Munţii noştri aur poartă. An de an, fel de fel de oficialităţi ne vorbesc la televizor despre frumuseţile şi potenţialul turistic al patriei noastre. Am crescut într-o cultură autentic romantică, o cultură a ridicării în slăvi a trecutului glorios şi a cadrului natural deosebit. Un picior de plai, o gură de rai… care produce mai puţin de 1% din PIB. În spatele dezastrului glorios din turismul organizat se iveşte, din ce în ce mai semeţ, un nou sector economic – cel al turismului pe cont propriu, fără autorizaţie, fără taxe, dar care nu duce deloc lipsă de clienţi.
Un articol de Răzvan PETRE
Documentând un articol despre serviciile oferite turiştilor din Delta Dunării, am încercat să obţinem un punct de vedere de la oficialii din Ministerul Turismului. În primă instanţă, i-am sunat, dar în acest minister (ca în mai toate instituţiile publice din România) nimeni nu poate să declare nimic fără încuviinţarea şefilor. Am adresat apoi o solicitare scrisă. Deşi nu ne-a putut răspunde la cele câteva întrebări generale despre Delta Dunării, purtătoarea de cuvânt nu s-a dat în lături de la a ne prezenta viziunea ministerului. Ea ne-a zis că turismul care se face în Deltă e bătaie de joc, că ministerul vrea să facă turism sustenabil, cu respectarea normelor de mediu ş.a.m.d. Vorbe mari şi frumoase, în spatele cărora se ascunde o realitate tristă. În timp ce Ministerul face strategii, mii de pensiuni şi vile turistice au apărut de-a lungul şi de-a latul Deltei şi zeci de mii de turişti aleg, în locul turismului organizat, vacanţele la cort. Majoritatea pensiunilor nu au autorizaţii, nu sunt înregistrate şi nu plătesc taxe. Turiştii braconează, campează ilegal şi lasă în urmă tone de gunoaie. Dacă ar face controale, Ministerul Turismului şi Administraţia Rezervaţiei ar face zeci de milioane de lei anual, numai din amenzi şi taxe de autorizare. Dar ministerul face strategii.
Lăsăm acum Delta în urmă şi mergem la Constanţa. Zilele trecute, asociaţia patronală din turism a dat publicităţii un comunicat prin care raporta o scădere a numărului de turişti ce au vizitat ţărmul Mării Negre, anul acesta. În replică, acelaşi serviciu de relaţii publice din cadrul Ministerului Turismului care nu a reuşit să ne răspundă nouă în 3 zile, a dat un contra-comunicat de presă, chiar a doua zi. Oficialii au afirmat că numărul turiştilor pe litoral a crescut în 2010 şi că raportările patronilor sunt false. În sprijinul acestei afirmaţii, PR-iştii din turism au adus nişte date statistice proprii, asta deşi purtătoarea de cuvânt a ministerului ne-o tăiase scurt, cu doar o zi în urmă: „Ministerul nu face statistici!”. Adevărate sau nu, datele Ministerului nu iau în calcul zecile de mii de turişti care stau la mare cu cortul, sau sutele de mii care se cazează „la particulari”. Ministerul ar putea să câştige o grămadă, stimulând turismul organizat, în detrimentul cazării la gazdă. Dar nu are timp de asta – face statistici.
Dacă la mare situaţia e tulbure, la munte treaba s-a limpezit de tot. În timp ce vechile staţiuni şi hotelurile lor demodate au început să se descompună, turismul „no-tax, no-name, no-number” s-a dezvoltat exploziv. Chiar şi în staţiunile mari de pe Valea Prahovei, numărul locurilor de cazare „la particulari” îl depăşeşte pe cel pus la dispuziţie de hoteluri. Niţel mai încolo, la Bran-Moeciu, au apărut numai în ultimii zece ani peste 1000 de vile şi pensiuni. Maxim 10% din ele sunt înregistrate oficial ca unităţi turistice, restul fiind „case de vacanţă” cu 10-20 de camere şi o sală de mese. Dacă Ministerul ar autoriza toate aceste vile (care numai case de vacanţă nu sunt) ar câştiga anual zeci de milioane din taxe şi impozite. Ministerul Turismului, însă, nu are timp de autorizaţii, căci încă mai are de lucru la sloganul de promovare a României.
Din toată munca de douăzeci de ani a Ministerului Turismului s-a ales totuşi ceva. Auzind îndemnul patriotic al Elenei Udrea: „Să facem turism la noi acasă!”, românul şi-a făcut case de vacanţă închiriate ilegal, sau şi-a pus la dispoziţie locuinţa pentru turiştii care fug de japca din hoteluri. Nu degeaba sute de constănţeni stau în fiecare vară pe marginea şoselei, arătând şoferilor cu număr străin chei şi cartoane pe care scrie CAZARE – facem turism la noi în casă, şi îl facem pe bani la care Ministerul nici nu visează…
