Dezastru, cutremur, uragan, accident nuclear. Când natura nu îşi face datoria, o putem falsifica. Şi atunci, avem Super Luna, tornade, caniculă măsurată nu în aer, ci pe suprafaţa asfaltului, inundaţii, ger de îngheaţă reporterul (în timp ce turiştii se plimbă în tricou în spatele lui) ş.a.m.d. Dacă nici din astea nu sunt, avem suficiente violuri, accidente mortale, certuri violente între soţi, sinucideri şi crime brutale.
Un editorial de Răzvan PETRE
„Cronica neagră” era numele unui serii de articole mici – o coloniţă – într-un cotidian influent al anilor ’90. Acolo erau trecute, în limbaj de lemn şi cu accente macabre, o serie de evenimente neplăcute şi, de altfel, anodine, soldate cu victime. De la acest macabru „caz divers”, fenomenul a evoluat, ajungând în zilele noastre să devină baza oricărui jurnal de ştiri, la televiziune.
Dictonul american „If it bleeds, it leads” – dacă e cu sânge, e ştire de deschidere – a fost adoptat cu drag de televiziunile româneşti, care, în cel mai pur stil mioritic, au dus acest principiu la extrem. În funcţie de televiziune şi de ştirile zilei, subiectele violente, sângeroase, apocaliptice acoperă 50-90% din timpul de emisie al jurnalului.
De-a lungul timpului, presa americană a vehiculat o serie întreagă de scenarii de natură a crea panică – povestea acului de seringă infectat cu HIV, cu care sunt atacaţi clienţii discotecilor, povestea lamei de bărbierit ascunsă într-un măr de Halloween, pentru a-i mutila pe copii, povestea albinelor ucigaşe care vor invada America ş.a.m.d. Toate aceste scenarii înfricoşătoare s-au dovedit a fi false, dar asta nu mai contează, dacă luăm în considerare ratingurile.
Ceva mai prolifici ca americanii, ştiriştii noştri ne-au terorizat, numai în ultima lună, cu: Super Luna, care va provoca uragane, cutremure şi alte alea; interviul în care Mărmureanu imaginează tsunami-uri de acid sulfuric, la Mangalia; gaura în stratul de ozon, care s-a mutat fix desupra României, ca să putem fi iradiaţi mai uşor; norul radioactiv de la Fukushima, de care trebuie să ne ferim stând închişi în casă (şi să privim cuminţi la televizor, probabil). Dacă tragi linie şi analizezi punct cu punct toate aceste poveşti înfricoşătoare, nu se dovedesc întemeiate nici în proporţie de 1%.
Analizând motivele care fac din America ţara cu cel mai mare număr de crime violente, regizorul Michael Moore a ajuns la concluzia că una din principalele cauze ale acestui fapt este modul în care televiziunile alocă un spaţiu exagerat fenomenelui infracţional, cataclismelor reale, sau inventate şi violenţei, în general. Concluzia lui Moore a fost că publicului american îi este indus un sentiment de teroare, că americanul de rând trăieşte cu impresia că vecinul său poate fi un criminal, că teroriştii, europenii, natura, toţi şi toate sunt împotriva lui. Motiv pentru care, la orice ameninţare (reală sau închipuită), el reacţionează extrem, cu arma din dotare.
Românii, din fericire, nu au arme, sau dreptul constituţional de a se înarma. Teroarea şi panica induse artificial şi fără temei sunt, însă, realităţi cu care începem să ne confruntăm. Deocamdată, problema nu e una de proporţii. Sigur, avem crime, violenţă, radiaţii, tsunami la Costineşti şi gaură în stratul de ozon aferent ţării noastre. Dar astea nu sunt motive să închideţi televizorul, sau să schimbaţi canalul, pentru că avem, imediat după pauză, un reportaj despre colecţia toamnă-iarnă a fabricii de chiloţi, plus o filmare haioasă cu un câine ce cântă la violoncel!
