M-am întâlnit deunăzi cu un amic, care mi s-a plâns că nu se mai ajunge cu banii. Şi că nu înţelege de ce, de vreme ce câştigă cam la fel ca acum doi-trei ani. Eu i-am răspuns că ştiu de ce nu îi ajung paralele, pentru că am fost şi eu în situaţia lui şi am înţeles despre ce e vorba. După care, pentru a-l lămuri, i-am spus o poveste, cu trei Feţi Frumoşi în rolurile principale: Ponta, Georgescu şi Isărescu. Poate sunteţi în situaţia amicului, aşa că vă spun şi vouă povestea.
Un articol de Răzvan PETRE
Ea începe acum patru ani, când Lupul cel mare şi rău (Băsescu) şi Lupul cel mic (Boc) au tăiat salariile. Nu vă speriaţi – nu le-au tăiat de tot, ci doar cu 25%, şi nu le-au tăiat la toată lumea, ci doar la bugetari. Bugetarii erau pe atunci vreo 1,4 milioane de oameni. Cu tot cu familiile lor, au suferit de pe urma tăierilor vreo 3-4 milioane de români. Timpul a trecut şi în poveste şi-a făcut intrarea Scufita Rosie – Ponta. Pe vremea când era în Opoziţie, Ponta spunea că bani ar fi, dar îi fură pedeliştii. Ajuns la Putere, Ponta a promis că va da cei 25% înapoi. Dar a constatat rapid că de furat nu prea se fura, în schimb bani nu erau de fel. Deşteaptă, Scufiţa Rosie a tăiat fondurile pentru autostrada Bucureşti Ploieşti, pentru centura Bucureştiului, pentru Transalpina, pentru magistralele de metrou şi pentru alte câte şi mai câte investiţii – fapt ce a făcut ca zeci de afaceri să intre în faliment, iar mii de oameni să îşi piardă locul de muncă. Ce-i drept, autostrăzile nu votează, iar angajaţii dau vina pe patroni, nu pe prim miniştri – avantaj Scufiţa. Dar, chiar şi aşa, banii nu ajungeau, timpul trecea, iar Scufiţei începuse să îi crească nasul mai ceva ca lui Pinocchio. Prin urmare, Scufiţa apelează la Vânătorul Georgescu, care are o singură armă – inflaţia – pe care, însă, o mânuieşte foarte abil: Cu o singură pălitură de inflaţie, el pune Economia la pământ. Cursul de schimb leu-euro, care se stabilizase pe vrea lui Boc undeva sub 4,10 RON, sare în tavan. Cum tot nu ajungeau banii, în poveste îşi face intrarea Sinistrul Finanţelor – Mugur Isărescu. La comanda acestuia, BNR nu mai pune euro pe piaţă, iar cursul o ia razna de tot. La 1 octombrie 2011 ajunge la 4,35 RON, iar la 1 octombrie 2012 – la 4,52. Pentru buna colaborare, Georgescu e pus viceguvernator şi moştenitor al funcţiei de şef al BNR.
Cu banii strânşi de Vânător şi de Sinistru, Scufiţa reîntregeşte salariile bugetarilor. Şmecheria nr. 1 e că de fapt nu le întregeşte, asta pentru că Lupul tăiase 25% dintr-un salariu mare, în timp ce Scufiţa dă înapoi 25% din salariul deja micşorat. În realitate, Scufiţa adaugă doar vreo 21%, dar, înafară de unii bugetari, nu se prinde nimeni. A doua şmecherie ţine de data în care era umflat cursul de schimb – 1 octombrie. În funcţie de cursul din această zi se calculează accizele. Scufiţa pune acciza la benzină în funcţie de cursul acela umflat, pe care îl indexează cu o rata a inflaţiei (imaginară). Peste care pune supracciza de 7 eurocenţi, plus TVA, plus rata imaginară a inflaţiei. Aşa se face că benzina (şi tutunul şi alcoolul şi o grămadă de alte chestii) sunt impozitate la un curs de 5 RON. De fapt asta e şmecheria no. 2: Scufiţa plăteşte salarii de bugetari în lei, la cursul de pe vremea lui Boc, dar încasează taxe în euro, la un curs umflat ca la balamuc. Practic, ca să refacă (parţial) veniturile a 1,2 milioane de bugetari (câţi au rămas între timp) plus familiile lor, Scufiţa Roşie face să sufere 20 de milioane de români – inclusiv ăia 1,2 milioane cărora le reîntregeşte salariul. Din nou, nimeni nu se prinde că guvernul îţi dă cu o mână, ce ţi-a luat cu două mâini.
Aşa se explică faptul că, în ultimul an, preţul benzinei în România a crescut cu 1 leu (cea mai mare creştere de preţuri la carburanţi, pe timp de pace, din toate timpurile şi din toate ţările). Iar, aşa cum ştiu şi copiii de grădiniţă, preţul benzinei antrenează scumpiri în toate produsele şi serviciile. La fel cum se laudă că a redus TVA la pâine, că a crescut economia ca pe-un cozonac, sau că a reîntregit salariile, Scufiţa ar putea să se laude şi că ne-a crescut abuziv preţul la lapte, ouă, benzină. Dar Scufiţa nu e nici proastă, nici sinucigaşă.
Morala poveştii e simplă: Cască ochii şi fă-ţi calculele! Că tot veni vorba de calcule – duminică se alege viitorul preşedinte. Ajuns în faţa buletinului de vot, nu te gândi cine din cei doi e mai frumos, mai român, sau mai iubitor de ţară. Ci care din ei poate face mai mult bine pentru tine. Sau, bineînţeles, poţi să nu mergi la vot, dar, în acest caz, nu uita ce a zis Sheryl Crow (şi mulţi alţii înainte şi după ea): Dacă nu votezi, nu ai dreptul să te plângi.
P.S.: Nu puneţi botul la asta cu creşterea economică! La jumatea lui octombrie, prin ziarele financiare din România s-a comentat despre trecerea Eurostat la un nou sistem de calculare a PIB-ului, aplicat pentru a umfla artificial si retroactiv performanţele zonei euro şi pentru a reda (prin fals) încrederea în economie. Numit ESA 2010, noul sistem include în PIB o grămadă de chestii care nu ar trebui să fie acolo – achiziţiile de armament, importul şi comercializarea drogurilor, dar şi sănătatea şi cheltuielile de cercetare. Logica ESA 2010 este că o populaţie mai sănătoasă e o populaţie mai productivă, sau că cercetarea de azi va duce (garantat – zic ei) la descoperiri tehnologice, mâine. Cât despre cumpărarea de arme sau vânzările de droguri – să fiu iertat, dar eu chiar nu înţeleg cum poate cineva considera că ele creează creştere economică. În fine – nici unul din analiştii lui Peşte Fript pe care i-am citit eu atunci nu şi-a dat seama că, la fel cum Eurostat a supraevaluat PIB-ul UE, la fel îl va supraevalua şi pe cel al României. Deci staţi liniştiţi – economia ţării nostre e în continuare în veceu. Bineînţeles, Scufiţa jubilează, ba chiar a ieşit din nou să ne mintă cu seninătate că „economia duduie”. Dar ea compara cifrele de anul ăsta, supraevaluate prin ESA 2010, cu cele de anul trecut, calculate cu ESA 95. Chestie de care, încă o dată, nu s-a prins nimeni – nici măcar ziarele de opoziţie.
