Artişti, intelectuali şi politicieni şi-au pus amprenta pe clădirile oraşului, care pot fi admirate şi astăzi.
Staţiunea balneo-climaterică Techirghiol este faimoasă în întreaga lume, graţie nămolului său sapropelic, cu proprietăţi curative extraordinare, care a ajutat de-a lungul secolelor sute de mii de persoane care sufereau de diverse afecţiuni. Şi în secolul XXI, oraşul bătrânului Techir continuă să atragă anual mii de turişti dornici să repete isprava bătrânului turc olog, care s-a vindecat după ce a făcut baie în apele lacului vărgat. Cu o istorie de 135 de ani (ca staţiune balneară românească), Techirghiolul ascunde poveşti extrem de interesante, care merită prezentate publicului larg. Printre clădirile moderne ale localităţii, poţi vedea şi astăzi vechile vile deţinute de moşieri şi intelectuali de marcă ai României.
Un articol de Cristian CEALERA
Începuturile
Prima atestare documentară a localităţii provine din timpul lui Soliman Magnificul, în firmanele sultanului otoman fiind menţionată în 1560 localitatea Tekfurkoy. Ştim de asemenea că la 1854, un paşă pe nume Said obişnuia să vină în zonă, pentru a se da cu nămol pe braţul său drept, beteag din motive necunoscute. Povestea Techirghiolului modern începe însă imediat după Războiul de Independenţă, atunci când Dobrogea este alipită României. Mihail Kogălniceanu a fost primul dintre personalităţile marcante care au înţeles potenţialul extreordinar al lacului şi care a cumpărat terenuri şi case în jurul acestuia. În aceeaşi perioadă, moşierul Ion Movilă 
cumpără şi el zone întinse în jurul lacului, inclusiv pe teritoriul actualului oraş Eforie. Primul hotel este Hagi Pandele, în 1891 iar trei ani mai târziu, Eforia Spitalelor Civile achiziţionează de la stat 100 de hectare în jurul ghiolului devenit din ce în ce mai cunoscut de către români. Staţiunea cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă în primele decenii ale secolului XX, când sunt construite Hotel Cernat, Magazinul de Coloniale, Cazinoul, Vila Păpuşica sau Sanatoriile Speranţa şi Clement Popescu. Restaurantele Zori de Zi şi Rodna, bodega Garabet, toate localizate în centru, erau arhipline şi ofereau o varietate de produse, de la bucătărie tradiţional dobrogeană şi până la cele mai sofisticate reţete gastronomice aduse de către bucătari de la Capşa sau din alte localuri celebre ale Bucureştilor. Cele două restaurante menţionate există şi astăzi, primul fiind situat în apropierea primăriei, iar cel de al doilea în vecinătatea Monumentului Eroilor şi al Teatrului de Vară.
Staţiunea artiştilor şi a scriitorilor
Marele actor Constantin Tănase a fost unul dintre artiştii care au iubit oraşul Techirghiol, el implicându-se activ în dezvoltarea şi modernizarea acestuia. El a construit Sanatoriul artiştilor (Vila Scena), clădire impozantă, care poate fi admirată şi azi. De asemenea a investit sume importante de bani în ridicarea Căminului Cultural şi al Bisericii Sfântul Ilie. Mircea Eliade a petrecut aici numeroase veri ale copilăriei, părinţii săi fiind proprietarii Vilei Claudia. În anii 20-30, pe străzile staţiunii te puteai întâlni cu Cezar Petrescu sau cu Tudor Arghezi, care obişnuiau să vină în fiecare vară aici, împreună cu familiile. Nu în ultimul rând, Ionel Teodoreanu era un obişnuit al staţiunii, multe dintre operele sale fiind efectiv scrise la Techirghiol. Nu trebuie să uităm nici faptul că aici, la Techirghiol s-a născut în 1928 marele actor Jean Constantin, fiu al unei familii de negustori.
Sanatoriul preoţesc şi Mânăstirea Sfânta Maria
Oraşul Techirghiol nu ar fi fost la fel de pitoresc, dacă nu ar fi avut lăcaşurile de cult care 
atrag anual mii de turişti. Povestea centrului spiritual a început în 1928, atunci când Patriarhul României, Miron Cristea a cumpărat o vilă cu 16 camere şi a transformat-o în sanatoriu, aici venind clerici din întreaga ţară, la tratament. 21 de ani mai târziu, Patriarhul Iustinian a adus superba bisericuţă de lemn (originară din Mureş, satul Maioreşti, sec XVII), care în ultimele două decenii se aflase la Sinaia, la castelul Pelişor. Mânăstirea de lemn, unică în Dobrogea, este destinaţia preferată a multor credincioşi români, care consideră că slujbele de Paşte sau de Crăciun de aici sunt cele mai frumoase. O mare contribuţie la dezvoltarea Techirghiolului ca centru spiritual îi aparţine şi părintelui Arsenie Papacioc, cel care a slujit aici până la moartea sa şi care a fost duhovnicul preferat de zeci de mii de enoriaşi.
O locaţie cosmopolită
Întotdeauna, oraşul Techirghiol a fost un loc în care persoane de etnii şi religii diferite au coexistat în pace, în dulcele stil dobrogean. Colonişti munteni sau moldoveni, urmaşi ai păstorilor ardeleni, „rumâni” care au trăit în pace şi pe timpul dominaţiei otomane, toţi aceştia s-au împăcat frăţeşte cu turci, tătari sau aromâni, ale căror limbă, obiceiuri şi tradiţii au dat culoare oraşului. Şi astăzi, de Zilele Oraşului, sărbătorite la sfârşitul lui august, este o plăcere să urmăreşti parada ansamblurilor tradiţionale, ale porturilor, în ritmul unor cântece străvechi, ce nu s-au schimbat aproape deloc în ultimele 2-3 secole.
