Ancheta

Stăpâni în Deltă, cu girul instanțelor. „Analiza gramaticală” a judecătorilor, profitul concesionarilor și paguba cetățenilor

Delta Dunării este locul unde pe mii de hectare de teren se face agricultură, o agricultură profitabilă, dacă ținem cont de „bătălia” care se dă pentru păstrarea unor concesiuni vechi de peste 20 de ani, concesiuni care acum nu mai sunt în beneficiul județului Tulcea. Și, cum unii „băieți deștepți” care au pus mâna pe sute sau mii de hectare de teren în urmă cu două decenii nu se mai dau duși deși contractele au expirat, revine instanțelor rolul de a tranșa aceste litigii.

Este și cazul lui Lal Ioan, din Pardina, care în anul 1998 încheia cu Consiliul Județean Tulcea un contract de concesiune pentru 627 de hectare de teren în Delta Dunării. Contractul era valabil pe o durată de 20 de ani, iar prețul concesiunii a fost stabilit în primul an la 19,75 de dolari (USD)/hectar (total suprafață= 12.398 de USD), urmând ca pentru restul anilor suma să fie actualizată conform ratei de schimb lei/dolar. La un moment dat, contractul fost diminuat la suprafața de 545 de hectare.

Conform site-ului oficial al AFIR, Lal Ioan Agricultură PFA a obținut în anul 2017 subvenții pe terenuri, denumite generic „subvenții APIA”, în valoare de peste 15.000 de EURO, iar în anul 2018 de peste 17.500 de EURO. Deci, este ușor de înțeles de ce unii concesionari din Deltă țin cu dinții de aceste terenuri care le aduc bani frumoși numai din subvențiile APIA. De exemplu, Lal Ioan își putea plăti redevența la Consiliul Județean cu o parte din banii primiți de la APIA, restul (APIA și produsele de pe terenuri) fiind profit.

Același contract, 68/2.04.1998, prevedea la articolul 11: „Contractul de concesiune poate fi continuat după expirarea termenului pentru care a fost încheiat, în aceleași condiții dacă, Concesionarul anunță Concedentul cu 60 de zile înainte de terminarea termenului inițial și încheie acordul de prelungire a contractului de concesiune cu 30 de zile înaintea expirării termenului inițial”.

După 20 de ani, mai vrea 10

În anul 2017, contractul sus menționat a ajuns la termen, așa că Lal Ioan a transmis Consiliului Județean Tulcea, în luna iunie 2017, o adresă prin care solicită prelungirea contractului de concesiune, conform articolului 11 din contract. În aceeași adresă este prevăzut că redevența s-ar păstra la contravaloarea a 600 de kg de grâu/ha/an, calculate la prețul mediu al grâului.

De cealaltă parte, Consiliul Județean Tulcea, care-l anunțase încă din 2016 pe concesionar că acela va fi ultimul an în care mai beneficiază de terenuri, îi răspunde în luna septembrie 2017 lui Lal Ioan că terenul respectiv va fi scos la licitație publică, conform legii. În aceeași adresă-răspuns, CJ Tulcea solicită concesionarului ca pe 15 octombrie 2017 să predea terenul liber de sarcini și în mod gratuit.

Așa cum este ușor de bănuit, concesionarul nu a vrut să pună în aplicare acest lucru, acționând în instanță Consiliul Județean Tulcea pentru ca judecătorii să-l oblige pe concedent să-i prelungească cu încă 10 ani contractul de concesiune a terenurilor din Delta Dunării.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul tribunalului Tulcea, magistrații dând prima soluție în anul 2018.

Două instanțe, două soluții, un păgubit: statul

În cursul anului 2018, procesul intentat de Lal Ioan s-a judecat la Tribunalul Tulcea, magistrații dând prima soluție în favoarea Consiliului Județean Tulcea. Doar că, același concesionar a făcut apel la Curtea de Apel Constanța, unde judecătorii au analizat „gramatical” articolul 11 din contractul de concesiune și i-au dat o sentință definitivă favorabilă.

Conform judecătorilor Tribunalului Tulcea, concesionarul nu a putut depune dovezi ale „investițiilor consistente făcute”, pe care le invoca, deoarece nu au păstrat înscrisuri, contractul fiind vechi au efectuat mai multe lucrări agricole cu furnizori cărora nu le-au emis facturi.

Cu toate acestea observăm că, în recurs, judecătorii Curții de Apel Constanța spun în motivare că „din 1998 și până în prezent, concesionarul a realizat investiții importante pentru a desțeleni terenul și pentru a decolmata canalele de apă secundare”.

În prima instanță, Tribunalul motiva că articolul 11 din contractul de concesiune „stabilește doar o posibilitate a prelungirii duratei contractuale, la expirarea termenului inițial… Clauza contractuală respectivă nu instituie un drept automat al reclamantului la prelungirea duratei contractului, ci, după cum rezultă clar din contract, acesta se poate prelungi numai printr-un acord al părților, neputând fi exclus, în acest context, acordul concedentului”.

De cealaltă parte, judecătorii Curții de Apel Constanța au analizat „gramatical” articolul 11 din Contractul de Concesiune și au constatat că „s-a instituit exclusiv în favoarea concesionarului un drept de opțiune pentru prelungirea contractului, drept pe care trebuia să-l exercite cu 60 de zile înainte de încetarea contractului prin ajungere la termen prin comunicarea concesionarului a cestei intenții, intenție dublată de semnarea unui acord de prelungire cu 30 de zile înainte de același termen”. Astfel încât, magistrații au decis, definitiv, să oblige Consiliul Județean Tulcea să prelungească contractul de concesiune cu Lal Ioan pe încă 10 ani, până în anul 2027.

Click to comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

To Top