Biografia neromantata a agentului dublu Ion Pacepa (II)

Arestarea celor doi agenti români a survenit în vara anului 1959, cu ocazia încercarii de recrutare a sotiei unui colonel al US Central Intelligence Agency (cunoscuta C.I.A.), ca agenta. Întreaga operatiune de prindere în flagrant delict a celor doi agenti romani fusese montata cu multa pricepere de contraspionajul german în colaborare cu agentii americani. De altfel, în mediile de informatii era cunoscut în acea perioada faptul ca nemtii, dupa cel de-al doilea Razboi Mondial au întretinut o colaborare foarte buna cu agentiile secrete americane, fiind din multe privinte chiar subordonati politicii de la Washington.
Referitor la cei doi agenti acoperiti, merita precizat faptul ca, arestarea acestora a survenit la numai o zi, respectiv doua zile în cazul lui Horobet, dupa aterizarea pe aeroportul Frankfurt, Germania. În ziua sosirii lor, acestia fusesera întâmpinati la aeroport de Ion M. Pacepa si de soferul acestuia, prezenti acolo pentru a-i primii pe cei doi reprezentati ai Oficiului de Control al Marfurilor (întreprindere româneasca de comert exterior). Desigur ca Pacepa fusese informat ca reprezentantii comerciali erau de fapt agenti acoperiti ai D.I.E., motiv pentru care se si deplasase rapid la aeroport. A doua zi însa, unul dintre cei doi, respectiv, Ciuciuli (numele conspirativ) a fost arestat de agentii contraspionajului vest-german, iar la numai câteva ore diferenta, a fost arestat si ce de-al doilea reprezentant comercial, respectiv Horobet.
Asupra tratamentului la care au fost supusi agenti secreti capturati nu mai trebuie insistat, metodele utilizate de gazde pentru ai determina pe cei doi sa-si desconspire misiunea ne fiind tocmai obisnuite.

Dupa arestarea neasteptata a celor doi reprezentanti comerciali români (agenti acoperiti ai D.I.E.), Pacepa a fost chemat la ordin, fiind nevoit sa dea niste explicatii în legatura cu situatia creata, moment în care, tânarul ofiter Pacepa, s-a si prezentat cu o solutie avantajoasa (pentru nemti!). Rezolvarea propusa de Pacepa, era initierea unor negocieri în vederea efectuarii unui schimb de ofiteri (prizonieri) între serviciile românesti si cele vest-germane (vezi metoda Hayssam). În urma tratativelor, cei doi ofiteri au fost predati autoritatilor române în schimbul a sase agenti secreti vest-germani aflati în custodia statului Român..
În tot acest timp, ofiterul acoperit (despre care am amintit si în episodul trecut) Simon Bela Titus – subordonat al Marelui Stat Major, a mai întocmit un dosar cu privire la tradarea ofiterului Pacepa, dosar deturnat de agentii sovietici infiltrati la conducerea D.I.E., filiera -tocatorului de arhive – functionând si de acesta data fara eroare.

În anul 1958, capitanul Simon Turcu, ofiter al Directiei de Informatii a Armatei (D.I.A.), plasat la post tot în Republica Federala Germania (R.F.G.) a întocmit un raport în care mentiona ca ofiterul acoperit Pacepa a fost recrutat de B.N.D. fiind în contact direct cu seful acestui serviciu, generalul Reinhard Gehlen. Acelasi raport mai mentiona ca generalul german l-a pus în legatura pe Pacepa cu agentii C.I.A. aflati în R.F.G. La scurt timp dupa prezentarea raportului autoritatilor române, capitanul Simon Turcu a fost trecut în rezerva (riscurile meseriei), iar Pacepa a dezmintit informatiile cuprinse în raport.
La sase ani dupa acest eveniment, în 1954, colonelul Mosan Vasile (nume conspirativ) a primit pe linie informativa de la sursa Otto (din R.F.G.) documente care atestau faptul ca Pacepa fusese recrutat de spionajul american în colaborare cu agentiile vest-germane. Toate informatiile i-au fost puse pe masa generalului Nicolae Doicaru (prezent pe ecranele Televiziunii Române – Libere, pe data de 22.12.1989), aflat în acea perioada în functia de Sef al Directiei de Informatii Externe – adica tocmai seful lui Pacepa. În loc sa investigheze cazul, generalul Doicaru l-a anuntat în graba pe Pacepa, încercând în felul acesta sa-l puna “în garda” pe patriotul român cu privire la noile proportii ale problemei. În paralel, alte doua surse din Bucuresti si Tulcea au furnizat informatii similare cu privire la activitatea conspirativa tripla a ofiterului Pacepa, toate informarile fiind aduse la cunostiinta generalului Doicaru care s-a grabit si de aceasta data sa-i puna în brate informatiile tot lui Pacepa.

Dupa ce Pacepa si-a luat talpasita discret în 1978, generalul Doicaru a fost destituit din functia de Ministru al Turismului si trecut definitiv pe linie moarta. Dupa ce reusise sa-l ascunda de furia sistemului pe Pacepa, în ciuda informatiilor pe care le primise cu privire la tradarea acestuia, generalul Doicaru avea sa plateasca scump în fata Divinitatii gesturile sale  necugetate. În timpul evenimentlor revolutionare din decembrie 1989, Nicolae Doicaru s-a numarat printre protagonistii care, considerându-se asuprit de regimul dictatorial impus de politica sotilor Ceausescu, a aparut la Televiziunea Româna, criticând aspru dictatura si manifestându-si disponibilitatea de a se pune neconditionat în „slujba poporului” (metoda Talpes).
 Nicolae Doicaru, a fost seful Securitatii Constanta, iar datorita relatiilor sale (apropierii) cu ofiterul dublu Pantiusa Bodnarenko (K.G.B. – Securitatea româna) a reusit prin ordin de la Moscova sa ajunga Sef al Directiei de Informatii Externe (D.I.E.), devenind totodata si un apropiat al familiei Ceausescu. „Principala ocupatie a celor din D.I.E. era suprimarea românilor din diaspora. Ei colaborau cu S.T.A.S.I. si cu alte servicii secrete care aveau un singur scop, eliminarea persoanelor incomode regimului”, (declaratia procurorului militar Dan Voinea).
 Dupa evenimentele din decembrie 1989, generalul Nicolae Doicaru, fostul sef al lui Pacepa dar si al generalului Plesita, este numit consilierul lui Gelu Voican Voiculescu. În anul 1992 aflat la vânatoare în muntii Rodnei, generalul Doicaru este lovit în plin de un glont, desi toti ceilalti participanti (la vânatoare) foloseau alice. Accidentul sau a fost considerat, la vremea respectiva, sinucidere, desi ancheta nu a putut explica modul în care victima s-a putut împusca în piept cu propria sa arma de vânatoare.      

Aproape cini ani de zile, Pacepa a fost seful grupului de agenti acoperiti ai D.I.E. ce operau pe spatiul vest-german si nu numai. Având în vedere ca acoperirea agentilor era deplina, în acea perioada România ne având deschisa ambasada în R.F.G., si misiunile lui Pacepa erau pe masura, principalele obiective fiind: otravirea sau uciderea unor dizidenti (metode împrumutate de la alte servicii de informatii prietene), poeti incomozi, scriitori, organizarea de atentate teroriste, tentative de crima împotriva lucratorilor postului de radio (celebrul) “Europa Libera” (Georgescu, Monica Lovinescu, Noel Bernard) si suprimarea “ziaristilor legionari”. De fapt nu era vorba de ziaristi, ci de legionari “adevarati” care se refugiasera în Germania în perioada anilor 1940-1941, fiind coordonati în exil de Horia Sima. Miscarile legionare, încercarile de unificare ale Miscarii coordonate din plan extern,  au obligat Directia de Informatii Externe sa treaca la neutralizarea cuiburilor din Germania care înca mai întretineau relatii cu membrii ramasi (în voia Securitatii) în România. Astfel, legionarul Horia Sima a devenit obiectul uneia dintre misiunile secrete a lui Pacepa – eveniment care însa nu s-a putut produce tocmai din cauza strânsei colaborari dintre Pacepa si agentiile germane de spionaj.

Pe data de 23 iulie 1987, Mihai Pacepa a fost trimis în misiune în Germania pentru a identifica posibilitatile de construire în România a avioanelor de tip Fokker. O data ajuns acolo, Pacepa a cerut azil politic Ambasadei americane de la Bonn. Cu toate ca avea în România, o sotie si o fiica la care tinea foarte mult, pe 27 iulie 1987, ofiterul Pacepa paraseste în secret R.F.G., la bordul unei aeronave militare apartinând fortelor americane (avion Hercules), în directia Washington. Dupa numai 12 ore de zbor, aterizeaza la baza militara Andrews – apartinând fortelor aeriene americane, unitatea situata în apropierea capitalei Washington. Datorita numelui si functiei dezertorului, dar mai ales a colaborarii cu C.I.A., autoritatile americane îi acorda lui Pacepa statutul de azilant politic.
 În prima faza, poate surprinzator, americanii n-au vrut sa-l pastreze pe dezertor si asta dintr-un motiv foarte simplu: nu le mai era de nici un folos. În activitate Pacepa valora foarte mult, dar din postura de “refugiat” calitatile sale deveneau istorie. În aceste conditii Washington-ul pentru a pastra bunele relatii cu autoritatile de la Bucuresti si în mod special cu Nicolae Ceausescu, a trimis partii române oferta de restituire a defectorului Pacepa. Ceausescu refuza acesta oferta, aparent tentanta, desi în Romania Pacepa putea fi condamnat la moarte pentru tradare. În felul acesta, dictatorul român a facut jocurile rusilor care erau în fapt raspunzatori de situatia creata, interesul fiind legat de teleghidarea spionului român direct în sânul agentiilor americane de informatii.
Dupa ce timp de trei ani (de la obtinerea azilului politic), generalul Pacepa a fost supus zilnic unor interogatorii de catre ofiteri ai C.I.A. (Agentia Centrala de Informatii a Statelor Unite), i se fac mai multe operatii estetice, primeste o noua identitate si i se acorda o functie în cadrul C.I.A. 

În Romania, generalul dezertor este condamnat la moarte printr-o hotarâre judecatoreasca definitiva, pe urmele lui Pacepa fiind trimisi sute de agenti acoperiti ai Securitatii Statului, dar investigatiile acestora ramân fara rezultat. Directia de Informatii Externe (D.I.E.) trece la recrutarea masiva de agenti ai C.I.A. în speranta obtinerii unor informatii concludente cu privire la situatia lui Pacepa. Nimeni nu stia în acel moment ce informatii le vânduse Pacepa americanilor, cu atât mai putin cine conduce întreaga operatiune. În paralel cu actiunile spionajului românesc, Yasser Arrafat si colonelul Muammar Gaddafi – cei doi care se simteau amenintati direct de dezertarea lui Pacepa – au dat ordine stricte celulelor teroriste în vederea asasinarii cu orice pret a dezertorului, dar toate “miscarile” întreprinse în acest sens au fost zadarnice.
În plan politic (intern), consecintele fugii lui Pacepa au fost enorme pentru conducerea de la Bucuresti, dictatorul Nicolae Ceausescu fiind nevoit sa retraga de la posturi 22 de ambasadori, sa înlocuiasca o treime din Consiliul de Ministri, fiind efectuate totodata zeci de arestari din rândul ofiterilor de informatii români – cei mai putin norocosi fiind asasinati. În plan extern D.I.E. a înregistrat dezertari masive ale agentilor acoperiti (au disparut practic fara urma). Din cauza destabilizarii întregului sistem de informatii externe, la mai putin de un an de la dezertarea lui Pacepa, întreaga Directie de Informatii Externe a fost desfiintata si restructurata complet.