Apele Române lucreaza pentru concesionarul Romned

Fundatia Revolutionarilor Tomis 22 Constanta si-a câstigat dreptul de a administra 1.000 de metri patrati de plaja, în anul 2004, dupa ce presedintele Gheorghe Nae a obtinut sprijinul si implicarea Secretariatului de Stat Pentru Revolutionari. Gasind buna ideea ca revolutionarii sa se implice în ecologizarea plajei de la Mamaia, pentru a avea în schimb un loc al lor unde sa se regaseasca atunci când vin din toate colturile tarii, fostul secretar de stat Iordan Radulescu a solicitat acordul pentru realizarea propunerii lui Gheorghe Nae, atât de la Compania Nationala Apele Române, cât si de la Prefectura si Primaria Constanta. Institutiile mentionate si-au exprimat acordul, astfel încât, la începutul anului 2004, Fundatia Revolutionarilor Tomis 22 Constanta a fost invitata la sediul Directiei Apelor Dobrogea Litoral (condusa atunci de Hristu Uzun), pentru a semna un contract de închiriere. Întelegerea partilor a fost înregistrata în scriptele DADL sub numarul 214/2004. Pe baza ei, Fundatia a încheiat un contract cu firma Litoral Proiect Construct SRL, pentru realizarea unui proiect de construire a unui beech-bar, din lemn si stuf. Concomitent, revolutionarii au obtinut certificatul de urbanism si autorizatia de construire din partea Primariei Constanta, astfel încât au trecut la realizarea proiectului. În vara lui 2004, constructia usoara era pe picioare, o mare parte din veniturile obtinute din comert fiind directionate de presedintele Gheorghe Nae pentru întretinerea si ecologizarea întregii plaje din dreptul hotelurilor Malibu si Parc.

Prima vara portocalie, aceea a anului 2005, a început prin actiunea în forta a buldozerelor DADL, care au ras toate constructiile usoare de pe plaja, pentru a pregati terenul în vederea marelui tun al concesionarii. Institutia si-a justificat gestul prin aceea ca legislatia din domeniu (în speta o ordonanta de guvern din 2005, abuziva si neconstitutionala) prevedea pastrarea unei distante de cel putin 100 de metri între constructiile provizorii si malul marii. Pentru doar câtiva metri de nisip, beech-barul revolutionarilor a avut aceeasi soarta, nenotificata în prealabil, a demolarii, fiind mutat din amplasamentul initial cu peste 120 de metri. Printr-un efort sustinut, Fundatia a refacut constructia, renuntând de principiu sa solicite daune. În 2006, aceeasi institutie portocaliei si binevoitoare a lansat programul de concesionare a plajelor, întinderea de nisip din dreptul hotelurilor Malibu si Parc fiind adjudecata de firma Romned Port Operator SA, apartinând bucuresteanului Victor Baldescu (un personaj care apare în topul milionarilor în euro, întocmit de revista Capital) si constanteanului Sorin Greavu. Concesionarul a trecut rapid la treaba, edificând mai multe constructii usoare pe plaja, fara a solicita si autorizatie de construire din partea Primariei Constanta, organul administrativ competent în aceasta directie. Greavu nu s-a lasat intimidat de amenzile primite de la administratia publica locala si a continuat în forta planul de valorificare totala a terenului, clamând sigur pe el ca singura autoritate careia i se subordoneaza este DADL-ul si nu Primaria Constanta. Un singur aspect îi cauza neplaceri, anume prezenta cascarabetei revolutionarilor. Amabil, dar ferm si inflexibil, Greavu i-a solicitat telefonic lui Nae sa-si demoleze constructia de pe terenul firmei Romned. În aceste conditii, presedintele Fundatiei a solicitat explicatii de la DADL si de la Ministerul Mediului, fiind consiliat neoficial sa-si închida activitatea de pe plaja. În absenta unui raspuns scris si întemeiat legal, Fundatia s-a adresat instantelor de judecata, obtinând o sentinta favorabila (pe obligatia de a face) prin care DADL-ul era obligata sa respecte clauzele contractului de închiriere nr. 214/2004. Au urmat alte presiuni telefonice din partea lui Greavu, însa având certificatul de grefa în mâna (dupa principiul „ce-i în mâna, nu-i minciuna!”), revolutionarii si-au continuat nestingheriti activitatea.

Vazând ca nu obtine o rezolvare a situatiei, Greavu nu s-a îndreptat pe calea juridica împotriva DADL (institutia care inclusese ILEGAL în contractul de concesiune si suprafata de 1000 mp închiriata revolutionarilor), preferând sa lase netaxata ilegalitatea, mai ales ca aceasta era comisa de… prieteni. În privinta revolutionarilor s-a aratat neiertator, recurgând la mai multe sicane pentru a-i scoate de pe piata. În prima instanta a impus un pret de dumping la închirierea sezlongurilor si umbrelelor de plaja, pentru a-i izola într-un perimetru al saracilor pe revolutionari. Undeva la sfârsitul verii, Fundatia s-a pomenit cu o amenda de 100 de milioane de lei vechi, pe un proces verbal de contraventie semnat de inspectorul Adela Eremia de la DADL. Specialista Apelor se sesizase asupra faptului ca beech-barul Fundatiei ar fi constructie abuziva, desi nici institutia care o dezlegase sa ia plaja la picior nu are competente în domeniu, si nici constatarea nu avea baze reale. În realitate, constructia usoara fusese edificata pe baza proiectului autorizat de Primaria Constanta, însa inspectorul DADL îsi însusise gândirea cu premeditare a lui Greavu, cel care acuzase Primaria ca face stat în stat, pentru a furniza acum argumente DADL-ului sa faca exact acelasi lucru. Fundatia mai detinea în statiunea Mamaia un spatiu comercial închiriat, în zona hotelurilor. În data de 31 august, aici a descins o echipa a Garzii Financiare Constanta, condusa de inspectorul Vasilescu, care a luat la puricat toate hârtiile contabile. Negasind nimic, Vasilescu i-a solicitat lui Nae sa se deplaseze împreuna cu el la beech-barul de pe plaja. Desi reprezentantul revolutionarilor i-a explicat ca închisese activitatea acolo, inspectorul a tinut mortis sa vada cu ochii lui cum stau lucrurile. Si chiar daca obloanele erau trase, Vasilescu a întocmit un alt proces-verbal de contraventie, aplicând o amenda gratuita, moralizatoare si plina de învataminte de 80 de milioane de lei vechi, pe motiv ca nu exista casa de marcat. Degeaba a argumentat Nae ca nu-si putea lasa casa de marcat la punctul de lucru închis, de vreme ce inspectorul avea convingerea formata din alta parte. Ca un ultim amanunt, Fundatia a avut un rulaj total mai mic de 100 de milioane de lei, însa pentru ca s-a pus cu cine nu trebuia, s-a ales cu amenzi de 180 de milioane de lei vechi.