Gheorghe Moldovan, comuna Albeşti (Constanţa)
– Gheorghe Moldovan s-a născut pe 28 mai 1956, în Bistriţa Năsăud. Este căsătorit şi are doi băieţi. Este la al doilea mandat de primar în comuna constănţeană Albeşti şi nu îl interesează un loc în Parlament.
– Contact online:
www.gheorghemoldovan.ro,
www.primariacomuneialbesti.ro,
[email protected].
Un articol de Andreea PAVEL
Cristian Andrei LEONTE
S-a născut pe 28 mai 1956, în Bistriţa Năsăud. O fire domoală, cu un ton liniştit, dar ferm, pe acest primar pare că nimic nu îl poate scoate din calmul înnăscut. Cu toate acestea, edilul s-a confruntat cu un moment de răscruce în anul 2011, aproape de sfârşitul celui de-al doilea mandat. Datoriile lăsate de fosta administraţie, blocarea conturilor primăriei, lipsa fondurilor de la Consiliul Judeţean Constanţa şi de la Guvern şi, implicit imposibilitatea continuării proiectelor începute pentru dezvoltarea comunei, l-au adus pe primar la un pas de a ceda. Acesta a declarat că nu îşi mai poate continua mandatul dacă nu va reuşi să facă nimic pentru localnici şi că îşi va da demisia dacă nu va fi ajutat să iasă din impas. La câteva zile însă, primarul a hotărât că trebuie să o ia de la zero, chiar dacă problemele din administraţia publică erau prea mari pentru a fi lăsate în mâinile unui singur om. Aşa se face că, la scurt timp, primarul a găsit resursele financiare şi psihice necesare pentru a finaliza primele proiecte începute şi pentru a demara altele. Este vorba de Gheorghe Moldovan, primarul comunei constănţene Albeşti. Vă redăm în rândurile ce urmează povestea edilului, aşa cum o prezintă acesta pe pagina personală www.gheorghemoldovan.ro. „Mă numesc Gheorghe Moldovan, sunt născut pe 28 mai 1956, în Bistriţa Năsăud. De meserie, sunt inginer agronom şi am terminat facultatea la Cluj, în 1980. Am sosit întâia oară în Albeşti, atunci când am fost repartizat, datorită serviciului. Am spus „datorită” pentru că aici, în Albeşti, m-am împlinit personal şi profesional. Când aveam 24 de ani şi încercam să mă acomodez cu noile locuri, dobrogene, am cunoscut-o pe draga mea soţie, Marieta. A fost o frumoasă dragoste la prima vedere şi ne-am căsătorit într-o toamnă la fel de frumoasă precum povestea noastră. Ulterior, ne-am completat familia cu doi băieţi extraordinari: Remus şi Paul. De-a lungul anilor, am descoperit şi bucuria de a trăi în mijlocul unor oameni precum cei din comuna noastră. Chiar dacă sărăcia ne umbreşte uneori zâmbetul, suntem o comunitate bogată sufleteşte, cu oameni muncitori, responsabili şi solidari. Nu aş da comuna în care am fost şi fericit, şi necăjit, unde m-am bucurat şi m-am întristat de-atâtea ori, pentru nici un alt loc din lumea asta. Localnicii din Albeşti sunt a doua mea familie. Ştiu să îţi spună o vorbă bună, atunci când eşti îngenunchiat de greutăţi şi ştiu să te motiveze atunci când parcă toate uşile ţi se închid. M-am simţit dator faţă de ei, care indiferent de greutăţile pe care le întâmpină, merg mai departe, şi acesta este motivul pentru care m-am hotărât, în 2008, să candidez pentru funcţia de primar. Până atunci am fost doar consilier şi mi-am dat seama că nu pot să fac prea multe pentru ei, cu acest statut. Am candidat şi am câştigat, semn că au avut încredere în mine şi nu îi dezamăgisem până atunci. Se spune că cine nu greşeşte înseamnă că nu încearcă niciodată, nimic nou. Poate am greşit, dar întotdeauna am făcut-o pentru că am încercat, de fiecare dată, să aduc ceva nou, care să le îmbunătăţească traiul consătenilor mei şi să le uşureze viaţa. Am demarat multe proiecte pe care îmi doresc să le finalizez în următorul mandat. Şi simt că mai am multe de făcut. Ca primar, ca localnic, indiferent de statutul pe care l-aş avea în Albeşti, întotdeauna voi considera că am o responsabilitate faţă de locul şi oamenii alături de care am ajuns azi ceea ce sunt.”
