După douăzeci de ani de democraţie şi alte zeci de milioane de euro cheltuiţi pentru stabilirea şi promovarea unui brand de ţară, România este inexistentă pe harta turismului mondial. O trecere în revistă a principalelor site-uri de pe Internet scoate în evidenţă faptul că ţara noastră se bucură de mai puţin interes din partea străinilor, decât cel cu care se pot lăuda simple obiective turistice, sau hoteluri din alte ţări.
Un articol de Răzvan PETRE
Din puţinele puncte de vedere exprimate de turiştii străini care ne vizitează se poate desprinde imaginea unei ţări amărâte, cu infrastructură deplorabilă, dar peisaje spectaculoase. Şi mai interesant, destinaţiile turistice despre care ministerul de profil ne spune că sunt cele mai importante (mare, munte, Deltă, mănăstiri etc.) sunt detronate, în preferinţele străinilor, de unele pe care nu se pune deloc accent – Muzeul Satului, Transfăgărăşan, România rurală şi industrială etc.
În ultimii douăzeci de ani, România nu a făcut nici un progres în domeniul turismului, numărul vizitatorilor străini scăzând de la un an la altul. În aceiaşi douăzeci de ani, Internetul a devenit partea cea mai dinamică a societăţii informaţionale, fiind mediul prin care informaţiile se propagă cel mai rapid şi, câteodată, cel mai eficient. Profitând de avantajele comunicării electronice, o serie de ghiduri turistice ce apăreau anterior pe hârtie, dar şi noi site-uri de profil, au reuşit în scurt timp să se impună ca resurse turistice de bază, indiferent de destinaţie. În momentul de faţă, Internetul găzduieşte o întreagă serie de astfel de site-uri, fiecare dintre ele putându-se lăuda cu milioane de clienţi înregistraţi şi zeci de milioane de comentarii personale, referitoare la destinaţii turistice, hoteluri, restaurante etc.
Nici un cuvânt despre mănăstiri
Prima impresie, atunci când accesezi un astfel de site, este aceea că România este un loc mic şi îndepărtat. Foarte puţini dintre turiştii ce scriu impresii pe aceste site-uri au câte ceva de spus despre ţara noastră, în timp ce majoritatea hotelurilor din staţiunile străine au zeci sau sute de „evaluări” scrise de vizitatori străini.
Punctele de vedere ale turiştilor străini, referitoare la „faimoasele mănăstiri din Bucovina” sunt şi mai greu de găsit. Ca dovadă a faptului că seria de campanii derulate de Ministerul Turismului nu prea şi-a atins scopul, vizitatorii străini ce scriu pe aceste site-uri despre mănăstirile bucovinene par să scape din vedere faptul că acestea reprezintă un ansamblu. Cele câteva comentarii pe care le-am găsit în ore de periat Internetul vorbesc despre frescele minunate de la Suceviţa şi despre călugăriţele de la Moldoviţa, care vorbesc bine engleza şi sunt foarte buni ghizi turistici. Lipsa opiniilor exprimate de turişti despre mănăstirile bucovinene nu trebuie să ne mire, dacă ne gândim că, pentru un străin sosit pe Henri Coandă, New York-ul e o destinaţie mai accesibilă decât nordul Moldovei.
Delta Dunării, frumoasă vara
Deşi comentariile de pe site-urile turistice, referitoare la Delta Dunării, pot fi numărate pe degetele de la două mâini, cel mult, această destinaţie turistică pare să fie cea mai de interes din România, după Bucureşti. Comentariile turiştilor înregistraţi variază, în funcţie de anotimpul în care au vizitat Delta şi de scopul vizitei. Puţinii turişti care au vizitat Delta, apoi şi-au scris impresiile pe Internet, vorbesc despre natura frumoasă, despre „milioane de păsări” şi despre vremea capricioasă din extrasezon. Oferta turistică a satelor din Deltă este calificată ca fiind „aproape nulă”; de asemenea, se recomandă mâncărurile de peşte, „pentru că peştele este singura mâncare proaspătă”. Unul dintre turişti apreciază faptul că gazda sa i-a oferit alte camere, după ce s-a plâns de manelele ce urlau non-stop pe veranda pensiunii, precum şi că toate defecţiunile semnalate la aerul condiţionat, televizor etc. au fost remediate în grabă, de către patronul care s-a dat peste cap să le facă şederea cât mai plăcută.
Lecţia predată de Top Gear
Veniţi în România să filmeze un episod al emisiunii Top Gear, producătorii britanici au fost, pentru câteva zile, turişti de top ai ţării noastre. Iniţial, traseul lor prin România trebuia să fie unul desprins din manualele de turism oferite de minister: mare, munte, Casa poporului.
La Mamaia, ei au fost daţi pe spate de fiţele şi maşinile scumpe etalate de români; în Bucureşti au dat piept cu traficul haotic, iar pe traseu au observat că toţi kilometrii de autostradă ai României pot fi parcurşi în câteva ore. Cele mai interesante momente, pentru producătorii emisiunii, au fost descinderea (accidentală) în România rurală, săracă, dar pitorească, precum şi frumuseţea Transfăgărăşanului, pe care l-au decretat „cel mai bun drum din lume” (referindu-se, bineînţeles, la provocările pe care le oferă şoferilor).
Reacţia britanicilor nu este o premieră. Dintre atracţiile României, peisajele şi senzaţiile oferite de drumurile ce traversează Carpaţii ies în evidenţă, potrivit mai multor opinii exprimate de turiştii străini pe forumurile de profil. Deşi de proastă calitate, şoselele patriei par să atragă mai mulţi turişti şi mai multe opinii pozitive decât Litoralul pe care ne tot chinuim să îl scoatem la export. Una din expresiile recurente în discuţiile pornite pe Internet de cei ce au fost, sau intenţionează să vină în România, e „Transfăgărăşan” (cu diferite variante de transcriere a acestui nume, ce decurg din greutatea pronunţării lui în limbi străine).
O altă atracţie mioritică, şi mai neaşteptată ca şoselele pe care le înjurăm zilnic, este dată de spaţiul rural şi de peisajele industriale. Satele noastre par să aibă ceva exotic şi ancestral, fapt ce atrage atenţia străinilor, care se întrec în a cere şi a da sfaturi de genul: „Ai grijă, la noi oamenii plimbă câinii şi vacile sunt lăsate libere pe câmp. În România e invers – vacile sunt plimbate de oameni şi câinii umblă slobozi!”. Un alt turist străin, plecat din Retezat spre Cluj, a rămas fascinat de peisajul combinatelor în ruină din zona Simeriei, cerând cu insistenţă informaţii despre acestea şi anunţând că vrea să revină acolo cât mai curând.
Epilog
Pusă în toate broşurile între primele obiective turistice, Casa poporului figurează, în topul preferinţelor turiştilor străini, pe la coada clasamentului, fiind devansată, doar în Bucureşti, de Muzeul Satului, Ateneul român, biserica Stavropoleos, sau Palatul Mogoşoaia. Staţiunile de schi sunt categorisite ca fiind plictisitoare şi prost dotate la capitolul „pârtii” (care, în plus, sunt adesea inpracticabile din cauza lipsei zăpezii). Litoralul este lăudat pentru soare, plaja de la Mamaia şi cantitatea impresionantă de fete frumoase şi criticat pentru „preţurile nebuneşti din timpul verii”, spaţii de cazare sub standarde şi servicii de proastă calitate.
În încheiere, vă prezentăm un citat din comentariul unui turist italian, care a vizitat Mamaia. Comentariul este în limba italiană, dar vă veţi da uşor seama ce vrea să comunice: „Mamaia è una città turistica sul mare. È troppa cara e sporca da far paura. La gente è fortemente inospitale.”
