România e luată pe sus de caniculă, vijelii, inundații! Prin urmare, dăm cod galben, portocaliu, roșu – problema rezolvată! „Căminele groazei” au ucis oameni și ideea de omenie! După care le-am amendat, le-am închis, am dat pe toți afară, am băgat pe toți în pușcărie, am aruncat mii de moși în stradă – și acum e tăcere, deci e bine! România e singura țară din UE cu mii de școli cu WC în curte și elevii scriu aberații la BAC, dar imediat ce trece 1 septembrie sau sfârșitul școlii uităm de astea.
România e țara exceselor, în care după fiecare criză nu facem decât să băgăm gunoiul sub preș, în timp ce cu cealaltă mână distrugem și ce merge, orbiți în panica isterică a funcționărașilor treziți brusc din adormire.
„A fost nevoie să moară oameni pentru ca guvernul să demisioneze!” ne spunea Klaus Iohannis în 2015, după incendiul de la Colectiv. La acea oră erau înregistrate oficial 31 de decese. La final, au fost 64.
Pentru Iohannis, afacerea s-a încheiat în momentul în care, cu ajutorul tragediei, a reușit să îl dea afară pe Ponta. Arafat, răspunzător direct pentru operațiunea ratată de salvare, dar și pentru sistemul medical de urgență pe care îl păstorea de mai bine de 10 ani, a fost cooptat rapid în următorul guvern. Procurorii au găsit prompt câțiva țapi ispășitori – patronii clubului și primarul Piedone. Judecătorii și-au făcut și ei treaba – au decis că Statul (care, prin instituțiile sale autoriza și controla localul, respectiv trata victimele accidentelor) nu are nicio responsabilitate față de cetățeni. Au picat câteva capete, începând cu cel al lui Ponta și terminând cu niște șefuleți de la ISU. S-a schimbat legea, dându-se atribuții ISU să dea amenzi monstruoase și să închidă localuri. Pompierii au luat la colindat toate cârciumile, dând amenzi cu duiumul: Principalul vinovat, Statul Român, nu numai că nu a plătit un sfanț, dar a și făcut o grămadă de bani de pe urma tragediei. De șpăgi nu mai zicem nimic…
Concret, așa cum știm cu toți, nu s-a rezolvat nimic. Practic, și în ziua de azi, mii de cârciumi, dar și instituții de primă mână – primării, biserici, biblioteci, chiar și sedii ale pompierilor – funcționează fără certificat de securitate la incendiu. Dincolo de isteria de moment („Corupția ucide!”, „puie Monta!” etc.), gunoiul a fost băgat sub preș, s-a făcut mult zgomot, o grămadă de instituții s-au făcut că lucrează, s-au dat amenzi și s-au pus pe butuci baruri și cluburi. „Cazul Colectiv” a setat parametrii răspunsului la crize, în România: Isterie maximă, exces de zel idioțesc, zero rezultate concrete, zeci de vieți, instituții și afaceri distruse nu de incendiu, ci de ignoranță și excesul de zel.
Urmele „Colectiv” – peste tot în scandalul „Căminele groazei”
Cea mai recentă isterie națională este cea intitulată ca un film de duzină din anii 80: „Căminele groazei”
Cel mai șocant aspect al acestei producții nu ține de faptele petrecute în cele câteva cămine de bătrâni vizate de ancheta inițială, ci de răspunsul autorităților, presei și societății în general: Pierduți în isterie, ignorăm exact aspectele esențiale și îi nenorocim exact pe cei pe care ar trebui să îi salvăm…
Cu mici excepții (Simona Ionescu de exemplu), nimeni nu a observat că procurorii, polițiștii și personalul cooperant/sub acoperire au așteptat șase luni de zile pentru a construi cazul, perioadă în care au lăsat să se petreacă atrocități, pentru a avea ce documenta. Eventual, pe principiul „Nu vă faceți griji pentru bătrânii schilodiți – uitați în schimb ce dosar frumos am realizat! Crăpăm de mândrie!”
Ca la Colectiv sau în alte situații similare, în secunda doi s-a activat isteria funcționărașilor treziți brusc din somnul de după-amiază: Deși ancheta inițială a vizat doar 3 azile, acum circa 2.500 de cămine de bătrâni, copii, persoane cu nevoi speciale au fost luate brusc la puricat de toate instituțiile de control posibile și imposibile. S-au dat mii de amenzi, totalizând milioane de lei. S-au închis azile neconforme sau clandestine.
Într-un comunicat de presă de acum câteva zile, prefectura Constanța a anunțat controale la șase centre private, cu 18 amenzi de circa 180.000 de lei, inclusiv pentru delicte grave, ca „neactualizarea documentației și lipsa autorizației de securitate la incendiu”. Până aici, toate bune și frumoase. Dar, tot în zona de competență a aceleiași prefecturi, erau în septembrie 2022 peste 100 de școli fără aceleași autorizații. Una din 7 școli din județ nu are nici acum această autorizație, și în aceeași situație se află majoritatea bisericilor, precum și o bună parte a cluburilor, barurilor și chiar și a clădirilor administrative din județ.
Amenzi peste amenzi, zeci de centre închise, uneori pentru nereguli în hârțoage. Până acum, avem 3 azile în care s-au săvârșit atrocități – cu poliția și prefectura de față, adunând dovezi pentru dosar. Mai departe, avem zeci de centre închise nu pentru crime odioase, ci pentru lipsa vreunei hârtii. Avem și mii de așezăminte amendate cu zeci și sute de mii de lei – din care multe se vor închide, pentru că vor da faliment. Și mai avem și mii de bătrâni, copii și persoane cu handicap care au fost și sunt în continuare neglijați – nu pentru că angajații sunt niște ticăloși, ci pentru că în loc să aibă grijă de ei angajații aleargă în toate direcțiile să se asigure că avalanșa de controale nu îi va prinde descoperiți.
Practic zelul dement al autorităților de a da sancțiuni în dreapta și în stânga și de a alimenta isteria colectivă a „căminelor groazei” descoperind sau fabricând noi azile cu probleme face mai multe victime decât infractorii de la care a pornit povestea, inițial.
„Ați făcut ședințe de spiritism cu bătrânii?” a fost întrebarea tâmpă a unui reporter, către administratorul unei firme cu acest obiect de activitate, care opera și un azil de bătrâni. „De ce e nevoie să apelăm la firme specializate în spiritism, pentru îngrijirea bătrânilor?” – e întrebarea corectă, pe care nu a pus-o nimeni, nimănui.
La nivel național, avem sute de mii de copii și bătrâni abandonați, fără rude sau cu rudele plecate definitiv în străinătate – de care nu are grijă nimeni și pe care statul nu dă doi bani. Sistemul public de îngrijire a bătrânilor are 100 de cămine cu circa 7.000 de locuri (pe hârtie) – probabil undeva la 10-20% din necesar. Așa s-a ajuns ca (de voie, de nevoie) mii de bătrâni să fie plasați în centre private. Acum, cu ocazia acestei isterii naționale, în loc să ajutăm aceste centre să fie conforme, în loc să le sprijinim, sau măcar să avem o dezbatere despre cât și cum ar trebui să se implice statul în îngrijirea bătrânilor, autoritățile dau cu parul în dreapta și în stânga, pentru a da dovadă că se implică.
În rezumat, asta e situația în România isterică a anului 2023, cea în care paramedicul venit să te salveze de o durere la picior te dă cu capul de ușa spitalului: Sistemul public e la pământ, cel privat e pus la pământ cu amenzi și închideri de către toate autoritățile posibile, iar singura certitudine e aceea că la finele isteriei mii de bătrâni vor fi aruncați în stradă din centrele închise.
Privind în urmă, nu credeți că ar fi fost mai bine dacă polițiștii i-ar fi săltat pe tăcute, fără comunicate publice, pe ticăloșii din cele 3 cămine cu probleme reale? Pentru bătrâni, situația ar fi fost la fel de proastă ca acum, poate un pic mai bună – de exemplu pentru cei care vor fi dați afară din căminele închise pentru lipsa vreunei autorizații. Iar noi, ceilalți, cu siguranță am fi fost mai bine – fără doza zilnică de isterie tâmpă, de la ora știrilor de seară…
Un articol de Răzvan PETRE
