În urmă cu aproximativ şase luni, cercetătorii ce supervizează săpăturile arheologice de la cetatea Halmyris (Dunavăţul de sus – Judeţul Tulcea) au autorizat intrarea unor utilaje industriale pe sit, pentru a îndepărta mai multe straturi de pământ. În urma acestei operaţiuni, lucrătorii unui investitor local au ras mai multe straturi arheologice de valoare incertă, lăsând expuse zidurile cetăţii şi răscolind oseminte şi fragmente ceramice, a căror studiere este acum imposibilă. Cu toate că acest incident nu a devenit, până acum, cunoscut publicului larg, el a generat ample ecouri în lumea arheologică. În aşteptarea şedinţei Comisiei Naţionale de Arheologie ce are loc, zilele acestea, la Piatra Neamţ, a fost vehiculată inclusiv varianta ca lui Mihail Zahariade – responsabilul ştiinţific al şantierului arheologic de la Halmyris – să-i fie retras dreptul de săpătură, ceea ce ar echivala cu pensionarea acestui cunoscut specialist.
Un articol de Răzvan PETRE
Cazul Halmyris este unul special. În toate incidentele precedente în care a fost vorba de intervenţia unor echipamente industriale (excavatoare, buldozere) pe situri arheologice, acuzaţi au fost persoane fizice sau juridice care nu aveau mai nimic în comun cu arheologia şi care au distrus monumente importante din greşeală, sau în vederea eliberării unor terenuri pentru lucrări de contrucţii. La Dunavăţ, intervenţia excavatoarelor investitorului local Puflene a fost făcută cu acceptul administratorului arheologic zonal, ICEM Tulcea, prin directorul Florin Topoleanu, şi sub supravegherea responsabilului ştiinţific – Mihail Zahariade. Oficial, această lucrare a avut ca scop îndepărtarea unui strat de pământ care încurca planurile arheologilor, dar, din nefericire, excavatoarele lui Puflene au intrat mai adânc şi mai departe decât ar fi trebuit. Pe urma lor au rămas nenumărate fragmente de oase, porţiuni de zid sparte şi un munte de fragmente ceramice. Singurul efect pozitiv este că acum arheologii pot trece mai uşor la cercetarea zonei portuare a cetăţii Halmyris.
Pe urma intervenţiei cu buldozerul, cetatea Halmyris a fost vizitată de mai mulţi responsabili din domeniul arheologiei, printre care cei ai Direcţiei Judeţene de Cultură Tulcea şi cei ai Comisiei Naţionale de Arheologie (CNA). Un raport a fost înaintat organelor abilitate, care au fost sesizate în legătură cu ilegalitatea intervenţiei, iar cazul a fost propus pentru a fi anchetat şi de CNA. Pe linie arheologică, responsabilului ştiinţific Mihail Zahariade i s-a imputat faptul că a ales acest mod de lucru neortodox, în locul unei cercetări metodice a zonei în cauză.
Umbra buldozerului, la Halmyris
Cetatea Halmyris este situată la circa 40 de kilometri de Tulcea, lângă drumul judeţean care duce la Dunavăţul de Jos. Deşi uşor accesibilă, ea nu poate fi localizată cu una, cu două. Paznicul cetăţii ne-a spus că a trebuit să reamplaseze panoul informativ la câţiva metri de şosea, dar chiar şi aşa, tot mai este vizitat de turişti care cred că au ajuns la camping, sau la mănăstire.
La Halmyris, cercetările se desfăşoară în partea nordică a cetăţii. Locul în care se zbenguiau buldozerele, în urmă cu şase luni, este ascuns privirilor în spatele dealului de pământ sub care se află îngropată cetatea. Pe câteva zeci de metri, urmele utilajelor sunt uşor de recunoscut în peisaj. În dreptul termelor, în locul în care pământul a fost încărcat în basculante, sunt urme adânci ale roţilor de utilaj greu. Ceva mai încolo, dealul este retezat, în dreptul zidurilor cetăţii antice, până la nivelul mlaştinii ce mărgineşte situl arheologic. Din loc în loc, lama buldozerului a greşit traseul. Zidul este ciobit şi surpat, iar fragmente acoperă solul. În imediata apropiere a unui turn cercetat de arheologi, în pământ, se cască o gaură cu diametrul de un metru. Nu este o groapă obişnuită, ci un gigantic chiup, folosit în antichitate pentru stocarea cerealelor, şi care acum zace îngropat şi pe jumătate retezat de colţii excavatorului. Alături, arheologii sosiţi după isprava excavatoriştilor au construit un adevărat memorial al distrugerii – o movilă de doi metri înălţime, din fragmente de zid, precum şi o grămadă uriaşă de cioburi ceramice – bucăţi de chiup, groase de circa cinci centimetri, fragmente de amfore şi vase de lut ars. La câţiva paşi, pe solul bătătorit, adunate probabil tot de arheologi, sunt fragmente de oase, cel mai probabil umane. Printre resturi am identificat un os lung, al membrului posterior sau anterior, precum şi o vertebră bine păstrată. Restul sunt făcute bucăţi. Oasele par să aibă o vechime impresionantă – sunt uşoare şi fragile, par demineralizate.
Pământul şi vestigiile din cetate, cărate în curtea hotelului sugestiv numit… Halmyris
Scopul operaţiunii prin care utilajele au intrat în situl de la Halmyris a fost unul dublu: Pe de o parte, arheologii aveau nevoie să evacueze straturile ce acopereau zona portuară a cetăţii; pe de altă parte, în ecuaţie a intervenit afaceristul local Puflene, care avea nevoie de pământ pentru diverse lucrări pe amplasamentul noului său hotel, aflat la un kilometru distanţă. Cu permisiunea directorului ICEM Tulcea, Florin Topoleanu, cele două părţi au căzut de acord, iar pământul din cetate, împreună cu dărâmăturile din zid şi tot ce a mai încăput în cupa excavatorului, au ajuns în curtea lui Puflene. Ajunşi în locul în care acesta îşi construieşte un hotel, am recunoscut cu uşurinţă ce a mai rămas din pământul luat din cetate, după amestecul de sol şi fragmente de zid. Alături, muncitorii se învârteau pe şantier, iar noul hotel avea deja câteva etaje.
La Murighiol, afaceristul Mihai Puflene (cunoscut pe plan local ca unul dintre cei mai bogaţi oameni din Tulcea şi ca un generos sponsor al campaniilor politice) are de gând să construiască o adevărată staţiune turistică, întinsă pe 12 hectare, cu hoteluri de lux şi diferite facilităţi. Pentru acest lucru, a contractat o finanţare UE de 2,5 milioane de euro, pe lângă care va investi personal încă 5 milioane. Deocamdată, singurul obiectiv funcţional este un motel, numit sugestiv „Halmyris”. O denumire mai inspirată nici nu se putea găsi, de vreme ce noul hotel (programat a fi inaugurat în mai 2010) va îngloba, volens-nolens, bucăţi din cetatea Halmyris…
Monedele lui Puflene
După ce locul a fost arat de către excavatoriştii investitorului din Murighiol, echipa condusă de Mihail Zahariade a trecut la treabă, executând, astă vară, o săpătură de control, pe un spaţiu delimitat în zona proaspăt curăţată de buldozere. 
Având circa patru metri pătraţi, această săpătură este una superficială, de doar 10 centimetri adâncime. Pe o latură, arheologii au descoperit un prag de piatră – cel mai probabil o pardoseală, sau un pavaj. Conform spuselor paznicului cetăţii, deşi această săpătură nu este una de anvergură, ea a prilejuit descoperirea unui inventar valoros. Este vorba de o inscripţie antică şi de cel puţin 20 de monede. Acest fapt pare să pună la îndoială modul de lucru ales de Zahariade şi de Topoleanu, care au considerat că utilajele vor elimina doar pământul inutil. Gândindu-ne la micul tezaur, scos de arheologii, cu şpaclul şi periuţa, la doar 10 centimetri sub locul prin care a trecut lama buldozerului, nu ne-am putut abţine să nu ne întrebăm „Oare câte asemenea artefacte au fost rase de excavatoarele lui Puflene şi zac acum în fundaţia hotelului său?”
Portul – cheia misterelor de la Halmyris
Mult mai puţin cunoscută decât Histria, sau Adamclisi, Halmyris a fost una dintre cele mai importante cetăţi ale Dobrogei romane. Încheiând şirul fortificaţiilor situate de-a lungul Dunării, Halmyris a fost amplasată la gura de vărsare a Dunării în Marea Neagră, având, în epoca sa de glorie, aceeaşi dezvoltare spectaculoasă de care s-a bucurat Sulina, în ultimii 100 de ani. Din nefericire, modificarea cursului Dunării, extinderea Deltei şi migraţiile popoarelor barbare au făcut ca cetatea să fie abandonată, după 1100 de ani de locuire, prin secolul VII d. H.
Cercetările de la Halmyris s-au desfăşurat în partea de nord a cetăţii. Au fost excavate termele, barăcile garnizoanei şi bazilica edificată din ordinul lui Constantin cel Mare, în care au fost descoperite moaştele sfinţilor Epictet şi Astion. Încă din perioada 2003-2004, arheologii au stabilit că următorul punct de interes este portul cetăţii, care ar fi putut oferi răspunsuri privind importanţa oraşului Halmyris în Dobrogea romană şi bizantină, precum şi privind motivele care au dus la gloria, dar şi la decăderea oraşului. Din păcate, arheologii aveau o problemă serioasă – portul era acoperit cu un strat gros, rezultat din dărâmarea zidului şi depunerea sedimentelor de-a lungul mileniilor, dar şi din pământul excavat din cetate de arheologi şi aruncat, din neglijenţă, exact peste locaţia portului antic. Acum, această problemă a fost rezolvată. Dar cu ce preţ?
