Sistemul general de recunoastere a calificarilor profesionale

Recunoasterea calificarilor profesionale – sistemul general de recunoastere
► La nivelul UE sunt reglementate 7 profesii: medic, dentist, farmacist, asistent medical generalist, moasa, medic veterinar, arhitect. Aceste reglementari sunt rezultatul unei abordari comunitare initiale in acest domeniu, care a implicat acordul statelor membre asupra conditiilor minime de formare pentru fiecare din profesiile enumerate. Insa, obtinerea acordului statelor membre asupra cerintelor detaliate de formare prevazute de directive s-a dovedit dificil de realizat in contextul procesului decizional comunitar, iar in 1974 Consiliul Uniunii Europene a adoptat o rezolutie prin care exprima dezideratul ca masurile viitoare in domeniul recunoasterii calificarii profesionale sa fie axate pe criterii flexibile si calitative, precum si ca directivele sa recurga intr-o masura cat mai mica la reglementarea cerintelor de formare.► In ceea ce priveste profesiile

Mentionam ca normele comunitare la care ne referim reglementeaza exclusiv recunoasterea in scop profesional a titlurilor oficiale de calificare. Recunoasterea academica nu face obiectul unor directive adoptate la nivelul UE.

► Sistemul general functioneaza dupa urmatoarea regula de baza:
atunci cand accesul la o profesie sau exercitare acesteia sunt conditionate in statul gazda de detinerea unei anumite calificari profesionale, autoritatile competente ale statului respectiv vor permite accesul la profesia in cauza si exercitarea acesteia, in aceleasi conditii care se aplica cetatenilor proprii, persoanelor care detin titlul oficial de calificare cerut intr-un alt stat membru in vederea accesului la profesia in cauza si exercitarii acesteia.

Titlul oficial de calificare trebuie insa:

– sa fi fost emis de o autoritate competenta a unui stat membru, desemnata in conformitate cu prevederile legislative sau administrative ale acestui stat;

– sa ateste un nivel de calificare cel putin echivalent nivelului imediat inferior celui care este cerut in statul gazda (precizam ca directiva stabileste si descrie 5 niveluri de calificare).

De asemenea, daca o persoana a exercitat profesia full-time, timp de 2 ani in ultimii 10, intr-un stat membru unde profesia respectiva nu este reglementata si detine un titlu de calificare care atesta ca titularul s-a pregatit pentru exercitarea profesiei in cauza, statul gazda ii va acorda dreptul de acces si de exercitare a profesiei pe teritoriul sau. Cele doua conditii prevazute in paragraful de mai sus cu privire la titlul de calificare trebuie indeplinite si in aceasta ipoteza.
Cei 2 ani de experienta nu sunt necesari atunci cand titlul de calificare detinut certifica o formare reglementata (in intelesul directivei), de un nivel de calificare liceal / post-liceal, cu o durata de cel putin 1 an, pentru admiterea la care este necesara finalizarea studiilor liceale / post-liceal, cu o durata de cel putin 3 ani si nu mai mult de 4 ani / post-liceal, cu o durata de cel putin 4 ani .

Prin derogare de la regulile prezentate mai sus, statul membru gazda va permite accesul si exercitarea pe teritoriul sau a unei profesii reglementate, atunci cand conditioneaza aceasta de posesia unei calificari atestand finalizarea unei formari in invatamantul superior, cu o durata de 4 ani, iar solicitantul detine o calificare de nivel post-liceal, cu o durata de cel putin 1 an, pentru admiterea la care este necesara finalizarea studiilor liceale.

► Cu titlu de principiu, sistemul general prevede ca, in caz de diferente substantiale intre formarea detinuta de solicitant si cea existenta in statul membru de destinatie, autoritatile acestui stat pot impune masuri compensatorii (stagiu de adaptare sau test de aptitudini).

► Anterior Directivei 2005/36, prestarea de servicii era reglementata doar in privinta profesiilor „sectoriale” (reglementate la nivel comunitar). Dispozitiile noii directive faciliteaza prestarea de servicii si in cazul profesiile acoperite de sistemul general, stabilind conditiile in care cetatenii europeni pot exercita temporar si ocazional, intr-un alt stat decat cel unde sunt stabiliti, activitati reglementate la nivel national.

► Noua directiva are in vedere si ipoteze in care medicii, medicii dentisti, farmacistii, asistentii medicali generalisti, moasele, medicii veterinari si arhitectii nu indeplinesc conditiile pentru recunoastere automata din anumite motive speciale si exceptionale, cazuri in care beneficiaza de aplicarea sistemului general de recunoastere.

Pana in prezent, in aceste situatii se aplicau prevederile din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, conform carora autoritatile competente din statul membru gazda trebuie sa procedeze la o analiza comparativa intre cunostintele si abilitatile atestate de documentele de calificare si experienta solicitantului si, respectiv, cerintele de cunostinte si abilitati impuse de normele statului gazda. In aceste situatii, cererea de acces la profesie poate fi respinsa in caz de diferente.
Aplicarea sistemului general in ipotezele enumerate de directiva asigura, pentru titularii diplomelor in profesiile enumerate, urmatoarea abordare: daca in urma examinarii se constata ca exista diferente substantiale de formare, statul gazda impune o masura compensatorie – test de aptitudini sau stagiu de adaptare (ca regula, solicitantul alege una dintre cele doua masuri; in ipoteze speciale, i se poate impune o masura sau alta).

► Totodata, Directiva 2005/36 a introdus conceptul de platforma comuna – set de criterii a calificarilor profesionale, ce pot fi propuse Comisiei Europene de catre organizatii profesionale sau state membre, in scopul compensarii diferentelor substantiale identificate in cerintele de formare pentru o anumita profesie din mai multe state membre. Comisia Europeana, daca apreciaza, dupa consultarea statelor membre, ca un proiect de platforma comuna ar facilita recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, poate propune adoptarea masurii respective, in conformitate cu procedura de comitologie. Efectul este urmatorul: pentru calificarea profesionala care indeplineste criteriile stabilite in masura astfel adoptata, statul in care se solicita recunoasterea calificarii nu va aplica masuri compensatorii.

► Sistemul general de recunoastere are si o componenta care priveste recunoasterea experientei profesionale (in cazul in care intr-un stat membru accesul la o profesie sau exercitare acesteia sunt conditionate de posesia de cunostinte si aptitudini generale, comerciale sau profesionale, statul respectiv va recunoaste experienta profesionala intr-un alt stat membru ca fiind o dovada suficienta a acestor cunostinte si aptitudini. Directiva prevede anumite cerinte de experienta (durata) pentru anumite activitati pe care le listeaza).

► Referitor la obtinerea autorizarii in vederea exercitarii profesiei, facem urmatoarea precizare: cu titlu general, documentele care pot fi solicitate de autoritatile din statul gazda, sunt cele prevazute in art. 50 din Directiva 2005/36 si prezentate in anexa VII din acest act comunitar (anexa este prezentata in continuare).

ANEXA

ANEXA VII

Documente si certificate necesare in conformitate cu articolul 50 alineatul (1)

1. Documente

(a) Dovada nationalitatii persoanei in cauza.

(b) Copie dupa atestatele de competenta profesionala sau dupa titlul de calificare care asigura accesul la profesia in cauza si, dupa caz, atestarea experientei profesionale a persoanei in cauza.
Autoritatile competente ale statului membru gazda pot invita solicitantul sa furnizeze informatii privind formarea sa astfel incat sa poata stabili o eventuala diferenta semnificativa fata de formarea nationala necesara, astfel cum este cea mentionata la articolul 14. In cazul in care solicitantul nu este in masura sa furnizeze respectivele informatii, autoritatea competenta a statului membru gazda se adreseaza punctului de contact, autoritatii competente sau oricarui alt organism competent al statului membru de origine.

(c) In cazurile prevazute la articolul 16 (recunoasterea experientei profesionale), o atestare privind natura si durata activitatii, eliberata de autoritatea sau organismul competent al statului membru de origine sau al statului membru de provenienta.

(d) Autoritatea competenta a statului membru gazda, care conditioneaza accesul la o profesie reglementata de prezentarea unor dovezi privind caracterul onorabil, moral sau absenta unei situatii de faliment sau care suspenda sau interzic exercitarea unei profesii in caz de eroare profesionala grava sau de infractiune penala, accepta ca dovada suficienta pentru resortisantii statelor membre care doresc sa exercite respectiva profesie pe teritoriul sau, prezentarea unor documente eliberate de autoritatile competente ale statului membru de origine sau de provenienta, din care rezulta ca respectivele cerinte sunt indeplinite. Autoritatile in cauza trebuie sa trimita documentele solicitate in termen de doua luni.

Atunci cand nu sunt eliberate de autoritatile competente ale statului membru de origine sau de provenienta, documentele mentionate la primul paragraf se inlocuiesc cu o declaratie sub juramant – sau, in statele membre in care nu exista un astfel de juramant, de o declaratie solemna – facuta de persoana in cauza in fata unei autoritati judiciare sau administrative competente sau, dupa caz, in fata unui notar sau a unui organism profesional calificat al statului membru de origine sau de provenienta, care elibereaza un certificat ce atesta respectivul juramant sau respectiva declaratie solemna.
(e) Atunci cand un stat membru gazda le solicita resortisantilor, pentru a avea acces la o profesie reglementata, un document privind sanatatea fizica sau psihica a solicitantului, respectivul stat membru accepta ca dovada suficienta prezentarea documentului solicitat in statul membru de origine. Atunci cand statul membru de origine nu solicita un astfel de document, statul membru gazda accepta un certificat eliberat de o autoritate competenta a respectivului stat. In acest caz, autoritatile competente ale statului membru de origine trebuie sa trimita documentul solicitat in termen de doua luni.

(f) Atunci cand un stat membru gazda le solicita resortisantilor, pentru a avea acces la profesia reglementata:
– o dovada a situatiei financiare a solicitantului;

– dovada ca solicitantul este asigurat impotriva riscurilor pecuniare care decurg din raspunderea profesionala in conformitate cu dispozitiile legale si de reglementare in vigoare in statul membru gazda in ceea ce priveste termenii si extinderea acestei garantii,
respectivul stat membru accepta ca dovada suficienta un certificat in acest sens, eliberat de bancile si intreprinderile de asigurare dintr-un alt stat membru.

2. Certificate

Pentru a facilita punerea in aplicare a titlului III capitolul III din prezenta directiva, statele membre pot prevedea ca beneficiarii care indeplinesc conditiile de formare necesare sa prezinte, impreuna cu titlurile lor de calificare, un certificat eliberat de autoritatile competente ale statului membru de origine care atesta ca titlurile sunt cele prevazute de prezenta directiva. (acest punct se refera la cele 7 profesii reglementate la nivel comunitar)