Noua conducere a filialei UAP Constanţa-1 suflă „nou” în pânzele artei
Sfârşitul anului 2010 a fost unul plin de evenimente, pentru filiala constanţeană „NR.1” a Uniunii Artiştilor Plastici din România. Fiind vorba de un progres în continuitate, o nouă etapă, de maturizare organizatorică şi de dinamism manifestaţional, merită încercată o scurtă trecere în revistă a trecutului, dar şi o expunere a strategiilor avute în vedere de noua conducere.
Aşadar: au fost alegeri în octombrie, s-a format un nou comitet şi a fost ales un nou preşedinte. El este Eusebio Spînu, unul dintre cei mai activi şi vivace membri ai filialei, ceramist format sub mâna şi talentul pedagogic, geniul chiar, ale cunoscutului şi regretatului profesor Costel Badea.
Un articol de Paul PÂRVU
În fapt, în structura noii conduceri se regăsesc pilonii filialei, cei care au fost cu adevărat activi la nivel organizatoric, de la înfiinţarea sa, nu prea îndepărtată în timp. De alegerea acestui nou organ de conducere se leagă şi evenimentele finalului de an, ca şi planurile pentru o nouă ofensivă interacţională cu elementul fără de care artistul, fie el „plastic” sau din oricare alt domeniu cultural, nu-şi poate găsi împlinirea, finalitatea operei sale: publicul, „larg”-curios sau „cunoscător”-selectiv.
Sfârşitul de an, începutul de mandat
Un şir de expoziţii ale membrilor s-au produs în spaţiul devenit deja familiar şi prestatorilor expozanţi şi beneficiarilor receptori: sala „Ion Nicodim”, de la Pavilionul Expoziţional, loc devenit „acasă” pentru foştii „homeless” plasticieni constănţeni, rămaşi „copii ai străzii” după deposedarea abuzivă şi anticulturală din 1990, când singura lor galerie, din centru, s-a transformat în primul sediu al FSN. La Pavilion au expus, pe rând: desen… sculptorul Mircea Enache şi pictură Gelu Costea (care, culmea, e chiar pictor…). Alţi artişti au ales un spaţiu „neconvenţional”, în consonanţă cu tendinţa revigorată în Occident (mai ţineţi minte anii hippie, ’60-’70?…). Au ieşit din galeria de artă şi, în drum spre galeria de… mină, de exemplu, s-au expus…”Ca-n gară”. Aşa s-a numit expoziţia unor membri ai filialei, susţinuţi de colegii lor, chiar dacă n-a fost în organizarea UAP1. Gabriela Gheorghe, Gabriel Brojboiu şi prietenii lor din străinătate au expus lucruri la fel de neconvenţionale ca şi spaţiul expoziţiei. Ultima tuşă a anului trecut a fost dată de „Salonul de Iarnă”, tradiţional şi aşteptat, ca un fel de Moş Crăciun Artistic. Respectivele deziderate nu au fost înşelate, Moşul venind cu tolba plină, pentru numeroşii vizitatori. „Noul suflu” organizatoric, deşi n-a spulberat cutumele (şi bine a făcut!), a adus noutăţi care pot fi considerate simptomatice pentru noua concepţie şi planurile conducerii instalate, prin votul din toamnă al membrilor.
Premii simbolice, dar valoroase
Cea mai importantă noutate a constat în decernarea unor diplome şi premii. Nu valoarea bănească a contat. Aceasta a fost destul de modestă, în concordanţă cu disponibilităţile filialei şi cu aportul Uniunii pe ţară, care a vrut să demonstreze că pune accentul pe activităţile membrilor din provincie. Dar nu suma rezultată din cotizaţii şi venituri proprii a contat, plasticienii fiind resemnaţi cu gândul şi cu realitatea că sunt singura categorie de artişti care, deşi sunt şi ei, prin statutul lor profesional, recunoscuţi ca având o activitate „de utilitate publică”, nu sunt cuprinşi în bugetele locale, judeţene sau municipale. Cât despre sponsori…”E criză, monşer, teribilă criză”! Hai, un vin şi o alună, o măslină mai neagră, o furseacă şi-o pişcoacă, acolo, la un vernisaj, se mai găseşte, mai vine dintr-un portbagaj generos. Dar visaţii Mecena se lasă aşteptaţi de două decenii şi oricât şi-ar iţi privirile în cele patru zări, după protectori ai artelor, plasticienii nu se aleg decât cu… peisaje populate cu boi, cu sau fără care…”Mercedes”. Ce să-i faci, şi-n vremurile bune, când regii şi conţii aveau grijă de artişti, aceştia erau primii tăiaţi de la buget în perioadele de restrişte (război, molime sau guverne incapabile).
S-au dat trei categorii de premii. Poate cele mai râvnite au fost cele pentru debut. Este normal. O retrospectivă anuală este o ocazie perfectă pentru a face un pas de elefant în circuitul artistic, nu numai local, atunci când eşti la început de carieră şi vrei să arzi etapele, animat fiind de un spirit de competiţie cu colegii de generaţie, dar nu numai…
Din cei opt tineri încadraţi în această categorie, trei au fost nominalizaţi: Florentin Sârbu (ceramică), Mariana Constantinescu (pictură) şi Daniela Tomozei-Stanciu (pictură). Câştigător a fost cel dintâi, prin votul comisiei de premiere, alcătuită din: criticul de artă Alice Dinculescu (director economic UAP-C1), Gheorghe Fărcăşiu (ceramist şi profesor universitar la Facultatea de arte de la “Ovidius”), Constantin Papadopol (ceramist şi artist plastic nematricial şi… “neînmatriculabil”), Gheorghe Caruţiu (pictor şi profesor la aceeaşi facultate) şi sculptorul Mircea Enache.
Recunoaştere naţională pentru UAP Constanţa-1
Alte premii cu o semnificaţie deosebită pentru filială au fost cele (şi ele inedite) pentru „performanţă la nivel naţional”. Au avut ca scop stimularea artiştilor constănţeni în direcţia participarii la evenimente expoziţionale, tabere de creaţie şi alte manifestări culturale desfăşurate dincolo de „cetatea” de reşedinţă, pentru promovarea valorilor artei dobrogene contemporane. Noi toţi, cei de la malul mării, public sau creatori, am avut bucuria ca două membre ale filialei, pictoriţele Gabriela Gheorghe şi Anca Deaconu, să câştige primele două premii, ca importanţă, la Salonul Naţional de Artă „Ion Andreescu”, desfăşurat la Buzău, în noiembrie trecut. Prima a luat Marele Premiu, cea de a doua Premiul Special al Juriului.
Ultima categorie de premii a avut un singur câştigător, pe care nimeni cunoscător în ale artei nu l-ar putea contesta: marea doamnă a criticii artelor plastice, Florica Cruceru. Ea a luat Premiul pentru Întreaga Activitate. Născută în 1926, a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, Facultatea de Istoria şi Teoria Artei. A avut ca profesori nişte personalităţi atât de mari încât ţi se taie respiraţia când le rosteşti numele: Ionel Jianu, George Oprescu, Eugen Schileru, Ovidiu Drâmba şi Tancred Bănăţeanu. Între 1961 şi 1986 a fost primul director al Muzeului de Artă Constanţa. Membru al UAP din 1963, doctor în Istoria Artei din 1979. Dintre numeroasele premii obţinute de-a lungul carierei impresionante, este de ajuns să amintim pe cel mai prestigios la nivel naţional: cel pentru Critică, din 2000, acordat de UAP din România.
Viitorul va fi dinamic, sau nu va fi deloc…
Din discuţiile cu membrii filialei, în primul rând cu preşedintele Eusebio Spînu, am reţinut că prioritatea acestui mandat este constituită de atragerea publicului în galerii şi alte zone expoziţionale, convenţionale sau nu, pentru că, vorba cunoscutului ceramist: “Fără public, artistul este ca o albină fără… flori”. Polenul pe care şi-l extrag artiştii din admiraţia vizitatorilor expoziţiilor va fi colectat prin înmulţirea acestor manifestări, dar şi prin diversificarea lor, ca fond şi formă. De exemplu, se va pune accent pe comunicarea interarte, prin invitarea, fie la vernisaje, fie chiar la expunere prin lucrări proprii, a membrilor Ordinului Arhitecţilor, a cadrelor profesorale de la liceele şi şcolile de artă şi organizarea unor acţiuni comune ale plasticienilor cu membrii Uniunii Scriitorilor, în primul rând cei dobrogeni, desigur. Aşa cum în primăvară a fost lansată cartea de specialitate a criticului Alice Dinculescu, iar cu alte ocazii au fost audiate în premieră albumele unui chitarist de excepţie, Marian Curteanu, va deveni un obicei ca fiecare vernisaj să mai cuprindă un eveniment cultural, din alt domeniu artistic. Cât despre premii, dacă tot s-a început la Salonul de Iarnă 2010, ar fi păcat să fie pierdut pe drum acest câştig. Se vor acorda premii noi, inedite, de genul: Premiul pentru cea mai bună expoziţie a anului organizată în galeria “Ion Nicodim”, Cea mai bună lucrare a salonului de Final de An, Premiul Publicului (pe baza voturilor depuse într-o urnă de către vizitatori) ş.a.m.d. Pentru stimularea celor premiaţi, recompensele vor fi scoase din cadrul atât de strâmt (la propriu, în înţelesul de “subţire”…) al celebrului plic, ele fiind extinse spre tipuri deja consacrate în Occident, cum ar fi, de exemplu, organizarea gratuită a unei expoziţii personale, sponsorizată de Uniune. Relaţiile dintre membrii filialei şi ai… filialelor (inclusiv colegii din cealaltă UAP constănţeană, despre ale căror activităţi vom vorbi într-o ediţie viitoare) vor constitui o preocupare a noii conduceri, pentru că, vorba lui Sebi: „Toţi suntem artişti, toţi avem nevoie de aprecierea publicului, toţi trăim pentru artă şi din artă, separările sunt temporare, la fel şi micile neînţelegeri, eterne sunt valorile comune în care credem”.
