România, scoasă la tablă la Conferinţa de la Copenhaga
În judeţul Constanţa au fost localizate 36 de arii naturale de interes naţional şi peste 40 de arii protejate, de imposrtanţă europeană.
Judeţul Tulcea are 34 de rezervaţii naturale, printre care şi Parcul Naţional Munţii Măcin.
Pe teritoriul ambelor judeţe se întinde Delta Dunării, în cadrul căreia se află încă 18 zone de strictă protecţie.
Un articol de Răzvan PETRE
Cu ocazia conferinţei Naţiunilor Unite pe tema schimbărilor climatice, România a fost pusă la zid, din cauza atitudinii iresponsabile a oficialilor de la Bucureşti, care au neglijat total capitolul „protecţia mediului”. Principalul reproş adus României printr-un raport semnat, pe lângă ONU şi UE, de o serie de mari organizaţii neguvernamentale de mediu, este acela că a desemnat arii protejate doar pe hârtie, de al căror management nu se ocupă, în realitate, nimeni. Această realitate dureroasă este mai evidentă ca oriunde în Dobrogea, unde zecile de arii protejate identificate oficial sunt lăsate de izbelişte. În judeţul Constanţa, Lacul Iortmac, sit Natura 2000, este în continuare secat; peştera Limanu este în custodia primăriei Limanu, care nici măcar nu ştie că trebuie să aibă grijă de ea; rezervaţia de la Fântâniţa este călcată în picioare de zeci de mii de petrecăreţi. În judeţul Tulcea, pentru a nu fi lăsate de izbelişte, o serie de zone protejate au fost trecute în administrarea Parcului Naţional Munţii Măcin, printre acestea regăsindu-se şi porţiuni din Delta Dunării, de care, se pare, ARBDD nu este capabilă să se ocupe.
Iortmac vs. Cheile Dobrogei – prea multă sau prea puţină apă
În urmă cu un an, reporterii DEZVĂLUIRI făceau o descoperire şocantă. Lacul Iortmac, sit protejat din lista Natura 2000, fusese secat de către administrator. Aflat într-o zonă recunoscută pentru importanţa sa ecologică, în prelungirea Canaralei Fetii, lacul ar fi trebuit să fie un punct important pentru eforturile de protejare a mai multor specii de păsări. Ignorând acest aspect, patronul ce luase în administrare Balta Iortmac pentru piscicultură, a secat lacul şi a cultivat porumb. Cu toate că, în urma anchetei publicate de ziarul nostru, organele abilitate au demarat o serie de anchete, lacul a rămas secat, în timp ce Garda de Mediu şi Agenţia de Mediu Constanţa se fac că plouă.
Situaţia este radical diferită în Cheile Dobrogei, sit natural emblematic pentru judeţul Contanţa. Dacă la Iortmac a dispărut un luciu de apă, în Cheile Dobrogei a răsărit de nicăieri un imens lac de baraj. Construit pe parcursul mai multor ani, lacul a constituit o sfidare făţişă a legislaţiei române în domeniul apelor şi al protecţiei mediului, fiind realizat, fără autorizaţie, prin bararea cursului natural al unui pârâiaş. Deşi acest fapt a fost semnalat de ziarul DEZVĂLUIRI şi de alte instituţii de presă, proiectul a continuat bine-mersi.
Ariile protejate, lăsate în plata Domnului. La propriu…
Uitate de autorităţile de mediu, rezervaţiile naturale au căpătat, în ultimii douăzeci de ani, întrebuinţări diverse. Protejate, oficial, de amatorii de vile în natură, siturile naturale au fost luate cu asalt de ctitorii de biserici, care au profitat de faptul că în aceste zone nu trebuiau să achiziţioneze terenul pe care să ridice mănăstiri şi alte lăcaşuri de cult. Tot în Chieile Dobrogei, ceva mai sus de lacul de acumulare, se află în prezent o falnică mănăstire. Demarată, la fel ca lacul, fără a avea autorizaţie de mediu, mănăstirea a grăbit distrugerea unei bucăţi importante din rezervaţie. Încă dinainte de începerea lucrărilor la biserică, impactul activităţilor umane era uşor de recunoscut, prin mormanele de gunoaie împrăştiate de călugării drept-credincioşi, cale de un kilometru.
Alte schituri şi mănăstiri au apărut în coasta rezervaţiei de la Hagieni, lângă zona de protecţie Babadag-Codru, dar şi prin Delta Dunării. Un exemplu în acest sens este mănăstirea a cărei construcţie fusese demarată în zona de strictă protecţie Histria, ARBDD reuşind, cu scandal, amenzi şi ameninţări cu procese, să determine schimbarea amplasmentul complexului monastic.
Zone protejate. Nu şi de picnic, însă…
Acolo unde nu s-a construit, încă, vreo mănăstire sau o staţiune privată pentru şmecherii de tranziţie, ultimele areale naturale din Dobrogea sunt expuse cohortelor de grătărişti care le iau cu asalt, începând cu sezonul de primăvară. Aflate la mică distanţă de Constanţa, dealurile Fântâniţa (oraşul Murfatlar), atrag anual zeci de mii de amatori de grătare şi petreceri în natură. Oficial, zona este una dintre cele mai valoroase areale naturale ale judeţului Constanţa, adăpostind specii rare de plante şi animale, multe dintre ele în pericol de dispariţie. Acest lucru nu reuşeşte să îi oprească pe turiştii care, călare pe ATV-uri sau cu maşinile personale, în zgomot de manele la maxim, iau cu asalt rezervaţia, pentru a face focul în natură şi pentru a parfuma mediul înconjurător cu aroma mititeilor. În fiecare an, în lunile mai şi iunie, camioane de flori de liliac, bujor şi alte plante sălbatice, sunt culese, de cele mai multe ori abuziv şi în totală ignorare a legislaţiei, de către turiştii ce vor să ia acasă un ultim colţ de natură.
ARBDD – o administraţie mică, pentru o rezervaţie mare
Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (RBDD) este una din cele mai mari rezervaţii naturale din Europa. Acest fapt, care ar trebui să ne bucure, are însă şi un mare dezavantaj – Delta este, se pare, prea mare pentru a putea fi păzită de cei puşi să o administreze. Cu toate că în perimetrul RBDD funcţionează cel puţin patru instituţii cu responsabilităţi în domeniul protecţiei mediului, Delta se degradează permanent, fără ca acestea să poată lua atitudine. Deşi a întreprins eforturi în sensul reconstrucţiei ecologice, Administraţia RBDD are, la 15 ani de la înfiinţare, un bilanţ dezastruos – braconajul a devenit un eveniment cotidian, populaţia piscicolă e în permanent declin, siturile de protecţiei strictă nu sunt păzite şi, scăpată de poluarea industrială, Delta riscă să fie distrusă de turism, practicat haotic şi iresponsabil.
Munţii Măcin, excepţia ce confirmă regula
Singura arie naturală protejată din Dobrogea, care se bucură de atenţie sporită şi care este administrată corespunzător, este reprezentată de Parcul Naţional Munţii Măcinului (PNMM). Administraţia Parcului a reuşit, în ultimii ani, dezvoltarea unei serii întregi de programe ce variază de la reconstrucţia ecologică a zonei, până la programe economice, îndreptate în direcţiile rentabilizării agriculturii ecologice şi valorificării raţionale a potenţialului turistic. De activitatea Administraţiei PNMM este legată adoptarea unui plan de management pentru această arie protejată, dar şi elaborarea unor programe similare pentru alte rezervaţii din Judeţul Tulcea, motiv pentru care şi aceste zone au fost date spre administrare aceleiaşi instituţii. Succesul obţinut de APNMM este recunoscut la nivel naţional şi internaţional, directorul Administraţiei, Viorel Roşca, fiind contactat adesea de colegi de breaslă, care îi solicită sfaturi.
