Ttttuuc! Obrazul umezit si un zâmbet acru în coltul gurii. Mâinile ce îl strângeau cu putere îsi dau drumul si se retrag. Copilul se smulge îndarat si, cu gesturi stângace, dar energice, se sterge pe obraz. „Ceee?! Ti-e scârba de mamaia?!” Speriat de posibilitatea unei noi runde de pupaturi, copilul se ascunde în spatele bunicii sale, de unde priveste baba stirba ce îsi întinde, zâmbind, bratele spre el.
Un articol de RÃZVAN PETRE
Era o dimineata eterna de primavara. Frigut; soarele aparea din când în când printre norii mici, diafani, lipiti de culmi. În satul mic, cuibarit între dealuri, copiii se duceau la scoala: „Buna-ziua!” – „Mda, buna-ziua, buna-ziua”, le raspundea tânarul cu camasa bleu. Cu gulerul apretat, pantaloni de firma si haina de piele, pantofi curati, se vedea ca nu e de prin partea locului. Nici un nor pe albastrul camasii sale. Încruntat, în schimb, îsi aprinse un Kent. În dereaua îngusta si murdara, gâstele îsi faceau de lucru. Pentru ele, dereaua mica facea cât un fluviu. Suparat, gâscanul îsi lungea fioros gatul, hâsâind amenintator la tânarul ce se chinuia zadarnic sa gaseasca o cale prin ulita jilava, plina de baltoace. În departare, doua femei vorbeau la gard, una pe dinafara, alta înauntru, sprijinita de gardul de plasa ruginita. Drumul e greu si plin de glod, tânarul striga ceva, femeile raspund. Degeaba. Sunt departati. Nu se pot auzi om cu om. Tânarul îsi vântura mâna, a lehamite. Scuipa Kent-ul si înjura. „Uite, ba, a intrat România în UE. Asta e tara în care traim. Cum sa faci performanta economica, atunci când tara ta arata asa?” Pe deal, magarusii pasteau linistiti. Gâstele înotau în ochiul de apa, cismeaua susura lin. La gard, doua femei vorbeau, una pe dinafara, alta înauntru, sprijinita de gardul de plasa.
Literatura? Poate… Amintiri din copilarie? Povesti de demult? Sau de niciodata… O fereastra deschisa înspre o lume care exista la o jumatate de ora centrul aglomerat si zgomotos al orasului. Ajuns pe bicicleta, cu canoea, sau cu autocarul, un occidental descopera cu uimire aceasta lume paralela. Fie ca e un practicant al agroturismului, sau doar un pasionat fotograf amator, curios sa vada lucruri noi, el este surprins de descinderea în aceasta lume sprijinita cu un picior în firescul cotidian al existentei milenare, dar indisolubil legata de lumea civilizata si de societatea moderna, prin sosele, cabluri electrice si televizoare color. Pentru noi, România rurala este un pacat originar si un etern motiv de jena. Pentru occidentalul fata de care ne jenam, ea este o bogatie naturala, conectata la avantajele lumii moderne. E certitudinea ca se poate trai, în plan real, mitul eternei reîntoarceri.
Literatura? Poate… Amintiri din copilarie? Povesti de demult? Sau de niciodata… O fereastra deschisa înspre o lume care exista la o jumatate de ora centrul aglomerat si zgomotos al orasului. Ajuns pe bicicleta, cu canoea, sau cu autocarul, un occidental descopera cu uimire aceasta lume paralela. Fie ca e un practicant al agroturismului, sau doar un pasionat fotograf amator, curios sa vada lucruri noi, el este surprins de descinderea în aceasta lume sprijinita cu un picior în firescul cotidian al existentei milenare, dar indisolubil legata de lumea civilizata si de societatea moderna, prin sosele, cabluri electrice si televizoare color. Pentru noi, România rurala este un pacat originar si un etern motiv de jena. Pentru occidentalul fata de care ne jenam, ea este o bogatie naturala, conectata la avantajele lumii moderne. E certitudinea ca se poate trai, în plan real, mitul eternei reîntoarceri.
