Una dintre regulile invatate in cei 15 ani de tranzitie de la comunism la europenism, in Romania, a fost aceea ca Functia scuza Mijloacele. Odata ajunsi in varful toboganului politic, oamenii, normali pana primeau Functia, se metamorfozau peste noapte in Nababi, Lideri regionali, Presedinti. Cum si in ce mod se producea aceasta transformare a ramas, in sezatorile fetelor mari ale Coanei Justitia, sau prin cercurile curtezanelor septuagenare din Parlament, un mister. Ca intr-o Romanie desprinsa din basmele lui Andersen, in rasetele vulgului si latraturile catelului Democratiei, Suita de Presedinti pasea agale-n pielea goala, refuzand sa-si vada bubele si ghemele latoase neascunse nici macar de vreo frunza de vita-de-vie. A venit insa momentul in care putem striga liberi "imparatul e gol!", momentul dezvaluirii dosarelor transformarii politicianului din Om in Baron. S-a pornit Avalansa!
Un articol de RÃZVAN PETRE
Traim intr-o tara de Presedinti. Au fost presedintii de Partid, de Consiliu Popular, presedintii de C.A.P.. Emil Constantinescu, invitat la tv, este numit "Domnul Presedinte". Ion Iliescu, de ziua lui si la lansari de carte, tot "Dom’ Presedinte" este. Invitati la Nastase acasa, unii ziaristi i s-au adresat autosuspendatului politicos, spunandu-i, inevitabil, "Domnule Presedinte". Asemeni lui, zeci si sute de persoane pe care le-a plesnit Dumnezeu cu un scaunel de Presedinte-de-Ceva, fie ca e vorba de PSD, sau de Asociatia de locatari. Odata plecati din functie, toti acesti oameni-de-bine si-au luat de pe birou, nu numai plicul cu dolari si poza nevestei, ci si placuta cu tilul de Presedinte. Un doctor ramane doctor si dupa ce iese la pensie. Are o Diploma care certifica acel titlu, fie el doctor in medicina sau in filosofie. Dar un Presedinte?
In ’96 a venit Conventia la Putere. Cu promisiuni de mai bine, de reforma, de aruncare la gunoi a indaratnicirilor birocrate si a spiritului nomenclaturist. Fiind stangist la origini, am ramas imun la amagitorul mesaj justitiar ce strabatea, ca un filon, Contractul de 200 de zile. Naivii care asteptau cu gatlejele uscate lustratia, procesul comunismului si reformarea Sistemului au ramas, insa, cu ochii in soare. Presedintii LOR au fost inlocuiti cu AI NOSTRI. Nimeni nu le-a mutat un fir de par din cap PDSR-istilor corupti si cripto-comunisti. Ba, s-a ajuns la tragi-comicul decorarii de catre Constantinescu a unor tortionari securisti, la propunerea… PNTCD. In 200, PNT s-a intors in cartile de istorie, iar PSD s-a intors la Putere. nu oricum, ci pe valul unui mesaj justitiar de pedepsire a coruptilor si reforma autentica. Alaturi de Vadim, care promitea executii publice, mesajul social-democratilor era menit sa capteze votul negativ la adresa CDR, al celor care doreau pedepsirea Conventiei Corupte. Ce-a ramas din mesajul justitiar stim: Radu Sarbu, Ioan Muresan si altii au fost plimbati un pic pe la Parchet, dupa care au fost lasati sa zburde liberi, in asteptarea prescrierii faptelor.
In mintea cetateanului de rand s-a format o credinta, care spune ca, atat Stanga, cat si Dreapta, odata trecute pe la Guvernare, si-au adunat dosarele despre adversarii politici, pe care le tin bine ascunse, si pe care nu le vor folosi niciodata, intrucat sunt, la randul lor, santajabili. O logica simpla, verificata, insa, chiar si prin scandalul inceputului de an 2006 – Matusa tamara. Problema lui Nastase cu matusile nu e de azi-de ieri, ci are aproape 7 ani, in care si Justitia oarba CDR, si cea surda a PSD-ului, si chiar si cea muta a Aliantei nu au gasit de cuviinta sa faca vreo verificare.
Omerta din politicul romanesc e pe moarte. Contrar credintei populare ca santajabilii santajeaza, si ca nimeni nu va da drumul la dosare, a aparut Matusa Tamara. Ca un bulgare de zapada, aruncat pe o panta periculoasa, scandalul acesta a nascut un altul. La cateva zile, a aparut prin presa o poveste cu o mostenire consistenta pe care Geoana ar fi primit-o. Contratacul a fost prompt: Antreprenorul de lucrari publice al gastii PSD a denuntat afacerea Zambaccian, care de la niste parlite de termopane, a ajuns rapid la acuzatii de mita. Ricoseul razboiului intern din PSD l-a lovit pe Primarul Capitalei, impotriva caruia a aparut un mic dosarel de deturnare de fonduri publice inspre niste buzunare private. Dintr-odata, baierele cerului s-au deschis, si a inceput sa ploua cu acuze serioase, cu probe palpabile si cu dosare beton. Cei care asteapta de 15 ani sa explodeze buboiul se mira si isi indreapta privirile recunoscatoare catre UE, dar adevarul este altul. Toti baietii care au adunat hartii despre smenurile adversarilor politici si-au dat seama ca santajul nu mai tine, ca nu te poate incalzi cu nimic faptul ca il ai la mana pe dusman, atunci cand urmeaza sa-ti petreci urmatorii 5 ani intr-o camera de 10 metri patrati, cu alti 15 detinuti. Bulgarele Tamara a pornit avalansa care poate matura din temelii fundamentul mafiot al politicii romanesti. A fost Nastase, a urmat Geoana, apoi Videanu si altii. Reactia in lant se propaga cu furie in toata clasa politica romaneasca.
Lui Nastase-Sapte-Case nu i-a folosit la nimic vila de la Cornu, si nici blocul construit in Zambaccian. Nici unul din aceste edificii nu este proiectat sa reziste la o avalansa…
Lui Nastase-Sapte-Case nu i-a folosit la nimic vila de la Cornu, si nici blocul construit in Zambaccian. Nici unul din aceste edificii nu este proiectat sa reziste la o avalansa…
