele fara a plati nici un sfant cooperativei Imbracamintea. 

Violet ICE SRL, firma fostului sportiv Laurentiu Coconea si a lui Nicolae Martinescu, unul din regii fierului vechi din Portul Constanta, a platit chiria doar cateva luni, dupa care, prevalandu-se de faptul ca in contract nu era mentionata suprafata utila, a invocat faptul ca sumele facturate de cooperativa nu sunt datorate. Din acel moment, relatia contractuala se deruleaza pe holurile instantelor de judecata. 

Violet ICE SRL a acumulat o datorie de peste 12 miliarde de lei vechi, insa afacerea imobiliara a lui Coconea si Martinescu merge fara probleme.

Un articol de ADRIAN CÂRLESCU

Cooperativa Imbracamintea era, pana in urma cu doar cativa ani, una din cele mai prospere unitati cooperatiste din judetul Constanta. Imensul magazin „Casa Modei” din plin centrul orasului, aflat intr-o zona in care in ultima vreme au aparut Tomis Mall si Prestige Mall, oferea o oportunitate imensa pentru desfacerea produselor de croitorie in serie ale cooperativei, dar si pentru subinchirierea la preturi competitive a unor spatii comerciale. Avand aceasta gura de oxigen, Imbracamintea nutrea planuri de dezvoltare, fapt care a determinat conducerea acesteia sa achizitioneze mai multe utilaje specifice, printre care cateva linii de productie Broder (67 de masini) de ultima generatie. In luna martie 2002, orizontul de dezvoltare avea sa se ingusteze subit dupa o decizie cu conotatii penale a presedintelui Regep Subhan.

Mangla juridica a cipriotului Gavami

La inceputul lunii martie 2002, Regep Subhan a prezentat consiliului de conducere al cooperativei Imbracamintea solicitarea de colaborare comerciala formulata de firma Seul SRL Bucuresti, detinuta de cipriotul Gavami. Dupa o dezbatere in care seful cooperativei a subliniat doar avantajele imense, printre care tocmai primirea unei comenzi ferme din partea investitorului pentru produse de serie realizate pe masinile Broder, intreaga conducere a fost de acord cu initierea unor negocieri cu firma cipriotului, mandatandu-l pe Regep in acest sens. In doar cateva zile de la sedinta de pomina, acesta ajunsese deja la o intelegere cu cipriotul, absolut tentanta pentru orice truditor din cooperatie: cladirea urma sa fie renovata de firma Seul pe cheltuiala sa, iar dupa finalizarea renovarii Imbracamintea urma sa incaseze o chirie de cate 20.000 de dolari americani pe luna. In plus, productia de serie a cooperativei urma sa fie comercializata la Casa Modei. La momentul semnarii contractului, contabilul-sef de la Imbracamintea a refuzat sa iscaleasca hartiile, instiintandu-l pe Regep de existenta unui viciu juridic, anume neevidentierea unor termene clare pentru finalizarea investitiei. Contabilul Vasile Munteanu a fost bagat de urgenta in sedinta, unde a fost supus unei lectii de propaganda comunista, cu texte de genul: „tu nu vrei binele cooperatorilor!”. In aceste conditii, contractul a fost incheiat, ba chiar si in forma autentica, la cererea cipriotului. Dupa cateva luni, Gavami a recurs la demolarea partiala a Casei Modei si a lasat lucrurile in paragina, in asteptarea unor vremuri mai bune pentru investitii. In mod evident, in toata aceasta perioada, cooperatorii nu au vazut nici un sfant de la afaceristul cipriot, in ciuda tuturor demersurilor amiabile si al plangerilor penale depuse din disperare de cauza.

Situatia avea sa se rezolve in scurt timp, spre bucuria de moment a cooperatorilor. Pe cai necunoscute, in combinatie a aparut un fost sportiv de performanta, Laurentiu Coconea, care s-a aratat dispus sa preia Casa Modei, cu toate problemele juridice existene. Dupa cateva discutii cu acesta, Regep a remis firmei lui Gavami o adresa de reziliere a contractului si a incheiat un nou angajament, exact de acelasi tip, cu SC Violet ICE SRL Constanta (asociati Laurentiu Coconea si Nicolae Martinescu), de data acesta insa doar pentru 15.000 USD. Sportivii s-au apucat de treaba, iar in data de 15 decembrie 2002, investitia la Casa Modei era finalizata. Totodata aveau sa intre si primii bani la Imbracamintea. Iar lucrurile au mers bine, pana in data de 31 iulie 2003, cand Coconea a refuzat subit sa mai achite vreun ban. Intre timp, cooperativa se alesese deja cu un litigiu cu firma Seul, care cerea in instanta daune materiale si morale de 310.000 USD pentru rezilierea unilaterala a contractului. Pentru a evita inca o aventura in justitie, Imbracamintea a incercat pe cai amiabile sa-l determine pe Coconea sa-si respecte obligatiile contractuale. Avocatii acestuia au explicat insa ca in contract nu se mentioneaza suprafata inchiriata, astfel incat exista suspiciunea ca sumele facturate de cooperativa nu sunt datorate de Violet ICE SRL. Dupa cateva luni de asteptare, cooperativa a chemat in judecata firma lui Coconea si Martinescu, insa a pierdut atat pe fond, cat si in apel. La momentul de fata, litigiul dintre cele doua parti se judeca la Inalta Curte de Casatie si Justitie, judecatorii instantei supreme stabilind urmatorul termen al recursului in luna ianuarie a anului viitor. De cand a devenit stapana peste Casa Modei, fara a plati nici un sfant, datorita unei chichite juridice, Violet ICE SRL si-a schimbat si obiectul principal de activitate, devenind in loc de comerciant cu produse generale o agentie de inchiriere si subinchiriere a bunurilor imobiliare, dobandite asa cum am aratat anterior.
De la demararea litigiului cu firma lui Coconea, contabilul-sef de la Imbracamintea a fost inlocuit din functie, ba chiar marginalizat pentru a parasi cooperativa. Motivul: acesta semnalase consiliului de conducere ca presedintele Regep angajase in acest litigiu crucial un avocat stagiar, care nici nu a trebuit sa faca eforturi pentru a pierde pe rand toate fazele procesului.
Casa Modei incaseaza lunar de 10 ori mai multi bani decat ar fi trebuit sa plateasca Violet ICE SRL chirie catre Imbracamintea.