Sursa foto: Chathamhouse.org
Prezent la emisiunea “Marele joc” de la postul rusesc de televiziune “Canalul 1”, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a formulat astăzi public mai multe declarații, care devoalează sintetic concepția politicii externe a Federației Ruse privind sistemul de drept internațional în perioada post-pandemie.
Declarațiile acestuia au fost publicate astăzi pe site-ul MAE rus.
Principalele declarații ale oficialului rus (principial, nu sunt diferențe majore față de concepția rusă – cunoscută deja – privind noua ordine mondială, evidențiată de declarații anterioare ale ministrului rus precum “modelul societății liberale, occidentale este pe moarte și o nouă ordine mondială se instalează”, “ordinea globală se destramă, apare o ordine post-occidentală’” etc., însă declarațiile oficialului rus sunt importante din perspectiva tendinței de utilizare a crizei noului coronavirus pentru justificarea și consolidarea acestei concepții):
Ca rezultat al pandemiei noului coronavirus, tendințele negative acumulate în ultimii ani în plan mondial s-au accelerat. Contradicțiile dintre marile puteri se manifestă tot mai accentuat, drept exemplu relația dintre SUA și China. Britanicii, australienii, o serie de țări europene cer, alături de Statele Unite, compensații din partea Chinei, amenințând cu confiscarea bunurilor și conturilor pentru ca Beijingul să plătească „greșelile” care au fost făcute în primele luni de la răspândirea acestei infecții. În interiorul UE, există o dezbatere aprigă despre cine va plăti pentru tot și cine va juca un rol decisiv. Se observă ca primă tendință o creștere accentuată, în acest context, a rolului statelor-națiuni. În orice parte a lumii, statele-națiuni își asumă rolul principal în asigurarea siguranței cetățenilor lor. Această tendință nu este absolută – există și dorința de a se stabili eforturi colective în UE. Cu toate acestea, prevalează dorința statelor naționale de a se baza mai mult pe ele însele. Probabil, această situație reflectă nu numai o problemă de moment a depășirii pandemiei, ci și o anumită oboseală – în special în UE aceasta este absolut evidentă – față de cât de încăpățânat, obsesiv uneori, se comportă birocrația supranațională multilaterală. Capacitățile structurilor multilaterale pierd în această „competiție” cu eficiența și hotărârea statelor naționale.
Foto: Wikipedia
O a doua tendință o reprezintă impactul pandemiei asupra economiei mondiale, asupra descompunerii multor legături economice, o scădere a PIB-ului, un șoc pentru multe economii naționale, dacă nu pentru majoritatea acestora și pentru economia globală în ansamblu. Toate acestea sunt însoțite de o creștere a abordărilor conflictuale, de o lipsă de încredere. Observăm mult mai multe încercări de a se recurge la concurență neloială, de a se regla conturi, tentația de a juca solitar, de a acționa pentru sine etc.
Observ și semne ale unei politizări în atacurile la adresa OMS – în care, după părerea mea, se fac încercări de a justifica unele acțiuni anti-coronavirus prea tardive, insuficiente. Consider că OMS, care este obligată, în conformitate cu Carta sa, să acționeze ca organ de conducere și coordonator la nivel mondial în materie de sănătate, face față integral rolului său.
În linii mari, vedem acum că acele idealuri și idei pe care le-am promovat înainte de izbucnirea infecției cu coronavirus (n.n. privind sistemul de drept internațional) sunt din ce în ce mai solicitate. Nu am criticat însuși principiul democrației. Sistemul clasic al democrației liberale, al ideologiei liberale, al abordărilor neoliberale, care implică absolutizarea a tot ceea ce reprezintă dorința, proprietatea individului etc., s-a perimat semnificativ în condițiile în care interdependența, interconectarea lumii moderne a distrus frontierele – inclusiv pentru amenințări precum terorismul, traficul de droguri, criminalitatea organizată și acum, de asemenea, pentru boli contagioase.
Pentru a combina eforturile în lupta împotriva amenințărilor comune, nu trebuie subestimat și nici diminuat rolul statelor suverane. În același timp, s-au observat tentative ale unor structuri birocratice supranaționale de a-și subordona statele suverane. Aceste tentative au dus, cu mult timp în urmă, cu mult înainte de pandemie, la contradicții serioase în UE și sunt în continuare subiectul a numeroase discuții, inclusiv una inițiată de președintele Franței Emanuel Macron, despre cum să trăim mai departe, ce este Europa, cum se va dezvolta. Cunoașteți discuțiile privind ideea cercurilor concentrice.
În condițiile unor diferențe între țările democratice, chiar și colegii noștri americani au încercat la un moment dat să clasifice statele în relația lor cu democrația astfel: democrații liberale, democrații mai puțin liberale, democrații autoritare și regimuri nedemocratice autoritare. Democrația este un termen suficient de larg care acoperă multe sisteme de stat, inclusiv cele pe care unii politologi preferă să le numească autoritare sau care prezintă semne de autoritarism.
Foto: Culturaromana.ro
La un moment dat, Madeleine Albright, când a devenit secretar de stat american, a lansat o inițiativă: o alianță a statelor democratice. Ea continuă să fie pusă în aplicare într-o anumită formă. Statele Unite au stabilit criteriile pentru sine și, de fapt, au recrutat în mod unilateral pe cei care doresc să se alăture acestei alianțe de pe lista celor pe care tot SUA i-au stabilit drept candidați eligibili la obținerea titlului de membru. De fapt, aceasta a reprezentat o încercare de a submina autoritatea organizațiilor universale multilaterale, în primul rând sistemul centrat pe ONU.
Există o diferență între o „ordine mondială bazată pe reguli” (n.n. clamată, în opinia Moscovei, de SUA și UE) și instrumentele juridice internaționale universale și, respectiv, încercarea de a crea cvasi-structuri pe lângă organizațiile universale, pe lângă ONU. De îndată ce partenerii noștri occidentali se confruntă cu necesitatea de a căuta compromisuri și consens pe un anumit subiect în cadrul negocierilor universale, acest lucru nu le convine. Ei doresc ca abordările, evaluările lor să domine și să fie percepute ca fiind multilaterale și universal aplicabile. Dar aceasta este o substituire a conceptelor de drept internațional.
Nu vreau să mă bucur de faptul că „profesorii democrației” întâmpină acum dificultăți (n.n. în perioada pandemiei). Dimpotrivă, suntem solidari cu toți cei care au luat acum cea mai grea lovitură a coronavirusului, oferim asistență în măsura posibilului, inclusiv pe baza reciprocității. Dar, în general, dacă analizăm capacitatea statelor de a rezista acestei amenințări, observ că, printre țările a căror bază democratică nu este pusă la îndoială de niciunul dintre prietenii noștri occidentali, cele mai eficiente sunt regimurile și guvernele care nu se regăsesc printre pionierii și promotorii idealurilor liberalismului. Mă refer la țările asiatice: Coreea de Sud, Japonia, Singapore – țări cu un stat destul de puternic vertical, deși, în același timp, nimeni nu le privează de titlul de democrații.
În ceea ce privește ordinea liberală și în ce măsură ea este cu adevărat credincioasă idealului proclamat „totul pentru om, totul pentru binele drepturilor omului”: cu mult înainte de evenimentele actuale, am avut ocazia să ne asigurăm că, atunci când vine vorba de interesele lor vitale, statele liberale, țările care mărturisesc o ordine mondială liberală pot acționa foarte iliberal.
Este, de asemenea, trist și faptul că unele țări neoliberale încearcă acum (în contextul unei pandemii, într-o situație în care este necesar, în primul rând, să salveze oamenii, să le ofere medicamente, alimentele necesare, să desfășoare activități care sunt necesare din punct de vedere al condițiilor sanitare) să introducă aici și geopolitica. Știm cu toții situația cu ajutorul pe care Rusia îl oferă Italiei la cererea directă a primului ministru. Unele mass-media italiene încearcă să își imagineze acest sprijin ca fiind o „invazie militară a teritoriului Alianței”.
Din diferite surse cunoaștem și un alt exemplu interesant: unor țări europene, inclusiv membre UE și NATO, care nu ar fi deranjate să preia experiența italiană și să ne contacteze pentru anumite tipuri de asistență, față de care avem cu adevărat avantaje comparative bune, pur și simplu „tovarășii seniori” nu le permit să facă acest lucru. Nu am crezut că s-ar putea întâmpla asta, însă am văzut originalele documentelor în cauză.
Când liberalismul se manifestă în astfel de lucruri, atunci, probabil, se discreditează mai bine ar face-o orice critic al său. Sper că atunci când vom ieși din această situație, unele țări vor trage concluzii, alegătorii vor trage concluzii etc. Va trebui să ajungem într-o situație în care multipolaritatea nu mai este un slogan, ci este pusă în aplicare și întruchipată în cazuri concrete în fața ochilor noștri, iar atunci este important să îi atribuim conținuturi corecte.
Există deja mult mai multe mari puteri, mai multe centre majore de creștere a lumii, mai multe centre de influență mondială – mai mult de unul, două sau trei. Trebuie să pornim de la acest lucru, trebuie să căutăm în continuare consens, să lucrăm pe baza acelor principii stabilite în Carta ONU și, mai mult, să le dovedim relevanța. Aceasta este propunerea președintelui Vladimir Putin, pe care a prezentat-o în luna ianuarie a acestui an, de a pregăti un Summit al membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, iar liderii acestor „cinci” și-au dat seama de responsabilitatea lor specială, învestită în Carta ONU, pentru menținerea păcii și securității internaționale.
Foto: Wikipedia
Desigur, ar trebui să existe o conversație la un astfel de Summit (negociem deja acest lucru cu colegii noștri), într-o cât mai largă abordare, pentru a asigura împreună stabilitatea strategică și securitatea globală în toate dimensiunile, fără excepție. Sper că un astfel de Summit va avea loc anul acesta și că el va fi util pentru întreaga comunitate mondială.
Vorbim despre o întâlnire propriu-zisă a celor cinci lideri, în persoană. Acum, pe lângă această inițiativă, lansată în ianuarie a.c. fără a se ține cont de coronavirus, se discută posibilitatea unui contact online suplimentar al acestora sub formă de videoconferință pe tema coronavirusului, astfel încât cei cinci lideri să își poată exprima abordările cu privire la coronavirus în plus față de cele prezentate deja de ei în formatele G20 și Adunarea Generală a ONU. Aceasta a fost o propunere a președintelui Franței, noi am fost de acord cu el, la fel ca și ceilalți membri ai celor cinci state membre ale CS al ONU. Acum urmează să convenim data și comunicatul pe care am dori să îl emitem ca urmare a unei astfel de conversații.
Dar inițiativa privind videoconferința este separată de propunerea președintelui Vladimir Putin, care se referă nu la o problemă îngustă și specifică (deși destul de acută ca un coronavirus), ci la nevoia de a discuta față în față despre modul în care vom construi relațiile noastre în continuare. pacea în interesul tuturor statelor, fără excepție, pe baza dreptului internațional. Rolul atribuit membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU în Carta ONU le cere acestora să manifeste inițiativă și responsabilitate. Aceasta este esența inițiativei președintelui Vladimir Putin.
Rusia nu dorește ca regulile jocului să fie elaborate de una sau două dintre marile puteri. Dacă o astfel de afirmație este exprimată la adresa noastră, ea reprezintă o înaltă evaluare a politicii noastre externe. Acesta este principalul lucru care îi enervează pe partenerii noștri occidentali. Această abordare a noastră nu este un fel de criză de contur, de conflict, de situație pe piețele mondiale, ci reprezintă dorința de a continua o politică independentă pe care colegii noștri occidentali au descoperit-o după ce Vladimir Putin a devenit președintele Federației Ruse.
Foto: Wsj.com
Acest lucru a fost spus în mod repetat de Vladimir Putin însuși. El a amintit, de asemenea, cum dispariția URSS a fost percepută drept sfârșitul istoriei. S-a decis atunci că noua Rusie, precum și celelalte state din întregul spațiu geopolitic care o înconjoară, vor deveni simple țări independente aflate în „buzunarul” liberalilor occidentali. Dorința Rusiei de a deveni o parte egală (subliniez acest cuvânt) în lumea occidentală a fost subestimată. Dar, când toate încercările noastre de a vorbi și de a conveni în mod deschis au fost percepute ca slăbiciuni, atunci în opinia noastră publică s-a creat o cerere pentru o astfel de persoană ca Vladimir Putin. Și el a justificat pe deplin această cerere și continuă să o justifice.
Dorim constituirea unei lumi multipolare, care va fi un proces obiectiv și foarte îndelungat. Va fi o întreagă eră în istoria dezvoltării omenirii. Cu greu putem finaliza acest proces, al cărui design, în general, nici nu a început încă. Este necesar nu numai să ne gândim, ci și să insistăm, să facem propuneri concrete cu privire la modul de dotare a lumii, cum să fim pregătiți pentru faptul că astăzi trebuie să dezvoltăm noi reguli bazate pe egalitatea suverană a statelor, respectul unul pentru celălalt, neamestecul în afacerile interne etc., principii scrise în Carta ONU. Sper că părinții fondatori au fost sinceri, au crezut cu adevărat în ceea ce au scris și au semnat.
Traducere și sinteză: Dorin Popescu, Asociația Casa Mării Negre
(Titlul îi aparține redacției)
