Autorităţile tulcene au multe proiecte, dar nicio soluţie
În 2009, ziarul DEZVĂLUIRI aducea în atenţie situaţia cailor sălbatici din Delta Dunării şi faptul că aceştia erau pe punctul de a distruge Pădurea Letea, dar şi traiul localnicilor. Deşi s-au scurs de atunci aproape doi ani, autorităţile din Tulcea nu au reuşit să găsească o soluţie şi nici nu prea par să-şi fi bătut capul cu această problemă. Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (ARBDD), care teoretic ar trebui să fie prima care să dorească rezolvarea situaţiei, pare să fi uitat cu totul de caii de la Letea. Astfel, dacă în 2008 se mai pomenea câte ceva despre înmulţirea cabalinelor şi se propuneau nişte soluţii ridicole, în raportul de activitate al ARBDD pe 2010 nu se spune niciun cuvânt despre cai, sau despre Pădurea Letea.
Un articol de Răzvan PETRE
Recent, somnul autorităţilor tulcene a fost tulburat de un reportaj transmis de o televiziune franceză, pe tema dezastrului ecologic de la Letea. Evenimentul mediatic a determinat autorităţile şi ONG-urile de mediu tulcene să anunţe cu surle şi trâmbiţe salvarea pădurii şi a cailor. În spatele declaraţiilor grăbite nu se ascunde, însă, nimic – nimeni nu are habar cum ar trebui să se procedeze, sau unde se vor găsi fondurile necesare acestei operaţiuni.
Dezastrul de la Letea
Declarată rezervaţie încă din 1938, Pădurea Letea se află astăzi în faţa celei mai mari încercări din existenţa sa. Dacă în alte părţi ale ţării, pădurile sunt ameninţate de exploatările forestiere, la Letea problema nu este securea, ci… calul. Lăsaţi în sălbăticie de zeci de ani, caii s-au înmulţit fără măsură, ajungând acum să fie de trei ori mai mulţi decât locuitorii comunei C.A. Rosetti, pe teritoriul căreia zburdă. Întrucât păşunile satelor nu pot acoperi necesarul de hrană al hergheliilor, caii au dat năvală în Pădurea Letea, unde au ras totul în cale – au distrus zone de strictă protecţie, au ros scoarţa copacilor, au fost găsiţi până şi în poienile cu lăcrămioare (plante pe care nu le-ar consuma ca hrană, în mod normal). În acest moment, nu se mai află în pericol numai pădurea, caii înşişi fiind expuşi bolilor şi foametei, din cauza suprapopulării.
Avem nevoie de francezi ca să ne punem pe treabă
La Tulcea, nimeni nu mişcă un deget pentru salvarea pădurii sau a cailor, cu toate că situaţia de la Letea este cunoscută autorităţilor de mulţi ani. Direcţia Sanitar Veterinară (care a creat problema cailor, prin abandonarea zonei Letea ca focar de anemie infecţioasă) aşteaptă cu mâinile în sân ca din pădure să apară nişte cowboy care să adune caii şi să li-i aducă plocon, autorităţile locale de-abia au fonduri pentru necesităţile curente, iar şefii de la mediu au, se pare, alte preocupări mai importante decât protejarea mediului.
Somnul profund al autorităţilor tulcene a fost tulburat la începutul anului curent de preluarea, în presa română, a unui reportaj făcut pe tema cailor de Letea, de către un post de televiziune francez. Brusc, factorii de decizie, care până mai ieri dădeau din colţ în colţ, au început să defileze cu tot felul de planuri salvatoare, la care se munceşte, ni se spune, de câţiva ani.
Proiecte sublime, dar care lipsesc… cu desăvârşire
Prinse cu pantalonii în vine, autorităţile şi ONG-urile tulcene au aruncat pe piaţa media o sumedenie de idei privind modul în care pot fi salvate şi pădurea, şi caii. Toate bune şi frumoase, doar că niciuna din variante nu poate fi pusă în practică. Una dintre propunerile iniţiale viza strângerea cailor într-un fel de CAP special amenajat, până la stabilirea destinaţiei celor 3-4.000 de cabaline. Deşi sună bine, acest proiect necesită fonduri uriaşe pentru implementare şi nu oferă o soluţie pentru relocarea cailor.
Alternativa, preferată şi de Guvernatorul Deltei, Grigore Baboianu, este aplicarea unui plan în două faze – refacerea împrejmuirii Pădurii Letea (pentru a stăvili invazia cabalină), apoi izolarea cailor într-un perimetru în care aceştia să trăiască natural şi să poată fi admiraţi de turişti.
Caii de Letea – o problemă de zeci de milioane de euro
Indiferent care dintre variante este aleasă, autorităţile vor avea nevoie de o sumă fabuloasă pentru a o implementa. Cum masacrarea cailor nu este luată în discuţie, aceştia va trebui să fie îngrijiţi, sau măcar hrăniţi. În momentul de faţă, teritoriul întregii comune C.A. Rosetti nu mai produce suficientă hrană pentru miile de cai, iar închirea lor într-un perimetru limitat ar însemna condamnarea lor la moarte.
Pentru a înţelege mai bine ce presupune îngrijirea unui număr aşa de mare de cai, am luat legătura cu Ion Oprian, directorul faimoasei herghelii Jegălia. Acesta ne-a declarat că întreţinerea unui cal în condiţii de herghelie costă circa 15 lei pe zi, preţ care include hrana, medicamentele şi îngrijitorii (unul la fiecare 15 cai). Extrapolând aceste date la dimensiunile populaţiei de cabaline de la Letea, ajungem la cifre colosale. Chiar înjumătăţind cantitatea de furaje şi eliminând medicamentele şi aproape tot personalul, tot este nevoie de circa 100 de miliarde de lei vechi pe an.
Ion Oprian ne-a mai declarat că a fost deja cooptat de către doctorul Ştefan Răileanu (cercetător la Institutul Delta Dunării şi fondator de club hipic) în vederea unui eventual proiect de salvare a cailor de la Letea.
ARBDD nu vede pădurea, de copaci
Încercând a ne lămuri ce a făcut ca autorităţile să se pună subit pe treabă, l-am contactat pe Guvernatorul Deltei, Grigore Baboianu. Acesta a negat faptul că reportajul francezilor a fost motivul pentru care avem, în premieră, planuri concrete pentru Letea. El a menţionat că pe acest subiect se tot întâlnesc „trei-patru organizaţii” (printre care şi ARBDD), care au reuşit în cei câţiva ani de muncă să pună nişte idei pe hârtie. Deşi este deocamdată neclar care va fi soluţia agreată şi cât va costa ea, Baboianu ne-a declarat că sursa de finanţare UE, prin Programul Postaderare, axa Mediu, a picat, urmând a fi identificate alte posibilităţi…
Pe tot parcursul discuţiei, Baboianu a lăsat impresia că ARBDD lucrează asiduu la rezolvarea situaţiei de la Letea. Singurul său moment de şovăire a fost acela în care i-am amintit de raportul de activitate al ARBDD pe 2010, în care sunt trecute o grămadă de aspecte minore, dar niciun cuvânt despre Letea şi despre cai. „A fost o scăpare, probabil”, a declarat Guvernatorul. Din raport nu au fost scăpate însă obiective ca „extinderea sediului ARBDD”, proiect blocat din 2006, dar care continuă să înghită sume serioase de bani.
