Altarul satanistilor din Pestera Limanu

Limanu este singura pestera labirintica din România, întinsa pe mai mult de patru kilometric. Galeriile pesterii au fost transformate în buncar, în vremea geto-dacilor.
Satanistii veniti vara pe litoral au fost si ei atrasi de misterele acestui labirint pe care îl vizitau pentru ritualuri. Reporterii DEZVALUIRI au descoperit altarul satanist din Pestera Limanu, confirmând toate zvonurile care au circulat pe acest subiect

În sat, oricine stie sa te îndrume spre pestera. Poteca tine culmea unui deal, se strecoara pe sub câtiva colti calcarosi si se opreste la marginea unei liziere de molid, chiar deasupra lacului Limanu. Un panou metalic nou, frumos vopsit si asezat la vedere, ne-a oferit primele informatii, e drept generale, despre pestera: harta, fauna si…numarul de telefon al ghidului local. Pâna la venirea lui, am dat roata intrarii, amenajata ca o cazemata din timpul razboiului. Scarile de ciment ne-au dus la o usa de fier cu un ingenios sistem de închidere, protejata în lateral de pereti de betonul grosi de jumatate de metru. O nisa cu forma de vizeta, de câtiva centrimetri, fusese lasata pe post de ferestruica sau loc de aerisire. Mai târziu aveam sa aflam ca ea avea rolul de a permite unei colonii de lilieci de o specie rara, care salasluieste în maruntaiele pesterii, sa iasa la vânat pe timpul noptii.
Ghidul, un tânar îmbracat cu un hanorac si încaltat în adidasi, si-a facut aparitia la intrarea pesterii. A scos tacticos o cheie din buzunar, a coborât treptele si a deschis poarta de otel, invitându-ne spre maruntaiele pamântului. Câteva casti din plastic albastru se odihneau pe o polita, imediat dupa poarta, întoarse cu interiorul în sus, ca niste castroane din care balaurii pesterii îsi sorbeau în fiecare dimineata portia de sânge. Ne-am asezat si noi câte o cascheta pe crestet si am pornit-o pe galeria scunda, un tunel pentru pitici. Am aflat ca ghidul nostru, Nicusor Vilau, are doar 17 ani. “Bunicul mi-a povestit ca în timpul razboiului a cutreierat câteva zile pestera, împreuna cu câtiva prieteni. Într-un final au ajuns într-o galerie unde se auzea muzica bulgareasca. Au sapat în tavan si au ajuns într-un beci. Dupa ce i-au baut bulgarului o damigeana de vin, s-au întors în pestera si au venit pe galerii înapoi în sat. Acuma, eu nu sunt sigur ca este adevarat, dar pâna la bulgari sunt doar câtiva kilometri…”. Înca de la primii pasi întelegem de ce Limanu este numita pestera labirintica. În jurul nostru, peste tot, se deschid boltile galeriilor, ca niste desene faurite, în joaca de un copil rasfatat. Am vizitat, pe rând, cele doua altare dacice, sala Cavalerului Trac (cu reprezentarea în calcar a unei zeitati getice numite Derzelas), “Tablele lui Moise”, “Fereastra”, o colonie de lilieci pe care ghidul nostru ne-a interzis sa o fotografiem cu blitz, pentru a nu speria animalele.

Din loc în loc, gasim urme de ziduri cu rol de sustinere a peretilor sau de compartimentare a spatiului. Aceste lucrari s-au facut dupa un plan bine chibzuit, urmându-se, în general, traseul galeriilor naturale (ale caror pereti colturosi au fost neteziti prin cioplire). În unele portiuni, pentru a usura legatura între diferite încaperi, locuitorii pesterii au sapat noi galerii. Din loc în loc, s-au sapat mici firide, destinate opaitelor ce serveau la iluminat. Legaturile dintre coridoare au fost marcate cu semne care îi ajutau în orientare”. Arheologii au gasit în pestera si doua camere cu altar, ce aveau tavanele si peretii puternic afumate, o dovada ca au slujit la oficierea cultului.
“Mai este ceva de vizitat. Noi îi spunem camera oaselor. Sunt acolo niste oase, dar nimeni nu stie cine le-a pus”, ne-a ispitit într-o doara tânarul nostru ghid. A fost mai mult decât suficient pentru noi. Dupa o galerie scunda, în care am mers în genunchi, ne-am trezit într-o sala de înaltimea unui om în care, la lumina lugubra a lanternelor noastre, am avut parte de un spectacol înfiorator. În perete fusesera sapate nise, una lânga alta, pe mai multe nivele, iar în ele fusesera asezate cu grija, în functie de marime, oase de animale în spatele unor coaste dispuse astfel încât închipuiau gratiile unei celule în miniatura. Unele dintre oase fusesera mai întâi arse si apoi asezate în bizarul altar. Tabloul era completat de mesajul “Black Angel”, scrijelit pe tavanul inegrit intentionat cu funingine, în forma de dreptunghi, si care anunta prezenta Îngerului Negru. La iesirea din labirintul de la Limanu, dupa ce am lasat castile de protectie pe lavita din piatra, apropae nu stiam daca altarul Satanist exista cu adevarat sau a fost doar o farsa pe care ne-o jucase Duhul Pesterii. Fotografiile doar marcheaza istoria înspaimântatoare a acestui loc si nu mai au nevoie de nici un comentariu.