Cum este când furi la factură şi-ţi dă cu virgulă – Enel Dobrogea ştie asta foarte bine!
De ani buni de zile, sute de abonaţi casnici ai companiilor distribuitoare de electricitate din Dobrogea, dar şi din ţară, se plâng de modul actual de contorizare impus de cei de la Enel. Iniţial, ideea înregistrării consumului casnic prin intermediul contoarelor digitale a fost primită cu relaxare de către consumatorii casnici, aceştia crezând că evidenţa consumurilor în era digitală poate fi mult mai precisă decât vechea metodă, cea a contoarelor analoge, cunoscute sub denumirea de contoare cu disc. Din păcate, eficienţa şi fiabilitatea noilor contoare digitale nu sunt nici pe departe mulţumitoare pentru consumatorii casnici, mai ales în situaţiile în care citirea valorilor acestora a devenit mai ales pentru angajaţii Enel sau ai altor companii de electricitate, o metodă eficientă de a “fura la cântar”. Aberantă este situaţia în care, renumita metodă a “virgulei invizibile” face ca între abonatul casnic şi “cititorul de contoare” să apară conflicte în momentul în care factura de curent pe care trebuie s-o achite clientul este de-a dreptul “ucigaşă”, electrocutând de-a dreptul bugetul şi aşa “crizat” al plătitorului.
Un articol de Ştefan Doru COPOŢ
Valoarea unei virgule
Nimeni dintre cei care au căzut în plasa înşelătoriei Enel, (şi aici ne referim la abonaţii casnici care au renunţat la vechile contoare analoge cu disc în favoarea celor digitale şi cu afişaj electronic) nu şi-a dat seama că o virgulă luată sau neluată în seamă la momentul citirii valorilor de consum afişate pe display-ul contoarelor digitale poate da peste cap socotelile bugetare ale unei familii. Există mai multe tipuri de contoare electrice pentru măsurarea consumului de energie electrică la consumatorii casnici. Cele de tipul Elster, fabricate sub licenţă chipurile germană, de cei de la Rometrics SRL sau cele de tipul Actaris Ace 3000 sunt doar două exemple de asemenea aparate digitale despre care abonaţii casnici spun că sunt “mânărite” la citire de angajaţii Enel. Aceste contoare au display-urile formate dintr-un grup de şapte partiţii digitale corespunzătoare unei singure cifre care poate apărea pe afişaj. În mod normal, ultima cifră de pe display nu s-ar citi, considerând că aceasta reprezintă o zecimală. Deci înainte de ultima cifră de pe display, exact ca la contoarele analoge, ar fi trebuit să existe în mod oficial o virgulă. Ciudat este însă că această virgulă buclucaşă apare, dar nu la momentul apariţiei grupului de cifre corespunzător valorii consumului de curent, ci la alt moment, atunci când afişajul intră în acea stare de setare a memoriei aparatului de măsură. Şi mai ciudat este faptul că majoritatea acestor contoare, după ce au fost montate de către “specialiştii” Enel, au fost însoţite şi de un document denumit “bon pentru mişcarea contoarelor la consumatori”, în care era trecut numărul afişajelor corespunzătoare numărului total de cifre care dădeau valoarea reală a consumului. Acest număr de cifre este de şase şi nu de şapte! Deci însemnă că logic ar fi ca citirea ultimei cifre să nu se facă, înaintea acesteia trebuind să fie considerată existenţa acelei virgule. Şi de aici porneşte toată tărăşenia… . Abonaţii cred că citirea se face prin abstracţie de ultima cifră şi luând în considerare acea virgulă, în timp ce reprezentanţii Enel fac citirea întregului număr afişat. În consecinţă, diferenţa dintre consumul real şi cel pe care trebuie să-l plătească consumatorului este uriaşă.
Consumuri de te doare capul
Dacă un consumator casnic nu ţine becurile din casă aprinse opt ore pe zi, nici măcar cinci (primăvara sau vara), cele două televizoare pe care le are consumă aproximativ 100 de W, şi un calculator care merge, să zicem, mai mult de opt ore pe zi, noul contor digital l-a pus la plata a 700 de KW pentru o perioadă de 105 zile. Deci cam 7 KW pe zi. Înainte, cu vechiul contor analog şi prin citirea corectă a acestuia, consumul era mult mai mic şi, logic, factura era şi ea mai “uşor” de suportat financiar. De exemplu reporterii DEZVĂLUIRI au stat de vorbă cu doi astfel de clienţi înşelaţi: Darius Andrei din Constanţa spune: “Am şi eu un contor digital tip Actaris Ace 3000. Îmi arată cu zecimală. Ăştia de la Enel îmi spun că dacă e electronic, trebuie citite toate cifrele, dar mi se pare foarte mult. Cred că e destul de mare diferenţa de la 619,1 kw la 6191kw?”.
Gheorghiu Alexandra-Constanţa: “Să vă povestesc cum mă “jumulesc” cei de la Electrica cu contorul pe care mi l-au montat. Eu una nu ştiu să-l citesc… poate că nu am absolvit studii la Sorbona… dar plătesc lunar câte 70 lei, iar la regularizări câte 500 lei. Ideea este că acest contor digital afişează cam şase numere formate din câte 5-6 cifre dar nici unul din numere nu coincide sau să fie măcar cât de cât pe aproape de cel de pe factură. Am uitat să vă spun că e vorba de o garsonieră de 30 mp… unde nu am fabrică de pufuleţi, ci doar un frigider clasa A+, o maşină de spălat, un televizor, un laptop si 3 becuri de 60 W”.
Contorizarea digitală, între mit şi realitate
Odată cu anul 1999, prin decretul Bersani privind privatizarea şi contorizarea digitală se liberalizează industria italiană de energie electrică. Aşa-numitul “Decret Bersani”, ce a intrat în vigoare la 1 aprilie 1999 a definit regulile noii pieţe. Producţia, importul, exportul, achiziţia şi vânzarea de energie electrică au fost liberalizate (în limitele obligaţiilor serviciului public). Acesta a fost anul de începere a privatizării Enel şi a cotării la bursă, prin plasarea a aproape patru miliarde de acţiuni (cea mai mare ofertă din Europa şi a doua ca mărime din lume, atât ca valoare, cât şi ca număr de investitori). Pe 2 noiembrie, acţiunile Enel erau listate atât la bursa italiană, cât şi la cea din Statele Unite ale Americii. Enel a devenit un holding, cu noi companii create pentru a desfăşura diferite activităţi, de la telefonie până la gaz. Enel a început un proiect de dezvoltare a unui nou contor digital, pentru a înlocui cele 30 milioane de contoare în funcţiune la momentul respectiv. Rezultatul acestui angajament a fost sistemul de telegestiune automată pentru măsurare integrată, notificarea şi administrarea contractelor de energie electrică, ce foloseşte reţeaua electrică pentru transmiterea datelor. Astfel, prin intermediul acestor contoare digitale Enel putea urmări direct de la sediile filialelor prin calculator, consumul efectiv şi real al fiecărui consumator casnic sau industrial în parte. Din păcate, în România sistemul este “varză”, deoarece italienii nu au investit şi în reţeaua specială de transport date de la abonaţi la centrele de stocare a datelor. Aşa că această omisiune, chiar dacă pare de nebăgat în seamă, are ca scop îngroşarea buzunarelor celor de la Enel prin încărcarea facturilor de energie pentru abonaţi.
