România a mituit Irakul pentru puturile lui Patriciu

Practic, prin aceasta lovitura diabolica, se sting toate problemele de fond ale tranzitiei, proaspat încheiata si ea prin aderarea la UE: zecile de mii de procese de retrocedare, zecile de mii de plângeri penale înaintate împotriva liderilor din administratia publica centrala si locala, adjudecarea pachetelor reziduale detinute de statul român la societatile privatizate, adjudecarea unor procente din societatile energetice strategice, recuperarea creantelor externe acumulate pâna în anul 1989. Fondul Proprietatea a preluat deja de la AVAS pachete de actiuni la o serie de societati strategice, printre care Romgaz, Transgaz, Posta Româna, Loteria Nationala, Imprimeria Nationala, cu o valoare nominala, înainte de listarea la bursa, de 3,8 miliarde de euro. De asemenea, în portofoliul FP vor intra si creantele externe, a caror valoare si esalonare a fost negociata de Guvern. Baza întregii afaceri a fost semnarea memorandumului privind esalonarea creantelor istorice semnat cu doua firme de specialitate care au reprezentat guvernul irakian.

Schimbarea regimului comunist, dincolo de retorica oficiala a epocii Iliescu, a lasat România într-o situatie economica si geostrategica de exceptie. În megalomania sa, Ceausescu reusise sa stinga toate datoriile externe, ba mai mult sa acumuleze o serie de creante consistente în statele din lumea a treia, de pe urma unui comert mascat cu credite bancare, armament si produse de larg consum. Înca din anii 90, guvernele care s-au perindat la putere au întreprins demersuri oficiale, desi destul de timide, pentru recuperarea creantelor, chiar si prin transformarea acestora în participatii în diverse societati comerciale (cazul Egiptului, care a compensat datoria catre România prin cesionarea a doua societati din domeniul turistic). În cazul Irakului, abia în anul 2004 s-a ajuns la semnarea unui acord definitiv privind recunoasterea creantelor, acestea cifrându-se, cu tot cu dobânzi, la impresionanta suma de 2.539.809.158,20 dolari SUA. La scurt timp de la instaurarea la Palatul Victoria a guvernului condus de Calin Popescu Tariceanu, partea româna a reluat negocierile privind recuperarea creantelor, astfel încât, în data de 18 august 2005, întreaga problema a fost transata prin încheierea unui acord bilateral semnat la Aman. Partea româna a fost reprezentata la negocieri de secretarul de stat din Ministerul Finantelor Publice Dragos Neacsu, un personaj care se remarcase pâna atunci doar în mediul de afaceri. De data aceasta însa, într-o calitate oficiala, Neacsu a comis o afacere extrem de proasta, asa cum reiese fara dubiu din rezultatul negocierii. Practic, sub semnatura acestui marunt secretar de stat (negocierea nu a fost purtata de Ministerul Afacerilor Externe sau de ministrul de atunci al finantelor, Ionut Popescu) România a redus datoriile Irakului de la 2,53 miliarde de dolari SUA, la 976,9 milioane dolari SUA. La scurt timp de la negociere, Neacsu a fost retras din functia de secretar de stat la Finante, încheindu-si totodata si misiunea din cadrul grupului interministerial condus de Bogdan Olteanu, care a conceput actul normativ privind înfiintarea FP. Stergerea numelui Dragos Neacsu din memoria publica a fost determinata, printre altele, si de scandalul parlamentar generat de interpelarile deputatului Ilie Merce pe aceasta tema. PRM-ul a urmarit constant situatia creantelor din Irak, fiind cunoscut faptul ca, în urma cu cinci ani, o delegatie cvasi-oficiala din care faceau parte si trei parlamentari ai acestui partid, în frunte cu senatorul Mihai Lupoi, a participat la o negociere secreta cu guvernul irakian. Între timp, PRM-ul a uitat tema negocierii rusinoase, devenind un sustinator aprig al proiectului liberal de retragere a trupelor românesti din Irak.

Ca o coincidenta demna de cauze mai nobile, imediat dupa semnarea rusinosului acord de la Aman, una din firmele din grupul Rompetrol (era perioada în care Dinu Patriciu se cazase la DNA, iar prietenul sau Calin Popescu Tariceanu scria misive la Cotroceni pentru interventii în actul de justitie) a dat o lovitura de piata în Irak. Astfel, Rompetrol Well Services încheiase un contract de subconcesionare a unui câmp petrolifer din Kurdistanul irakian, mai exact a zacamântului Pulkhana. În plus, aceeasi firma a fost nominalizata în raportul ONU privind încalcarea conditiilor programului petrol contra hrana, în sensul oferirii de mita guvernului de la Bagdad. De aceeasi încalcare a prevederilor internationale se mai faceau vinovati, potrivit raportului, Partidul Muncitoresc Român sau firma Upetrom 1 Mai Ploiesti, controlata de liderul sindical Liviu Luca si în cadrul careia actualul ministru de finante, Sebastian Vladescu, a ocupat o functie executiva remunerata pâna la numirea în postul public. În mediul autohton, raportul ONU a determinat doar un scandal de presa si atât, desi raportorii internationali nu fac speculatii sau scenarii neîntemeiate. Spre deosebire, în Statele Unite ale Americii, raportul a produs victime directe, una dintre acestea fiind omul de afaceri Philip Bloom, culmea curiozitatii tocmai fostul asociat al lui Bogdan Baltazar, ex-directorul BRD. Sa mai spunem ca, din aceeasi perioada a afacerilor cu petrol derulate în zona de Rompetrol, Upetrom si Partidul Muncitoresc Român (a nu se confunda cu PRM!!!), dateaza campania lansata de Partidul National Liberal privind retragerea trupelor din Irak, strategia de imagine a liberalilor fiind construita mai degraba pe premise economice decât geostrategice.

Dragos Neacsu face parte din categoria baietilor destepti care au cules de-a lungul timpului diversele roade ale actului de guvernare. Fostul secretar de stat de la finante este asociat în firma “Raiffeisen Capital & Investment S.A.”, alaturi de Victor Cionga, Iuliana Musat si Dumitru Rusu. Societatea a oferit consultanta de specialitate pentru o serie de privatizari strategice, printre care cea de la Sidex Galati. De asemenea, a oferit consultanta de specialitate catre Fondul Proprietatii de Stat în cazul privatizarii Bancii Agricole de catre Raiffeisen Bank Austia si Fondul Româno American de Investitii (FRAI). În data de 21 februarie 2005, “Raiffeisen Capital & Investment” a fost selectata de primul consiliu de supraveghere pentru intermedierea listarii actiunilor Fondului Proprietatea la Bursa de Valori Bucuresti, într-o perioada în care asociatul Neacsu era si secretar de stat la finante si membru în consiliul de administratie al Bursei de Valori Bucuresti, în plina incompatibilitate de functii si de interese. Neacsu era legat de seful primului consiliu de supraveghere al Fondului, Nicolae Ivan, prin ceea ce presa nationala a numit fratia consiglierilor. Atât Cionga (asociatul lui Neacsu), cât si Ivan (presedintele care a atribuit contractul de consultanta firmei lui Neacsu) trecusera pe la FRAI. Sa mai spunem ca fostul secretar de stat de la finante ocupa în prezent o pozitie de  de director financiar în cadrul Deloitte Romania, o firma care a derulat programe pentru Federatia Româna de Fotbal, în speta “programul de instruire manageriala adresata personalului de conducere din cluburile de fotbal din Liga 1 si a 2-a din România”. Practic Federatia a platit si facut lobby pentru instruirea directorilor care lucreaza la firme private, iar firma la care lucreaza acum Neacsu a încasat banii.