În urmă cu puţin timp, preşedintele Băsescu a intrat în polemică cu medicul Arafat. Mai departe, ştim cu toţii ce s-a întâmplat. Arafat a demisionat, apoi s-a întors, Legea Sănătăţii a murit, apoi a fost reînviată, iar mii de oameni au ieşit în stradă pentru a-şi striga nemulţumirile şi frustrările, şi pentru a cere demisia preşedintelui. Pe toată perioada protestelor, Băsescu s-a dat la fund, a evitat apariţiile şi comentariile publice.
În urmă cu ceva mai mult timp, s-a consumat un alt episod, care l-a avut în prim-plan pe Sebastian Bodu, pe vremea aceea şef al ANAF. Totul a început cu o anchetă de presă, care o viza pe şefa finanţelor de la Giurgiu, care ar fi avizat pozitiv o serie de returnări ilegale de TVA. Ziarul în care a fost publicată ancheta – un cotidian central de largă circulaţie şi influenţă – tuna şi fulgera împotriva lui Sebastian Bodu, care, la rându-i, avizase pozitiv premierea respectivei directoare, pentru rezultate bune în câmpul muncii…
Un editorial de Razvan PETRE
Nu conta nici că ilegalitatea returnărilor fusese constatată ulterior premiului, nu conta că Bodu, ca preşedinte, nu analiza personal dosarele candidaţilor la primă, sau că acele prime erau acordate pe baza unor indicatori, alţii decât cei privind returnările de TVA. Tonul general al articolului era – hoţii fură, iar Bodu îi premiază!
Câteva luni mai târziu, acelaşi cotidian, altă anchetă senzaţională. Şi de data aceasta era vorba tot de Sebastian Bodu. Şeful ANAF – eram înştiinţaţi – chemase o femeie la el în birou şi o ameninţase/forţase să îşi dea demisia, fapt ce i-a produs acesteia supărare, stres şi niscai probleme de inimă. Femeia în cauză era chiar şefa finanţelor de la Giurgiu, prezentată – de astă dată – ca o persoană la locul ei, dată la o parte de un tartor fioros. Se pare că Bodu citise articolul anterior şi ceruse un control. Cum ilegalităţile semnalate în presă se verificau, i-a dat directoare prilejul de a-şi da demisia.
Aşadar, Bodu a picat prost şi când a semnat ca primarul premierea subalternei cu înclinaţii spre ilegal, dar şi atunci când, având dovada ilegalităţii, i-a cerut – discret, între patru pereţi – să-şi dea demisia.
Revenim acum la Preşedintele Băsescu şi la dispariţia lui subită şi neobişnuită de pe scena publică. Scandalul creat şi manifestaţiile de stradă sunt toate opera unui singur om. Cu talentul său extraordinar de a se ridica desupra tuturor – sau de a se dinamita singur printr-un singur discurs – Băsescu a dat drumul la vale acestui bulgăre de zăpadă. A greşit când l-a atacat pe Arafat, a greşit şi când a cerut retragerea Legii Sănătăţii (dând astfel semnalul unei slăbiciuni). Tot ce a spus în acest caz s-a întors împotriva lui. Iar, dacă ar rupe tăcerea acum, nu ar face decât să toarne gaz pe foc.
Băsescu este acum în situaţia în care era Bodu altă dată. Orice zice – că e albă sau neagră – se va întoarce împotriva lui şi se va interpreta negativ. Aşadar, pentru cei care se întreabă unde e Băsescu, răspunsul este simplu: Stă acasă, meditează la semnificaţia vorbei „Tăcerea e de aur”.
