Cei care iubesc istoria şi sunt interesaţi de vestigiile antice ale Dobrogei au avut şansa, pe 12 octombrie, de a vizita unul dintre cele mai importante şantiere arheologice ale României, cetatea Noviodunum. Şantierul arheologic aflat în vecinătatea oraşului tulcean Isaccea şi-a deschis porţile pentru cele câteva sute de persoane interesate să vadă îndeaproape ruinele vechii cetăţi. Ziua Porţilor Deschise la Noviodunum a fost un eveniment organizat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, primăria Oraşului Isaccea, în parteneriat cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, dar şi cu alte instituţii din domeniu. Vizitatorii au putut afla mai multe despre istoria extraordinară a aşezării dar au şi putut admira expoziţiile organizate în cadrul Centrului de Studii Noviodunum, deschis chiar în incinta şantierului arheologic. Un element inedit a fost prezentarea ultimei descoperiri, o basilica de secol V, identificată chiar în campania de anul acesta, pe malul Dunării, într-o zonă inundabilă.
Un articol de Cristian CEALERA
Întemeierea aşezării antice este legată de celţi, care în secolul III înainte de Hristos au trecut prin zonă. Numele Noviodunum este de provenienţă celtică fiind tradus ca „noua aşezare fortificată” (novio – dunum). În zonă, urmele de locuire sunt însă şi mai vechi, ştiut fiind faptul cã în urmă cu cinci secole înainte de Hristos (mai exact în anul 514 î.H), regele Perşilor Darius I i-ar fi învins aici pe sciţi. Potrivit geografului Ptolemeu, grecii au fãurit în zonã, ceva mai târziu, un polis important, un loc în care se adăposteau corãbiile ce circulau pe Dunăre. De-a lungul timpului, cetatea a avut o maximă importanţã strategică, indiferent sub ce stăpânire s-a aflat, întrucât ea este excelent poziţionatã geografic, în apropierea unui vad al Dunării. Noviodunum a fost cucerit de romani în anul 46 d.H şi a fãcut parte din provincia imperialã Moesia Inferior. Fortificaţie militară, dar în acelaşi timp şi important centru comercial, oraşul a fost ridicat la rangul de municipium. Aici a funcţionat cartierul general al flotei romane dunărene, Classis Flavia Moesica şi tot aici au cantonat de-a lungul timpului forþe militare impresionante precum Legio V Macedonica, Legio I Italia sau Legio I Iovia. Bogăţia urbei de pe Dunăre a atras întotdeauna triburi migratoare, cu precădere în secolele II – III, când oraşul a fost ţinta unor atacuri ale costobocilor, carpilor, goţilor sau herulilor. La începutul veacului al patrulea, oraşul devine un adevărat centru creştin. Este şi un oraş al martirilor, pentru că în aceeaşi perioadă, din ordinul unor împăraţi precum Diocleţian (persecutor al creştinilor) aici şi-au găsit sfârşitul numeroşi slujitori ai Crucii. Este cazul celor patru martiri Zotikos, Attalos, Kamasis şi Filipos, ucişi în cetate dar îngropaţi ulterior în cripta de la Niculiţel. Povestea urbei romane mai cuprinde un moment extrem de important. Astfel, în anul 369, pe un pod de vase amplasat chiar în dreptul cetăţii, împăratul Romei Flavius Valens a încheiat un tratat de pace cu regele vizigot Athanaric. Distrusă de avaro-slavi în secolul VII, cetatea Noviodunum dispare din istorie timp de trei veacuri. Bizantinii refac însă cetatea în secolul X iar oraşul se dezvoltă în timpul Evului Mediu Timpuriu. După căderea Bizanţului, cetatea va intra sub stăpânire otomană, din perioada cuceririi turceşti provenind numeroase vestigii superbe, care pot fi astăzi admirate de cãtre vizitatori. Povestea acestui oraş este una extraordinară, iar iniţiativa de popularizare a unui sit atât de valoros este una lăudabilă, ruinele de la Isaccea fiind obiect de interes atât pentru români, cât şi pentru numeroşi turişti şi specialişti din întreaga lume.
