Deputatul Bogdan Huțucă a adresat o întrebare Ministrului Transporturilor și Infrastructurii despre măsurile necesare pentru diminuarea riscurilor de pierderi de vieți omenești pe mare. Redăm integral mai jos textul interpelării:
Conform Convenției SOLAS, pentru ocrotirea vieții omenești pe mare (1974), care reprezintă un standard internațional, ca de fapt toate convențiile internationale, prevede la Capitolul V, Regula 7 (Căutare și salvare), în alin.1, obligativitatea ca: „Fiecare guvern contractant se angajează să ia toate măsurile necesare pentru a asigura supravegherea coastelor și salvarea persoanelor în pericol aproape de coastă. Aceste măsuri trebuie să includă instalarea, utilizarea și întreținerea, unor echipamente de siguranță maritimă considerate necesare și realizabile, ținând cont de intensitatea traficului maritim și de pericolele navigației și trebuie să furnizeze, pe cât posibil, mijloace adecvate pentru reperarea și salvarea persoanelor aflate în pericol.”
Pe de altă parte, conform Conventiei SAR 79, Anexă – 2.3.3.: „Fiecare centru de coordonare a serviciilor de căutare și salvare, trebuie să dispună de mijloace adecvate de recepționare a semnalelor de pericol prin stații radio sau alte modalități (echipamente de localizare radio -DIRECTION FINDER (DF)). Fiecare centru maritim de coordonare trebuie să dețină, de asemenea, mijloace adecvate pentru comunicații cu unități de salvare și cu alte centre de coordonare a operațiunilor de salvare, din zonele adiacente.”
De asemenea, în capitolul 4, (4.1.2 ) este prevăzut faptul că, ”Fiecare centru de coordonare a operațiunilor de căutare și salvare trebuie să aibă acces imediat la informații cu privire la poziția, cursul, viteza și indicativul de apel sau la identitatea stațiilor navelor situate în zona lor de operare, care pot oferi asistență navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare. Aceste informații trebuie păstrate de centrul de coordonare a operațiunilor de salvare sau pot fi puse la dispoziție cu usurință, când este necesar. Pentru organizarea unitară a activităților de căutare și salvare de vieți omenești pe mare, Organizația Maritimă Internațională, împreună cu Organizația Internațională de Aviație Civilă a elaborat Manualul IAMSAR (International Aeronautical and Maritime Search and Rescue), care este un manual de bune practici obligatorii aplicabile în domeniul SAR.
Astfel, în respectivul manual, (IAMSAR ) – Volumul I, Cap. 2, pet. 2.3.8 ”Facilități și echipamente SAR”, se menționează lista echipamentelor obligatorii care trebuie să existe în cadrul unui centru maritim de coordonare printre care se regăsesc și echipamentele de comunicații la distanță (MF/HF) și localizare radio (DF).
În lipsa acestor echipamente, Centrul Maritim de Coordonare din cadrul Autorității Navale Române nu poate asigura localizarea navelor și persoanelor aflate în pericol, recepționarea mesajelor de pericol, cât și susținerea comunicațiilor în toată zona de responsabilitate SAR a României.
În IAMSAR – Volumul II, Cap.2, pct. 2.24 — ”Poziționare electronică, a stațiilor
care se află în pericol și solicită ajutor“, se stipulează:
2.24.1 Localizarea electronică a unui incident SAR apărut pe mare se realizează folosind echipamentele DF care au capabilitatea de a obține poziția folosind mai multe linii de poziționare, prin triangulație.
2.24.3 Liniile de poziționare de la mal pot fi obținute cu echipamentele DF din cadrul centrelor maritime de căutare și salvare pe mare în benzile de radiocomunicații sau alte mijloace de semnalizare electronică compatibile cu echipamentele de detectare a directiei DF. Două sau mai multe relevmente folosite ca linii de poziție care pot genera punctul exact al navei sau aeronavei prin triangulație. Există autorități maritime care folosesc servicii DF pentru a obține relevmente ale transmisiunilor efectuate în canalul 16. Astfel de echipamente vor fi folosite fie că sunt instalate la uscat, fie că sunt instalate pe unitățile SAR.
Având în vedere toate aceste obligații mai sus menționate, în prezent, România:
• nu poate asigura mijloacele adecvate de recepționare a semnalelor de pericol prin stații radio, pentru localizarea navelor și a persoanelor în pericol, recepționarea mesajelor de pericol cât și susținerea comunicațiilor la distanță în afara zonelor din vecinătatea porturilor Constanța, Mangalia și Sulina, fâcând imposibilă coordonarea activităților de căutare și salvare de către Centrul Maritim de Coordonare.
Aceste lucruri reprezintă o consecință a faptului că, în momentul de față, prin încetarea activității R.A. RADIONAV S.A, atribuțiile pe care le avea România de îndeplinit, în conformitate cu legislația internațională, respectiv:
• ascultare continuă pe frecvențele internaționale de apel și pericol;
• transmitere de semnale de alarmări, în cazul recepționării unui mesaj de pericol;
• alarmare a factorilor responsabili de la uscat, în cazul recepționării unui semnal de pericol de la navă;
• transmitere a situației meteorologice;
• transmitere a avizelor către navigatori,
NU au lost încă preluate de către o altă instituție, existând riscul eșecului acțiunilor de căutare și salvare a vieții omenești pe mare, care poate duce la pierderea de vieți omenești.
Tinând cont de toate aceste aspecte, vă rog, domnule ministru să-mi comunicați:
1. Dacă aveți în vedere inițierea demersurilor necesare pentru preluarea de către ANR a activelor RADIONAV, respectiv a Sistemului Goniometric în unde scurte VHF RDF (Radio Direction Finder) pentru localizarea navelor aflate în pericol în zona de responsabilitate a României ;
2. Ce măsuri urgente veți lua pentru a diminua riscurile de pierderi de vieți omenești pe mare, prin mărirea și eficientizarea capacității instituției portuare abilitate de a întreprinde acțiunile de monitorizare, căutare și salvare a celor aflați în pericol pe mare.
