Tot mai mulţi români din clasa de mijloc aleg să stea cu cortul sau rulota pe plaje neamenajate
Mii de turişti campează la fiecare sfârşit de săptămână pe plaja sălbatică din zona Vadu-Corbu. Vin din toată ţara cu maşini sau motociclete, stau în rulote sau corturi, aprind grătarul sau gătesc la primus.
Sunt reprezentanţii clasei de mijloc din România, oameni sătui să plătească mult pentru servicii proaste în staţiunile de pe litoral.
Fenomenul Vadu este şi un protest spontan împotriva falimentului strategiilor (dacă or exista) de promovare şi dezvoltare a litoralului românesc.
Statul reacţionează brutal în faţa acestui fenomen: reprezentanţii Gărzii de Mediu din cadrul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării s-au pus pe amendat “turiştii ilegali”.
Un articol de Mihai Răzvan ROTARU
Răzvan PETRE
Începând de vineri după-amiază, sute de maşini zoresc pe drumurile de nisip ale Grindului Chituc, în căutarea unei bucăţi libere de plajă. Corturile se aliniază unul lângă altul, printre rulote şi umbrare de plajă, grătare, lăzi frigorifice, bidoane de apă, navete de bere, colace şi bărci gonflabile, oale şi cratiţe. O adevărată tabără de vacanţă, cu turişti care lenevesc la soare, se scaldă, pescuiesc, îşi prepară mâncare, toate sub cerul liber, fără constrângeri.
La Vadu nu sunt toalete, nici duşuri, nu sunt restaurante şi nici magazine. De aceea, “turiştii de grind” aduc cu ei tot ce le trebuie, singura variantă de aprovizionare fiind un magazin din Vadu, la câţiva kilometri distanţă.
Turiştii de la Vadu nu sunt vamaioţii alungaţi de modernizarea staţiunii, care făceau autostopul sau mergeau “cu naşul”, ca să facă nudism şi să se distreze la terasa Stuf din Vamă. Sunt familişti cu copii, veniţi pe grind cu maşinile lor, să petreacă câteva zile la mare în regim de camping.
ARBDD dă amenzi pentru lipsa unor permise pe care nu ştie dacă le-ar elibera
Sunt, după toate aparenţele, reprezentanţii clasei de mijloc din România, oameni care nu vor să se mai lase înşelaţi de gogoşile vândute de sistemul falimentar al turismului litoral. Sunt oameni care refuză să mai fie simple cifre în statisticile oficiale legate de gradul de ocupare a staţiunilor şi care nu vor să plătească scump servicii turistice de slabă calitate.
În loc să îşi recunoască eşecul şi să găsească soluţii, Statul reacţionează brutal şi împleticit împotriva turiştilor de la Vadu. Comisarul şef al Gărzii de Mediu a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, Costel Ifrim, şi-a trimis oamenii să îi amendeze pe “turiştii ilegali” de la Vadu şi Corbu, pe motiv că nu deţin permis din partea ARBDD. De fapt, nici măcar Ifrim nu ştie care e treaba cu aceste permise: “Nu au voie să campeze cu cortul sau cu rulota fără să aibă permis din partea ARBDD, iar până acum niciun turist care a fost verificat nu a avut acest permis. Nu ştiu dacă Administraţia Rezervaţiei le-ar da voie, însă ei trebuie să facă o astfel de solicitare”.
Câteva beach baruri şi toalete ecologice
Plaja Corbu este un fost “Vadu” intrat în logica dezvoltării. Ultimii doi ani au adus la Corbu un restaurant şi câteva beach baruri, toalete ecologice şi un festival intitulat “Zece pentru mare”- o încercare a imobiliarilor de a creşte preţul terenurilor din zonă.
Chiar dacă mega-proiectul turistic al omului de afaceri Hassan Awdi s-a dovedit a fi total nerealist, este de aşteptat ca zona Corbu să se transforme, până la urmă, într-o veritabilă staţiune.
Până atunci, turiştii de la Corbu sunt tot pe cont propriu, dorm în corturi sau rulote şi mai beau câte o bere rece la cele câteva terase încropite pe plajă.
Blogerii îi dau lecţii Elenei Udrea
Interesul pentru plaja Vadu a adus şi primele “dezbateri publice”. Un iubitor al locului a construit un blog în care încearcă să popularizeze această zonă, militând în acelaşi timp pentru păstrarea nealterată a naturii.
Autorul blogului a postat o “Propunere de Proiect adresat d-nei Elena Udrea”. Trecând peste utopia acestui demers, solicitările sunt de bun simţ:
– stabilirea unui statut special pentru zona respectivă, care să permită turismul, cu anumite condiţii şi pe o anumită suprafaţă (maxim 10 km de plajă, de la limita de jos a Rezervaţiei).
– interzicerea accesului autovehiculelor de orice fel (maşini, ATV, etc) şi stabilirea de zone de parcare la 50 de metri de plajă)
– crearea unui corp de pază – la fel ca rangerii din zonele protejate montane
– construirea unor locaţii pentru toalete ecologice şi coşuri de gunoi.
– accesul permis pe plajă doar cu cortul, taxă de acces
Până una-alta, Administraţia Biosferei Delta Dunării a încercat să instituie, anul trecut, o taxă de acces (fără a amenaja în vreun fel zona) de 20 de lei de persoană.
“Spiritul Vămii Vechi”, ucis de ţânţarii de la Vadu
Asemănarea dintre Vama Veche şi Vadu începe şi se termină cu corturile de pe nisip. Plaja sălbatică din Vadu este rezervată doar posesorilor de maşini, preferabil 4X4. Traseul Năvodari-Corbu-Vadu-plajă este lung şi obositor. De la Vadu, singura cale de acces este un vechi drum, cu betonul crăpat şi cu o singură bandă. Depăşirile sunt excluse, iar indicatoarele lipsesc cu desăvârşire. Plaja este la un kilometru de calea betonată. La mare se ajunge printr-un labirint de drumuri improvizate prin mlaştini nisipoase. Terenul este nesigur, curajoşii care se aventurează aici trebuind să traverseze adesea dune de nisip şi bălţi cu apă gălbuie. Pe plaja Vadu, situaţiile de urgenţă se rezolvă exclusiv prin colaborarea dintre turişti, în lipsa oricărei intervenţii a autorităţilor – la plecarea din zonă, unul din reporterii ziarului a rămas cu maşina blocată în nisip, fiind tractat de un turist cu un vehicul 4X4. Izolarea de orice comunitate îi obligă pe vizitatori să îşi aducă totul de acasă, sejurul la Vadu semănând mai degrabă cu un curs de supravieţuire. Rândul de dune din spatele plajei este folosit pe post de WC public, unii turişti improvizând latrine şi gropi de gunoi, pe care le sapă direct în nisip. Odată cu venirea serii, plaja şi împrejurimile sunt luate cu asalt de ţânţari. Dacă se îndură Dumnezeu şi dă o briză mai puternică, sunt mai rari. Dacă nu, eşti mâncat de viu… .
Cocoţat pe o colină şi mărginit de ambele părţi de păduri dese, satul Vadu pare să invoce, mai degrabă decât plaja omonimă, spiritul Vămii Vechi. Cu uliţele sale prăfuite şi atmosfera unui loc încremenit în timp, seamănă cu Vama, cea de dinainte de apariţia şaormeriilor şi hotelurilor cu etaj. Din păcate, plaja este la mare distanţă de sat, iar viitorul luminos al unei staţiuni litorale la Vadu este îndepărtat, mai îndepărtat decât panglica albastră de la orizont – Marea Neagră.
